Editura Evanghelismos - Libraria ta virtuala!

Carti online gratuite (nou)

Acatistul si Viata Sfantului Ioan Iacob Hozevitul de la Neamt

O, preacuvioase Parinte Ioane, care cu darul lui Dumnezeu din frageda copilarie ai mers pe calea cea sfanta a desavarsirii si pentru care Preabunul si Preainduratul Dumnezeu a binevoit sa te proslavesti pe pamant si in cer, te rugam, auzi-ne si pe noi, nevrednicii si pacatosii, care indraznim sa venim cu toata evlavia si umilinta catre tine, ca sa te rogi Preabunului Dumnezeu, ca si noua sa ne ajute cu mila si cu indurarile Sale si, prin rugaciunile tale, sa mergem pe calea cea sfanta a poruncilor Lui si din toata inima sa ne silim a lucra cele bune spre folosul sufletelor noastre. Fie ca, prin mila si indurarea lui Dumnezeu si prin sfintele tale rugaciuni, sa avem si noi mila si indurare in ceasul mortii noastre si in ziua Judecatii de apoi. Amin.

O lectura purificatoare.  Intalnirea cu Dumnezeu intre incertitudine si trairea revelatoare a intensitatii iubirii si a destinului aproapelui nostru.  In cuvinte care deslusesc taina unei prezente indescifrabile.  In regasirea oamenilor ce teologhisesc prin tacerea suferintei - in esenta, a teologiei Crucii in viata cotidiana -, asaltata de rationalismul necrutator al omului de stiinta, dar examinata totodata, pe temeiul criteriilor duhovnicesti, la microscopul oferit de experienta indelungata a Bisericii.  Salonul medical devine, astfel, locul ascetic definitoriu pentru modernitate, un alt fel de pustie zamislind un alt fel de Pateric. 

Prin lentila patimirii se dezvaluie in chip surprinzator prezenta lui Dumnezeu in viata noastra, inlauntrul nostru, acolo unde pare, de fapt, a nu fi; acolo unde, in pofida evidentelor, El Se salasluieste printr-o iubire de negrait, alegandu-Si locul cel mai intim al fiintei umane - suferinta.

„Mi-ar plăcea să citiÈ›i cartea aceasta asemenea unor semnale de telegraf. Scurte, dar pline de bătaia riguroasă a telegrafistului care încearcă să nu greÈ™ească. Gata să aducă Vestea cea Bună a Evangheliei în casele È™i familiile creÈ™tinilor români de astăzi. Nu sunt texte elaborate în colÈ› de tihnă, ci în tumultul unei pastoraÈ›ii dureroase, a refuzului lui Hristos dintre valori, a rejectării moralei creÈ™tine de o societate ce pare suficientă sieÈ™i. Cred că viaÈ›a cotidiană trebuie privită mereu prin inima vorbitorului È™i apoi a scriitorului care priveÈ™te spre inima aproapelui. Nu sunt predici de amvon, ci de coloană de ziar, de jurnal de idei rostite. Sunt miride din prescura întâmpinării cu decenÈ›ă a vieÈ›ii noastre în Hristos Domnul. Nu. Nu epuizează exegeze, ci doar le punctează, ca posibile puncte de reper într-o dorit înviată Omiletică practică. Gândul cel bun È™i rugăciunea să le lumineze!”, spune părintele Constantin Necula.

Nu există nedreptate mai mare decât avortul. Nu numai față de copilul nevinovat și lipsit de aparare, ci și față de mama care consimte la săvârșirea avortului - sau, mai curând, la distrugerea propriei vieți și la știrbirea bucuriei ei. O femeie ajunsă în această situație este nevoită de fiecare dată să ridice de una singură crucea martiriului și a vinovăției profunde, deși vinovați sunt toți cei cei ce o sfătuisc și o presează să recurgă la această soluție, doctorul și întreaga echipă părtașă săvârșirii avortului.

Scopul acestei cărți este să ne atenționeze, să ne trezească la realitate ca să încercăm să salvăm măcar o mamă, măcar un copilaș de teroarea acestei ucideri inumane, inventată de om și îndreptată impotriva tainei veșnice și dumnezeiești a vieții și a dragostei.

