Editura Evanghelismos - Libraria ta virtuala!
Carti online gratuite (nou)

Traind intr-o perioada apropiata vremurilor noastre, Sfantul Ioan de Kronstadt da marturie prin exemplul sau ca, indiferent de imprejurari, putem duce o viata conforma cu invataturile lui Dumnezeu. In insemnarile sale duhovnicesti privim uneori ca in oglinda, descoperind situatii ce ne sunt familiare. Cartea de fata nu este un simplu jurnal, ci un indrumar pentru urcusul duhovnicesc. Rugaciunea, pocainta, jertfa sunt coordonatele ce ne calauzesc spre acest urcus. Privind la lupta launtrica a parintelui Ioan, constientizam faptul ca dobandirea acestor virtuti nu este o utopie, ci ceva ce sta in putinta tuturor.

Sfantul Munte al Athonului este simbolul dragostei, al deplinei afierosiri lui Dumnezeu a monahilor si al evlaviei credinciosilor Imparati bizantini, care lâ€au inzestrat cu dreptul de autoguvernare, cu avatonul si cu alte privilegii legate de acesta. El ramane o continuitate vie a puternicei si stralucitei Imparatii bizantine de altadata. Prinosul lui deâ€a lungul veacurilor este imens si nepretuit. Exista multe feluri de traditii in Sfantul Munte. Arhitectura, muzica, traditie tipiconala (tipicul slujbelor), pictura si altele. Toate sunt bune si insemnate, dar referirea noastra se face aici la trairea traditiei ascetice si isihaste. Aceasta nu depinde si nu se epuizeaza prin metode si asezari exterioare. Adica toti cei care traiesc in pustie sunt pustnici si isihasti, de vreme ce asceza si isihia sunt mai ales o stare, o izbanda si o nevointa duhovniceasca. Toti cei care sunt silitori ai firii lor si au trezvie si rugaciune traiesc aceasta traditie, indiferent daca se nevoiesc intrâ€o chilie sau o chinovie. De aceea cele scrise nu promoveaza traditia unui Staret, a unei Chilii sau a unei Manastiri, ci o traditie vie, continua si foarte felurita a intregului Sfant Munte.

Minunea Sfintei Lumini de la Ierusalim, care se savarseste in fiecare an in cadrul unei ceremonii speciale a ortodocsilor in amiaza Sambetei celei Mari, se afla in ultima vreme in atentia oamenilor de stiinta, dat fiind faptul ca s-au formulat, chiar si din partea clericilor si teologilor, puncte de vedere care neaga caracterul ei suprafiresc. Adica neaga evenimentul marturisit si trait de veacuri pana astazi, al venirii minunate din Cer a Sfintei si necreatei Lumini, care aprinde candela stinsa de pe Sfantul Mormant, fara interventia omeneasca. Din aceasta candela, in continuare, patriarhul grec-ortodox aprinde patru manunchiuri a cate 33 de lumanari fiecare si imparte Sfanta Lumina credinciosilor care asteapta in biserica. Odata cu aprinderea minunata a candelei de pe Sfantul Mormant se aprind si alte candele si manunchiuri de lumanari ale inchinatorilor.

Bucură-Te, a Muntelui Athos sfântă dorire, Călăuzitoarea monahilor pe căile desăvârşirii, Candela nestinsă a rugăciunii pentru mântuirea lumii, Trezirea grabnică a conştiinţelor adormite în păcat, Negura care acoperă mulţimea păcatelor noastre, Norul Cel cuvântător străpuns de razele Soarelui dreptăţii, Corabia rugăciunii ce ne păzeşte de tulburările ispitelor lumeşti, Ancora cea tare a celor ce călătoresc pe marea vieţii, Pământul binecuvântat al mântuirii credincioşilor, Poarta pocăinţei celor greşiţi, Mângâierea cea lină a celor din necazuri, Dragostea cea neÈ›ărmurită pentru cei neputincioşi, Maica duhovnicească şi prea blândă a creştinilor, Izvorul darurilor dumnezeieşti, Scara împăcării noastre cu Dumnezeu, Scutul mântuirii credincioşilor de săgeţile ispitelor, Cartea nescrisă a Împărăţiei cerurilor, Odihna inimilor strâmtorate de gânduri potrivnice mântuirii, Îngrădirea inimilor cu stâlpii rugăciunii de pocăinÈ›ă, Stareţa Cea desăvârşită întru toată înţelepciunea, Care povăţuieşte pe toţi monahii în pământul binecuvântat al Împărăţiei cerurilor, nu seca izvorul rugăciunilor Tale, ci ne împărtăşeşte pe toţi dintru acesta, adăpând setea noastră de mântuire.

