Minunile Sfintei Cruci în vieÈ›ile sfinÈ›ilor din sec. III
Cu ajutorul mult Milostivului Dumnezeu, Care voieşte ca tot omul să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină, în această carte vom continua a vorbi mai departe despre Dumnezeiescul semn al Sfintei şi de viaţă purtătoarei Cruci, în vremea secolului III.
Cu cât cercetăm mai bine istoria creştinismului adâncindu-ne cât putem mai mult, cu atât vedem ivindu-se, de după perdeaua negurosului trecut, Dumnezeiescul semn al Sfintei Cruci, revărsând în lume: lumină dătătoare de viaţă celor deznădăjduiţi, încurajare şi putere celor slăbiţi, însănătoşire celor bolnavi, salvare celor înviforaţi, înaripare celor primejduiţi, mântuire celor prăbuşiţi în prăpastiile pierzării vremelnice şi veşnice.
În secolul III întâlnim, ca şi în secolele I şi II, ba chiar şi mai des, Dumnezeiescul semn al Sfintei şi de viaţă purtătoarei Cruci, cu feluritele şi minunatele ei puteri şi binefaceri. În dorinţa aprinsă de a lămuri cât putem mai bine pe iubiţii noştri fraţi creştini, dreptcredincioşi, dăm drumul în lume şi acestei făclii, pentru a-şi împlini cu prisosinţă misiunea ei sfântă, spre
binele obştesc, luminarea tuturor şi slava lui Dumnezeu. Milostivul Dumnezeu să-i deschidă uşă largă şi să-i dea putere a lucra cu succes în ogorul fiinţei tuturor dreptcredincioşilor creştini şi al altor oameni.
„Darul Domnului nostru Iisus Hristos dragostea lui Dumnezeu Tatăl, şi împărtăşirea Sfântului Duh, să fie cu noi cu toţi. Amin“ (2 Cor. 13, 14).
Minunile Sfintei Cruci în vieÈ›ile sfinÈ›ilor din sec. III
ÎNVIEREA LUI HRISTOS – BIRUINÈšA ASUPRA MORÈšII –
Iubiţilor preoţi din parohii, cuvioşilor vieţuitori ai sfintelor mănăstiri şi drept-credinciosului popor al lui Dumnezeu din Arhiepiscopia Iaşilor: har, bucurie, iertare şi ajutor de la Dumnezeu Cel în Treime preaslăvit – Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt
Iubiți frați preoți, Iubit popor al lui Dumnezeu din Arhiepiscopia Iașilor,
VeniÈ›i de luaÈ›i lumină! Hristos a înviat! Adevărat a înviat Hristos! Cuvinte mari; cuvinte de aur; lumină multă strălucind în întunericul din noi È™i dintre noi! Anul acesta auzim mărturisirea acestor cuvinte din locuri diferite. PreoÈ›ii la biserică, credincioşii la casele lor. În duh, încercăm să fim împreună şi să înţelegem semnele vremii. Constatăm, în primul rând, cât de mult ne-a cuprins frica morÈ›ii, mai ales în ultima perioadă! Trăim intens teama de a nu fi molipsiÈ›i de ceva care ne-ar îmbolnăvi È™i ne-ar duce spre moarte. Dincolo de toate acÈ›iunile justificate privind prevenÈ›ia, atitudinea noastră arată cât de mică ne este credinÈ›a în Înviere. Ne comportăm ca È™i cum viaÈ›a de aici ar fi veÈ™nică. Pe de altă parte, neliniÈ™tea din noi trădează îndoiala care ne roade cu privire la certitudinea vieÈ›ii de după moarte.
Trecem printr-un moment de cernere. Sunt limpezite multe lucruri. Apele se separă unele de altele, iar gândurile multor inimi se dau cu adevărat pe faÈ›ă. Stăm de multe ori ascunşi cu teama de a nu fi contaminaÈ›i precum stăteau ucenicii Domnului închiÈ™i într-o cameră de teama de a nu fi descoperiÈ›i. Acum, ca È™i atunci, Hristos Dumnezeu vine între noi, cei îndoielnici, înspăimântaÈ›i È™i înfricoÈ™aÈ›i, adresându-se nouă: „Pace vouă!” ; „Eu sunt, nu vă temeÈ›i!” ; „ÎndrăzniÈ›i, Eu am biruit lumea!” ; „Eu sunt învierea È™i viaÈ›a; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi” . În mijlocul nedumeririlor, neliniÈ™tii È™i lipsei de lumină Se arată Hristos cel mort È™i înviat. Chiar în iadul nostru lăuntric cuprins de temeri, întuneric È™i lipsă de sens, Hristos Dumnezeu coboară, ne ia de mână È™i ne ridică la lumină „VeniÈ›i la Mine, zice El, toÈ›i cei osteniÈ›i È™i împovăraÈ›i şi Eu vă voi odihni pe voi.”
Minunile Sfintei Cruci în vieÈ›ile sfinÈ›ilor din sec. III
Iubiți credincioși,
SituaÈ›ia dificilă prin care trecem nu este cu totul nouă. În istorie, au fost multe momente de derută, de confuzie È™i de haos. Au fost invazii È™i războaie, cutremure È™i imense revărsări de ape, molime È™i tot felul de boli necunoscute. În faÈ›a unor asemenea situaÈ›ii, oamenii au avut atitudini diferite. Cei care nu L-au avut pe Dumnezeu în viaÈ›a lor, au căzut doborâÈ›i de teamă, neliniÈ™te È™i spaimă. Și despre ei a vorbit Domnul Hristos, spunând: „Oamenii vor muri de frică È™i de aÈ™teptarea celor ce au să vină peste lume”.