Schitul "Sf. Dimitrie - Lacu" Sf. Munte Athos

Schitul "Sf. Dimitrie - Lacu" Sf. Munte Athos

Schitul "Sf. Dimitrie - Lacu" Sf. Munte Athos

Schitul "Sf. Dimitrie - Lacu" Sf. Munte Athos

Schitul "Sf. Dimitrie - Lacu" Sf. Munte Athos

Schitul "Sf. Dimitrie - Lacu" Sf. Munte Athos

Cartea Sa nu preferi nimic iubirii lui Hristos continua seria de conferinte si predici ale schiarhimandritului Ioachim (Parr), inceputa cu lucrarea Convorbiri pe pamant rusesc.  Parintele Ioachim le-a impartasit vietuitorilor din manastirile de calugari si de maici din Rusia, Belarus, Estonia, S.U.A. si alte tari experienta acumulata de el in mai bine de jumatate de veac de viata monahala.  Raspunsurile la intrebarile despre rostul nevointei monahale, despre iubirea de sine inteleasa gresit, care este principalul obstacol in calea dragostei pentru Hristos si pentru aproapele, despre ascultare si despre lepadarea de sine, le vor trezi interesul nu doar monahilor, ci si mirenilor care cauta plinatatea vietii in Dumnezeu.

(lipsa text)

Existenta noua a omului in Biserica presupune conformarea credinciosului cu transpunerea in fapta a Patimirilor, a Crucii si a mortii lui Hristos.  Patimirile si intristarile constituie elementul indicator al faptului ca participarea tainica prin Botez la Crucea si la moartea lui Hristos nu au ramas drept simple simboluri, ci s-au transformat intr-o conformare reala fata de Hristos, in punerea in lucrare a starii dupa chipul lui Hristos.  Apoi, suferinta este indisolubil legata cu viata de aici.  Ea este ingaduita de Dumnezeu pentru ca prin impreunarea celor de aici cu suferinta sa primim dorirea celor viitoare.  Viata rasfatata si fara necazuri duce la alipirea de lucrurile veacului prezent.  Dimpotriva, posturile, privegherile, vietuirea cu osteneala in virtute, calea stramta si cu intristari hranesc dorirea celor viitoare si a izbavirii de dureri, creeaza antipatie fata de veacul prezent plin de intristari, si-l leaga pe credincios de iubirea celor viitoare.

„Doamne, trage inima mea la Tine cu Duhul Tău Cel Sfînt! Doamne, abate inima mea de la deşertăciunea pămîntească! Doamne, fără Tine nu pot face nimic!”

„Cu ochii cei înţelegători ai inimii văd cum, în chip înţeles cu mintea, Îl trag pe Hristos în inima mea aşa cum trag văzduhul în plămîni, văd cum El intră într‑însa şi deodată o linişteşte şi o îndulceşte. Să nu rămîn singur, fără de Tine, Dătătorule de viaţă, răsuflarea mea, bucuria mea, că rău îmi e fără Tine.”

Sfantul Ioan din Kronstadt

Unul dintre principalele scopuri ale acestei carti este cel de a-l familiariza pe cititor cu formele „singuratatii” si mai ales cu cauzele care le genereaza.  Invatand sa faca distinctie intre singuratatea impusa si cea de bunavoie, intre singuratatea fizica, legata de situatia exterioara obiectiva, si singuratatea sufleteasca, atunci cand omul se simte singur independent de prezenta sau absenta celor apropiati, cunoscand factorii care influenteaza modul in care este perceputa si traita singuratatea, cititorul isi va putea schimba atitudinea fata de propria singuratate si de oamenii singuri pe care ii intalneste in calea vietii sale.  Atitudinea omului fata de propria singuratate e un criteriu clar de maturitate psihologica.  Cu cat este mai matura personalitatea, cu atat este mai profunda si mai bine constientizata atitudinea fata de viata, cu atat sunt mai putine intrebarile de genul: „De ce mi se intampla tocmai mie?” sau: „De ce tocmai eu?”.  Acceptarea vietii in toata deplinatatea ei ii ofera omului un etalon si o perspectiva prin care toate componentele vietii isi au locul si rostul lor.  Inclusiv singuratatea.

Evitand o abordare de tip algoritmic, oferim anumite recomandari care-l vor ajuta pe cititor sa interpreteze obiectiv problemele singuratatii, sa identifice repere pentru propriile cautari si sa exploreze potentialul benefic si creator al singuratatii.