Cartea cuprinde Acatistul Bunei-Vestiri a Preasfantei Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria si Paraclisul Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu.

Parintii acelei vremi aveau multa credinta si simplitate si cei mai multi aveau putina invatatura de carte. Dar fiindca aveau smerenie si ravna pentru nevointa, primeau mereu iluminarea dumnezeiasca. Pe cand in vremea noastra, cand s-au inmultit cunostintele, din pacate ratiunea a zdruncinat din temelii credinta oamenilor si a umplut sufletele de semne de intrebare si indoieli. Asadar, firesc este sa ne lipsim si de minuni, deoarece minunea se traieste si nu se explica prin ratiune.

Viata, minunile si povatuirile duhovnicesti ale unui simplu preot de tara din zilele noastre. Parintele Dimitrie Gagastathis a fost un astfel de om simplu si slab, ales de Dumnezeu spre a-i lumina pe altii in aceste vremuri grele. Nu avea educatie - nu pute nici macar sa tina o predica asa cum se cuvine - dar, in marea sa simplitate si dragoste fata de Dumnezeu, s-a invrednicit a primi din plin harul lui Dumnezeu si de a se face pe sine o predica vie. Cuvintele Sfintei Scripturi: Cetatea noastra este in Ceruri(Filip. 31, 20) s-au implinit in omul acesta, care traind in mijlocul grijilor si problemelor vietii de zi cu zi care ne tulbura pe toti, a reusit, datorita marii sale iubiri si devotamentului fata de Dumnezeu, a curatiei pruncesti a inimii sale, a umilintei si smereniei, in acelasi timp sa vietuiasca cu adevarat printre Sfintii din Cer. Cartea cuprinde, in cea mai mare parte, note autobiografice preluate din corespondenta Parintelui Dimitrie. In aceste note ne sunt relatate numeroase intamplari minunate, extraordinare, care, in plus, sunt redate cu o marenaturalete si simplitate, intamplari care, probabil, i-ar putea soca sau chiar scandaliza pe unii. La urma urmelor, a vietui printre Sfinti este, din pacate, unul din lucrurile cu care societatea noastra nu este obisnuita. Cititorul, insa, trebuie sa tina seama de faptul ca aceasta istorisire facuta de la un preot simplu si nevinovat, care nu avea cunostinte despre scrierile savante, dar intru care Hristos traieste(Gal. 2, 20) si care a considerat ca o proslavire adusa lui Dumnezeu faptul de a impartasi celorlalti tot ceea ce a experimentat.

Aceasta carte descrie etapele restabilirii sufletesti si trupesti ca o completare in domeniul medicinii integrative. Conrinutul indrumarului nu poate inlocui opinia preotului duhovnic, medicului sau specialistului fitoterapeut, iar continutul sau nu este destinat a servi la stabilirea unui diagnostic sau la recomandarea unui tratament. El demonstreaza modul in care, prin intermediulunor simple modificari aduse atitudinii generale, stilului de viata si regimului alimentar, putem aborda in forta boala, in paralel cu urmarea stricta a remediilor spirituale ale Bisericii lui Hristos si ale artei medicale stiintifice si populare, ori cum la fel de bine am putea evita cu totul aparitia acesteia. Atunci cand sufletul participa la pacea divina si la ordinea harului, el comunica aceasta pace si ordine functiilor trupului.

