Editura Evanghelismos - Libraria ta virtuala!

Carti online gratuite (nou)

Râul Sitna curge molcolm și lunca lui este înveșmântată în stufăriș. Colinele împrejmuiesc satul Tocileni, încât pare că orizontul poposește aici. În stânga râului, așa, la o distanță de vreo doi kilometri, curge în același sens pârâul morii, denumit așa fiindcă mai sus era moara din sat construită pe acest pârâu. Aici vegetația abundă: sălciile, arinii, salcâmii, toți erau ca și cum ar fi fost sădiți de săteni. Peste pârâu, în dreapta lui și în stânga Sitnei, așa ca la vreo doua mii de metri distanță, pe o colină, a treia casă de la școală, era casa în care mă născusem, casă din lemn de stejar adus din pădurile Voroniei. Peste bârne se șipcuia și se lipeau pereții cu lut amestecat cu paie, iar tavanele rămâneau din grinzi cioplite, unite între ele în formă de cruce. Casa avea două odăi mari și o tindă la mijloc. Acoperișul era făcut din stuf, adus de la Stuhărie. Pe jos era lut galben, iar prispele înalte, cu deregi, erau podite tot cu lut de același fel. Odăile aveau câte două geamuri, unul în față și unul înspre est, ticsite iarnă, vară, cu mușcate. Pereții erau îmbrăcați cu covoare frumoase. Tinda avea uși din scândură de stejar și balamale forjate. Din tindă intrai în dreapta în căsătorie, unde era o sobă cu cuptor mare, horn deschis, vatră și plită, cu lejeancă unde mă ascundeam sau mă culcușeam când veneau înghețat de la săniuș.

Nașterea, casa părintească și meleagurile natale 
 
Dragi copii, vreau să vă descriu de aici, de la faţa locului, colţul de rai în care s-a născut prunca Parascheva şi vă invit să citiţi şi printre rânduri şi printre gânduri, iar aşa, împreună, să descifrăm din tainele acestor locuri mirifice. 
 
Lumină serafică se împrăştie deasupra Mării Marmara şi în Golful Cornul de Aur: soarele se scaldă în apa cristalină, aruncând reflexe aurii peste marmura albă ca neaua din care se ctitoresc de la sine, în adâncimea mării, castele, munţi şi şesuri. Aici este raiul vietăţilor marine. Ţărmul este înalt şi stâncos, iar natura luxuriantă de pe coasta colinei satului Epivat pare ruptă din cer cu tot cu pajişti şi flori, livezi şi păduri. Această regiune se numea cândva Trada. 
 
De la poalele colinei şi până sus, prin poieni, pe stâncile de marmură milenară, scobite de vreme şi umplute cu aluviunile aduse de pârâiaşele născute din ploi torenţiale, ce se formează de obicei iarna, sămânţa a rodit. Vezi şi nu-ți vine să crezi că acolo cresc flori de colţ, cactuşi, muşchi, licheni, o mulţime de plante care te întâmpină cu îndrăzneală, părând a-ți spune: 
 
„Bun venit!”. Coborând de pe munte cu dorinţa de a urca iarăşi şi iarăşi, găsim case ce se pierd în peisajul de nedescris, mai presus de cuvinte.

M-am născut în Pipirig pe 13 august 1951, într-o familie cu unsprezece copii, eu fiind cea mai mică. Părinţii, Maria şi Dumitru Creangă, ne-au crescut cu iubire creştină. Părintele Sofian Boghiu, care pe atunci picta Biserica „Catedrala Munţilor” din Pipirig, ctitorie a Patriarhului Nicodim Munteanu, m-a botezat şi mi-a pus numele Olga, spunându-le părinţilor mei că Sfânta Olga mă va ajuta în viaţă. Am avut privilegiul ca primul meu duhovnic, pe când aveam doar şapte ani, să-mi fie Părintele Paisie Olaru, apoi am fost fiică duhovnicească a Părintelui Ilie Cleopa. Rugăciunile acestora s-au auzit la ceruri şi aşa am devenit preoteasă, căsătorindu-mă cu teologul Teoctist Caia, absolvent al Academiei Teologice din Zagorsk – Moscova. 
 
