(lipsa text)

Vremurile grele prin care trecem, feluritele stramtori care ne preseaza, obligatiile de crestini si datoriile de cetateni Romani, adeseori ne silesc sa privim inapoi la viata petrecuta si sa observam cu atentie la virtutile mult folositoare pe care sa le pastram, dezvoltandu-le si la viciile pagubitoare, contra carora sa luptam spre a le smulge din fiinta neamului nostru.

Unul dintre viciile care a pagubit mult neamul nostru, sugand ca o lipitoare agonisita si vlaga romanului, este moda cu luxul, impodobirile, inzorzonarile, slutirile si feluritele impopotonari.  Moda, luxul si impodobirile acestea desarte, au secatuit multi bogati romani, a facut pe multi functionari (si functionare) saraci, sa-si amaneteze leafa pe luni de zile inainte, spre a putea face fata in lume dupa moda zilei si asa, unii dintr-insii saracind, nealimentandu-se omeneste, au cazut in felurite boli si s-au pierdut in mizerie.

Din cuprins:

CredinÈ›a deÈ™artă în destin
Vrăjitoria sau magia neagră este oprită de Dumnezeu È™i Biserica Lui
Păcăleala ghicirii cu cărÈ›ile
Păcăleala ghicirii cu ghiocul
Păcăleala ghicirii în cafea
Păcăleala ghicirii cu bobii
SuperstiÈ›ia numărului 13
Păcăleala ghicirii în palmă
Spiritismul, necromanția sau vorbirea cu morții
Felurite superstiÈ›ii strecurate în cultul È™i ceremoniile religioase

Rugaciuni si invataturi despre post si iesirea sufletului. 

• * Cand sa ne rugam? 
• * Cui sa ne rugam? 
• * Sa ne rugam lui Dumnezeu in orice loc, vreme si imprejurare 
• * Mesele zilei 
• * Rugaciune de calatorie 
• * Roaga-te cand pleci de acasa... 

Cărticica de faţă este alcătuită la cererea multor cititori care şi-au exprimat dorinţa de a avea o lucrare de mici proporţii din care să cunoască ce trebuie să facă atunci când moare cineva din familie, care sunt parastasele şi soroacele lor şi ce însemnătate au acestea.

Stea luminoasă pe cerul sfinţeniei slave È™i universale, stareţul Nil Sorski este un autor duhovnicesc ce nu poate lipsi din biblioteca celor interesaţi de spiritualitatea ortodoxă. Părinte al monahilor È™i călugăr isihast, Sfântul Nil a fost un iscusit povăţuitor de suflete È™i prin vieÈ›uirea È™i opera sa. Scrierile ascetice ne pun în mâini o comoară a literaturii duhovniceÈ™ti, prin sintetizarea învăţăturii patristice despre viaţa în Hristos, prin descrierea etapelor acţiunii păcatului în om, prin oferirea unor mijloace practice în lupta cu patimile È™i, mai ales, prin aÈ™ezarea în centrul nevoinţei monahale a trezviei È™i a rugăciunii minţii. Smerenia È™i discernământul îÈ™i vor găsi mult mai lesne sălaÈ™ în inimile celor aplecaÈ›i să soarbă din È™uvoiul duhovnicesc nesecat al scrierilor sale.

Omul are atata sfintenie cata rugaciune are in el. Omul nu traieste pentru sine, omul este binecuvantat sa traiasca pentru celalalt.

(lipsa text)

Dacă e bine să‑i faci pe atei mai puţin siguri de inexistenţa lui Dumnezeu, este la fel de bine să‑i faci pe teologi mai puţin încrezători în speculaţiile lor. Ar fi chiar extrem de interesant să vezi la fa­cultăţile de teologie o catedră de ateism, care i‑ar putea face pe teologi mai puţin gratuiţi în afirmaţii­le lor superficiale, mai sensibili faţă de omul concret care suferă şi al cărui drum spre Hristos este atât de adesea obstrucţionat de ansamblul unor speculaţii confuze. Nu repari sistemul de încălzire în timpul incendiului şi nu stai pe gânduri în momentul în care lumea se prăbuşeşte. Toate forţele noastre cre­a­toare trebuie să se concentreze pentru a ridica o întreagă generaţie la bucuria nespusă a eliberării – bucurie a slujirii, bucurie a celui ce se numără prin­tre prietenii Mirelui. Şi, dacă s‑ar ivi momentul de a ne vedea înlăturaţi din viaţa socială, ar fi bine ca generaţia aceasta să fie suficient de matură pentru a putea fi generaţia „mărturisitorilor”, a celor care – aşa cum prea frumos spunea odinioară Scrisoarea martirilor din Lyon – vor fi pregătiţi să „stea de vorbă cu Hristos”. Sarcina noastră istorică nu este de a recu­pera formele creştinismului primar, ci de a regăsi acel Maran atha – „Vino, Doamne!” – al începutului şi, de aici, comuniunea cu Biserica ceasului de pe urmă – ceasul care asigură actualitatea tuturor timpurilor, care conferă actualitate mesajului creştin.

Paul Evdokimov

Importanta cruciadelor nu poate fi negata.  Prin ele, doua civilizatii si culturi diferite, occidentala si orientala, s-au intalnit sub o forma violenta, insa acest lucru nu le-a impiedicat sa se influenteze involuntar.

Cruciada ne dezvaluie intregul mecanism de gandire al europeanului, spiritul omului medieval, universul sau intim.  Nu putem vorbi despre o simpla expansiune a feudalilor apuseni in Mediterana, ci de impactul complex al intalnirii dintre socie­tatile bizantina, occidentala si islamica.  Istoria acestor confruntari ne descopera, pe langa istoria unor fapte de arme, si anumite mentalitati, conceptii despre viata si moarte, obiceiuri, rodul convietuirii si disensiunilor unei lumi indepartate de noi, care, toate incadrate, conduc spre un proces istoric susceptibil de noi interpretari.  Analizarea si recitirea istoriei cruciadelor poate risipi multe semne de intrebare si oferi multe lectii utile, acesta fiind scopul acestei lucrari.