Volumul al treilea cuprinde subiecte care il pot ajuta pe omul chinuit de pacat sa dobandeasca nelinistea cea buna si sa se nevoiasca duhovniceste pentru a se elibera de legaturile pacatului. Traind pocainta crestinul se va putea dezbraca de omul sau cel vechi care, precum spune undeva Staretul, este "un chirias rau inlauntrul nostru si, ca sa plece, trebuie sa-i daramam casa si sa incepem sa zidim cladirea cea noua, adica pe omul cel nou". In prima parte a acestui volum au fost cuprinse cu precadere unele cuvinte din cele pe care ni le-a spus Staretul referitoare la ganduri. Partea a doua se refera la marea binecuvantare pe care o primeste omul de la Dumnezeu atunci cand este nedreptatit si infrunta duhovniceste nedreptatea. Partea a treia face referire la pacat, care transforma in iad viata pamanteasca; viata care poate deveni, insa, Rai prin nevointa duhovniceasca. In partea a patra se arata felul in care puterile intunericului, care actioneaza prin uneltele lor, vrajitorii, inselatii etc., desi sunt cu adevarat foarte slabe, pot deveni tari atunci cand omul le da drepturi asupra sa printr-un oarecare pacat greu, prin care si primeste influenta diavoleasca. In sfarsit, in partea a cincea se accentueaza ca Taina Marturisirii este absolut necesara pentru iertarea pacatelor si ca tot crestinul care voieste sa umble cu siguranta in viata duhovniceasca trebuie sa aiba un povatuitor duhovnicesc.

(lipsa text)

Cartea "Karyes - Colina Sfintilor" este o carte cu totul speciala fata de alte carti de acest gen. Descoperirea moastelor si a vietilor celor trei sfinti : Rafail, Irina si Nicolae s-a facut pe baza viselor si a vedeniilor cu acesti sfinti. Biserica nu primeste de obicei existenta sfintilor numai pe baza viselor si vedeniilor care este posibil sa nu provina de la Dumnezeu, ci sa fie lucrarea vicleanului diavol. In acest caz este vorba de o exceptie. Scriitoarea, Vasiliki Rallis aduce marturia ei si a altor locuitori din tinutul Termis care au avute vise si au fost martori ai descoperirii sfintelor moaste.

Evanghelismos Categorii principale Alte carti

Se afiseaza toate rezultatele in format clasic sau multimedia pentru produsele din colectia Alte carti. Produsele pot fi comandate direct de pe site, prin intermediul Editurii Evanghelismos. Apasand pe butonul mai mult din dreptul produselor puteti afla mai multe informatii despre carte.

Colectia Alte carti cuprinde 3430 de carti.

--Pagina 283 din 285--

- Paradoxal, acest roman reuÈ™eÈ™te să dea mai multe sfaturi omului contemporan decât multe dintre vieÈ›ile sfinÈ›ilor cuvioÈ™i. È˜i aceasta pentru că eroul principal se loveÈ™te de problemele noastre, dar găseÈ™te alte soluÈ›ii, cu adevărat de Pateric, acolo unde noi ne-am mulÈ›umi cu jumătăÈ›i de măsură, cu atitudini fricoase. La sfârÈ™itul cărÈ›ii, cititorii rămân cu dorinÈ›a de a se întâlni în viaÈ›a de zi cu zi cu astfel de eroi, a căror nebunie pentru Hristos se manifestă tocmai prin normalitate (pentru că într-o lume întoarsă pe dos, cum e cea în care trăim noi, cea mai mare nebunie este să fii firesc, să fii normal).
  După cum putem citi în carte, "premizele simple ale întregii poveÈ™ti nepoveÈ™ti, dar de mulÈ›i, actualmente neacceptate, sau acceptate parÈ›ial, sunt că există Dumnezeu, È™i omul, È™i diavolul, È™i lumea.(...) AmbiÈ›ia (o vocabulă necreÈ™tină!) acestui proiect este de a împărÈ›i, cu oricine va avea răbdarea de a citi, măcar o fărâmă È™i măcar într-un mod palid, din marea frumuseÈ›e a unei astfel de lumi. De a aduce, adică, mai aproape de dumnevoastră, cititorii, atmosfera frumoasă È™i caldă a bucuriei de Dumnezeu, la fel de posibilă, actualmente, precum odinioară È™i precum de aici înainte. Aceasta nu este o lume ideală, È™i nici un univers ireal, iar cartea de faÈ›ă este, după cum s-a mai promunÈ›at deja, cu câteva rânduri mai sus, o poveste nepoveste, despre oameni ca toÈ›i oamenii, care au, însă, în ei, o comoară - credinÈ›a. Toate ideile, concepÈ›iile È™i reacÈ›iile sunt autentice, deÈ™i plasate într-un cadru lucrat scriitoriceÈ™te. Prin mijlocul cascadei de întâmplări (unele dure, sau aproape vulgare) È™i oameni (la fel), Binele învinge È™i este mereu cu cei care-L iubesc È™i Il urmează."