În anul 1973, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse, Preafericitul Pimen mi-a trimis o invitaţie oficială de a face un pelerinaj în fosta U.R.S.S. vreme de o lună, „pentru încurajarea unei viitoare preotese”. Anii au trecut şi a venit vremea să înfiinţez Corul „Angeli” şi Atelierul de pictură la Biserica „Sfântul Haralambie” din Târgu-Neamţ. Cu aceşti copii am participat la Concursul „Icoana din sufletul copilului”, la care vrednicii de pomenire Preafericitul Teoctist şi Părintele Sofian Boghiu ne-au dăruit premii de excelenţă. Am făcut expoziţii de pictură la Palatul Patriarhiei, la Palatul Parlamentului şi la Palatul Culturii din Iaşi. Împreună cu Grigore Vieru, Spiridon Vangheli şi Claudia Balaban am ctitorit Festivalul „Izvor de Dor”, prin care câteva sute de copii din Basarabia au venit, an de an, în tabără la Parohia Nemţişor, apoi la „Sfântul Haralambie” din Târgu-Neamţ. Când casa noastră se umplea de copiii Basarabiei îmi aminteam de cuvintele pline de înţelepciune sau înainte-vedere ale părintelui Cleopa care ne-a spus mie şi părintelui Teoctist: „Copii, ştie Dumnezeu de ce aveţi această casă mare şi frumoasă...” 
 
Rugăciunile Sfinţiei Sale au rodit, căci casa s-a umplut mereu de pelerini. 
 
Sunt strănepoată a marelui povestitor Ion Creangă şi din dragoste şi datorie faţă de memoria străbunilor am ctitorit Muzeul „David Creangă” şi am publicat cărţile: Izvor de Dor, Editura Cronica, Iaşi; Corabia nădejdilor, antologie, Editura Vasile Cârlova, Bucureşti; Grigore Vieru – pelerin pe drumuri nemţene, Editura Princeps, Iaşi, Spiridon Vangheli – pelerin pe drumuri nemţene, Editura Kreativ, Târgu-Mureş şi am în lucru Copilăria copilului creştin – 12 volume, dintre care primul este acesta, Copilăria Sfintei Teodora de la Sihla. 

Olguţa Creangă - Caia
 

În această fascinantă colecÈ›ie de poveÈ™ti, vom călători într-o aventură plină de farmec È™i emoÈ›ie, descoperind o varietate de personaje È™i întâmplări din Avonlea È™i împrejurimile sale - locul unde a crescut draga noastră eroină Anne de la Green Gables.
Vom explora noi perspective ale acestui univers fermecător,
dezvăluind tainele È™i bucuriile ascunse ale vieÈ›ii de la È›ară, mereu însoÈ›iÈ›i de spiritul curajos È™i de inimile calde ale locuitorilor din Avonlea.

Textul acestei cărţi surprinde într-o imagine vie atât pe omul credincios în care conlucrează virtuţile teologice, cât şi pe omul necredincios, în care se zbate diabolicul cu toate neajunsurile lui.

Comportamentul şi frământările personajelor din ambele tabere fac pe cititorii acestei cărţi să se regăsească în ele şi astfel să mediteze mult mai mult la existenţa lor pe această mare scenă terestră.

Personajul principal al cărţii, care se numeşte Maria, lasă să se înţeleagă că şi-a ales „partea cea  bună, care nu se va lua de la ea”, însă, Enrieta, iubitoarea deşertăciunilor acestei lumi trecătoare pierde prin ură, minciună şi furt locul de cinste, devenind instrument al celui rău. Conştiinţa, crainic al voinţei divine, face ca în finalul cărţii să-şi arate răsplata pentru fiecare personaj în parte.

Cunoscută cititorilor mai ales prin seria romanelor ce au făcut-o nemuritoare pe Anne, fetiÈ›a din Casa cu frontoane verzi, scriitoarea Lucy Maud Montgomery se lasă acum redescoperită È™i ca o minunată autoare de povestiri È™i nuvele.

Volumul de faÈ›ă, un cadou de Crăciun în sine, aduce în faÈ›a cititorului un buchet de È™aisprezece povestiri despre Sărbătoarea NaÈ™terii Domnului, aÈ™a cum este ea trăită pe pământ canadian.

Pe lângă două capitole extrase din seria Anne, celelalte povestiri sunt cu totul originale, având însă un filon comun, un puternic fir de legătură cu mult îndrăgita serie: toate respiră aceeaÈ™i naturaleÈ›e, simplitate È™i firesc al vieÈ›ii cu care Anne È™i prietenii săi ne-au cucerit È™i încălzit inimile.