Consider ca este de datoria mea să fac ceva în această privință, din moment ce și eu am fost salvat de două ori de la o moarte iminentă prin întrerupere de sarcină. În chip minunat, medicul care trebuia să îmi pună capăt zilelor în pântecele mamei a lipsit, inexplicabil, de la ambele programări ale crimei... Maica Domnului mi-a salvat părinții și m-a salvat și pe mine.

Să călătoriți frumos prin taina vieții și a dragostei!

O carte despre adevăr. O carte despre credinÈ›ă È™i despre perioada în care nedreptăÈ›ile erau virtuÈ›i, iar binele era întuneric. Multul edevăr al zilelor în care sfinÈ›ii închisorilor câÈ™tigau cu preÈ›ul vieÈ›ii libertatea pe care noi astăzi o pierdem încet. Chiar o batjocorim, nefiind conÈ™tienÈ›i ce nestemate poartă. O perioadă comunistă trecută, totuÈ™i actuală mereu. 
Un roman în care am regăsit Petricul celor mai mari eroi (deÈ™i sunt înconjuraÈ›i de smerenie,  dar care au cărat pe bandă suflete în rai), un roman care arată importanÈ›a unui duhovnic, puterea rugăciunii, credinÈ›a È™i dăruirea celor care iubesc mai mult decât se poate explica în mii de mărturii. Despre cei ale căror fapte  strălucesc mai presus de cuvinte.
O carte uÈ™or de citit, dar aÈ™ezată în cel mai preÈ›ios tezaur de valori. Minunea cămării noastre duhovniceÈ™ti. O poveste ce pentru mine a fost cu adevărat reală, poveste amea, a ta, a fiecărui suflet care înÈ›elege că noi nu suntem din lumea aceasta, că iubirea îÈ™i are obârÈ™ia în cer È™i că avem datoria sfântă să fim cu toÈ›ii martiri pentru Hristos... O carte care schimbă, care rămâne, care vindecă È™i iubeÈ™te. O carte care sparge toate barierele È™i aÈ™ază în suflet lacrimile pocăinÈ›ei. Un colind al jertfei È™i iubirii, un colind veÈ™nic de pomenire...

Laura Oros 

,Acest interval dintre cele două Sâmbete, care ne pregăteÈ™te pentru întâlnirea cu Hristos în lumina învierii Sale, e mai mult decât o mângâiere sau o tămăduire a rănilor noastre de suprafaÈ›ă. E o intrare în taina răscumpărării omului, care se poate actualiza în fiecare inimă receptivă È™i în carnea fiecărei vieÈ›i însetate de Dumnezeu. Este vorba despre fiecare dintre noi într-un fel care s-ar putea dovedi eliberator, dar nu rămânând la noi înÈ™ine, ci ieÈ™ind ca Lazăr din „mormântul lenevirii” È™i din inerÈ›ia minÈ›ii, înÈ›elegând sensul „biruinÈ›ei prin smerenie”, al aÈ™teptării pe care Dumnezeu o are în relaÈ›ie cu noi, dându-ne seama de riscul infidelităÈ›ii È™i cutremurându-ne în faÈ›a Celui Care pe Cruce a însoÈ›it cele È™apte rostiri cu È™i mai adânci tăceri.”Bogdan Tătaru-Cazaban

Între marile romane (Liviu Rebreanu), obisnuia să se destindă realizând scrieri epice de dimensiuni mai reduse. După „Ion“ si „Pădurea spânzuratilor“, a publicat (în 1925) „Adam si Eva“, o carte căreia i-a păstrat o afectiune specială.  E un roman al iubirii, văzută ca formă esentială de viată cosmică. Sunt urmărite două suflete, căutându-se prin epoci istorice diferite, în întruchipări succesive. Reconstituirile de civilizatii apuse relevă o putere imaginativă flaubertiană, care face din episoadele naratiunii nuvele relativ autonome, cu numeroase scene crude...  si culoare locală.