Tânărul cititor care identifică astăzi Sărbătoarea Crăciunului cu abundenÈ›a de reclame luminoase, cu sintagma „luna cadourilor" È™i goana searbădă după daruri inutile, va fi încântat să afle că poÈ›i avea parte de „cel mai plăcut Crăciun" într-un vagon înzăpezit în pustiu, petrecut alături de oameni pe care i-ai cunoscut de câteva ceasuri. Va fi de asemenea surprins să afle că darul adevărat este o punte de legătură între inima care dăruieÈ™te È™i cea care primeÈ™te, căci Dragostea este bucuria de a face È™i altora bucurie, după spusele Sfântului Ioan Gură de Aur.

Povestea aceasta nu este o poveste ca toate poveÈ™tile. Este o frumoasă poveste de Crăciun, însă fără MoÈ™ Crăciun È™i întâmplări magice, ci cu întâmplări verosimile È™i personaje reale, într-un timp neÈ™tiut È™i un spaÈ›iu fără nume, pentru că se poate întâmpla oricui, oriunde È™i oricând.
O poveste ce porneÈ™te de la o veche tradiÈ›ie bizantină, potrivit căreia, între Crăciun È™i Bobotează, Sfântul Vasile cel Mare colindă pământul în lung È™i-n lat pentru a face daruri copiilor. Dar ce fel de daruri? Daruri care nu se strică È™i nu se pierd, ba dimpotrivă, pe măsură ce trece timpul, ele devin tot mai mari, mai bogate È™i mai preÈ›ioase.

Tatiana Petrache

Pe cand familia de ursi polari se pregatea pentru sarbatorirea celei mai frumoase zile din an, Puiutul cel curios intreaba... „Cine a inventat Craciunul?”
Raspunsul mamei starneste mai multe intrebari, cum ar fi: „Este Dumnezeu mai important decat Mos Craciun?”.
Prin urmare, mamica ursoaica si cu micuta pleaca intr-o expeditie polara pentru a-L intalni pe Dumnezeu si pentru a intelege cum le-a daruit Craciunul. De-a lungul calatoriei, ele intalnesc semne care ne invata ca Dumnezeu este cu noi pretutindeni. Prin povatuirea blanda a Mamei, Puiutul invata despre Craciun si descopera ca... „Iisus este cel mai bun dar dintre toate”.
Aceasta poveste incantatoare ii ajuta pe copii sa inteleaga adevarata semnificatie a Craciunului si sa descopere cat de mult ii iubeste Dumnezeu.

Colectia „Darul lui Dumnezeu” reuseste sa aduca raspunsurile potrivite la intrebarile sincere si dragalase ale copiilor, care se afla la varsta in care curiozitatea este un „dulce” necesar.

Credinţa este ghidul virtuţilor. Ea este singura care îţi poate arăta tot ceea ce poţi găsi în ţara virtuţilor. Credinţa îţi vorbeşte despre Împărăteasa Iubire, despre sfetnicul Înţelepciune, bunicul Nădejde, despre marele vistiernic Milostenie şi despre toţi dregătorii Împărăţiei. Ea îţi arată toate frumuseţile din ţara virtuţilor şi îţi spune cum să te pregăteşti încă de pe pământ ca să poţi intra în această dorită împărăţie. Mai mult decât atât, această minunată virtute îţi dă şansa să schimbi ce vrei din Împărăţie. Poţi să te gândeşti la ceva frumos şi îndată să apară. Te gândeai să transformi un lucru în ceva urât sau nefolositor? Nu vei reuşi. În această împărăţie gândurile rele şi urâte au dispărut. Dar dacă o iubeşti încă de pe acum pe această prietenă a iubirii, poţi într-adevăr şi pe pământ să schimbi lucrurile şi faptele ce le faci în unele cu totul bune şi frumoase. Dar nu vei putea face aceste minunate lucruri doar cu credinţa, având lângă tine pe Egoismul cel rău. Când îmbrăţişezi credinţa, nu uita că lângă ea mereu trebuie să stea Iubirea şi va trebui să o îmbrăţişezi şi pe ea. Doar aşa vei putea face cele ce ţi-am spus.

Alătură-te Cristinei într-o călătorie specială, pe care fiecare credincios speră să o facă măcar o dată în viață. Cristina merge în Țara Sfântă este o carte unică, creată pentru a te ajuta să iubești și să apreciezi pământul sfânt în care Domnul nostru Iisus Hristos S-a născut, i-a învățat pe oameni, a murit și a înviat. Această carte te va purta pe urmele Lui și te va învăța ce înseamnă să fii pelerin în țara despre care ne vorbește Biblia. Vei afla detalii prețioase despre locurile minunate care pot fi vizitate acolo și despre istoria lor, uneori marcată de războaie și distrugeri, dar mai ales de lucrările minunate ale lui Dumnezeu.

ARTE DE CITIT SI COLORAT