„Dicţionarul General al Limbii Române“ – Academia Română

„Elementul esenÈ›ial al pocăinÈ›ei este tocmai partea de final a aceluiaÈ™i cuvânt: «căinÈ›a», laolaltă cu ale ei componente: rugăciunea, cererea de iertare, postul cu metanii, faptele bune, compensatoare a răului pe care le-ai făcut (dacă ai făcut cuiva rău, în compensaÈ›ie, fă-i mai mult bine decât răul pe care l-ai săvârÈ™it), jertfă personală (care s-ar traduce prin milostenie: a da ceva de la gura ta, din buzunarul tău, din munca ta pentru greÈ™eala pe care ai săvârÈ™it-o). Această jertfă eliberează de coÈ™marul greÈ™elii.

Cum am descrie noi căinÈ›a? Este un simplu exerciÈ›iu intelectual căinÈ›a? E de ajuns, oare, să conÈ™tientizăm că am greÈ™it, doar aÈ™a, la nivel informativ? Să zicem că e ceva, dar nu totul. Trebuie să conÈ™tientizăm greÈ™eala, trebuie să înÈ›elegem că am încălcat legea morală È™i că, încălcând-o, se cuvine a repara cumva. Dacă nu o reparăm, rămânem vinovaÈ›i. Dar atunci apare un nou sentiment, începutul căinÈ›ei: părerea de rău.

Prin urmare, dincolo de atitudinea intelectuală de care am vorbit, apare, dintr-odată, ceva în plus, o zvâcnire în inimă, care este părerea de rău, sau alta, mai mică: «ar trebui să-mi pară rău». Nici aceasta nu e de neglijat, deoarece, deÈ™i se află încă la nivelul intelectului, e un pas înainte spre căinÈ›ă, e pe cale să se transforme într-un simÈ›ământ al inimii.”

Mitropolitul Antonie Plămădeală

In aceasta lucrare se doreste prezentarea in lumina invataturii Evangheliei si a talcuirilor insuflate de Dumnezeu ale Sfintilor Parinti, intelesul adevaratei iubiri.  In invatatura ortodoxa intelesul iubirii arata indeosebi dispozitia de jertfire de sine.  Crestinul jertfeste multe dintre dorintele si bucuriile lui individuale, chiar si lucruri care ii apartin sau i se cuvin, pentru a darui bucurie persoanelor pe care le iubeste.

Unii, negăsindu-L pe Iisus în inimi, dau buzna să-L caute prin gropi. Nu aşa zice Scriptura? Vor zice : ,,L-am găsit pe Hristos. Este aici, ba aici” (Mt. 24,23, Mc. 13,21). Şi vor mai zice: ,,Doamnelor şi domnilor, bucuraţi-vă! Dacă mai era cineva dintre voi care se îndoia că nu a existat Iisus, iată noi venim cu dovezi! Iisus a fost printre noi, a existat. O mică omisiune însă – dacă trupul este aici înseamnă că nu a înviat… fiindcă a fost un biet om, nu Dumnezeu”. Dacă avem deja o Biserică a Sfântului Mormânt şi dacă avem deja adevărul despre Sfântul Mormânt, de ce oare mai căutăm alt mormânt şi alt adevăr!?... Dacă avem un Iisus pe Care în adevăr Îl ştim ca persoană istorică, mort pe Cruce, Înviat şi Înălţat, oare de ce mai căutăm un alt Isus (Iisus)!?... Oare nu se poate observa!? Biserica Sfântului Mormânt revarsă şi astăzi, în credincioşi, după atâtea veacuri, dragoste, evlavie şi pietate. Bietul Talpiot, cu sicriele lui goale, nu are însă puterea decât să dea naştere unor manifestări idolatre. Cuprins Preliminarii 99 Un tsunami antihristic planetar 101 Între realitatea Învierii lui Hristos şi falsul Mormânt al lui Iisus 108 Semănătorii de confuzie, îndoială şi răutate 114 Scurt dialog în tinda Bisericii 135 Moartea luminoasă şi mormintele întunecate 137 Adevăratul Mormânt al lui Iisus şi Lumina lui Sfântă 147 Simcha Jacobovici - fals după fals, sub “brandul” Iisus 150 De la Mormântul gol descoperit de Sf.Elena la sicriul gol descoperit de Jacobovici 154 Conspiraţie deconspirată! 169 Opinii şi reacţii 172 Trei etape apocaliptice din mass-media 176 Bibliografie si note 183