Vino si vezi Peripetiile unui ortodox in lumea contemporana - Vonica, M.i.

Areopag

- Micul Andrei descoperă, în tainicile adâncuri ale Deltei, cât de minunat este Sfântul al cărui nume îl poartă – întâiul chemat Apostol al lui Hristos. Ce alte lucruri fără seamăn i se mai dezvăluie, aici, puteţi afla şi voi, însoţindu-l: repede, sus, în barcă, să prindem, împreună, răsăritul soarelui!
  
  „Porniseră, pe fluviu, în amonte. Cerul, părăsit de lună, apăsa, greu, deasupra apelor. În ritmul lin impus bărcii de mâinile pricepute ale Bunicului, alunecau printre nuferi, despicând fâşii de ceaţă. Stârci, raţe, pescăruşi şi o mulţime de alte păsări mici, pe care copilul nu le cunoştea, se ridicau spre cer, deranjate de trecerea lor. Plecate adânc spre undele fremătânde ale Dunării, sălciile păreau că se privesc în oglinzi de argint, să îşi pieptene pletele de frunze. Din când în când, din înalte tufişuri de stuf, ieşeau şi treceau pe lângă ei, alte bărci.“

Vino si Vezi! Viata Sfantului Apostol Andrei povestita copiilor - Lipsa autor

Nepsis

- UÈ™ile închise ale vieÈ›ii! Cu întârziere, dar am înÈ›eles. Dragostea lui Dumnezeu pe unele uÈ™i le deschide, iar pe altele le închide. Când îÈ›i deschide, mulÈ›umeÈ™te, dă slavă lui Dumnezeu È™i mergi mai departe. Când afli o uÈ™ă închisă, nu lua barosul voii tale ca sâ€‘o spargi, sâ€‘o dărâmi. Acolo nuâ€‘i pentru tine, nu înÈ›elegi? Spargem uÈ™i, intrăm întrâ€‘un iad È™i ne răzvrătim împotriva lui Dumnezeu Care a încercat să ne împiedice. CâÈ›i oameni îÈ™i pierd viaÈ›a în faÈ›a unei uÈ™i, încercând sâ€‘o deschidă, în vreme ce Dumnezeu leâ€‘a deschis uÈ™a È™i calea potrivite lor! Tot ceea ce rânduieÈ™te Dumnezeu este potrivit pentru om. Când am venit în Sfântul Munte, am înÈ›eles că Dumnezeu nu miâ€‘a dat un lucru dintre cele cerute atunci, ci mi leâ€‘a dat pe toate. Da, pe toate!!! Îi ceri ceva, È™i È›i le dă pe toate. Dumnezeu este nobil.
  Aici am devenit È™i poÈ™taÈ™, căci monahul trimite scrisori prin rugăciune. È˜i jandarm am devenit, fiindcă monahul îÈ™i păzeÈ™te simÈ›urile, prinde mintea È™i închide în inima sa harul. È˜i pilot mâ€‘am făcut, căci monahul „cugetă cele de sus”, È™i pentru acestea trăieÈ™te È™i se luptă. Pe toate ni le dă iubirea Lui. Slavă Èšie, Doamne!
  Sfântul Efrem Katounakiotul

Vino, Lumina! Intalnire cu Sfantul Efrem Katounakiotul - Pr. Spiridon Vasilakis

Sophia

- Incapacitatea de a te bucura este izvor al unei credinte false sau, mai curănd, tăgăduire a bucuriei, în vreme ce bucuria este absolut esenÈ›ială în credinÈ›a, deoarece, fără îndoială, ea reprezintă rodul prezenÈ›ei lui Dumnezeu. Nu se poate ca cineva sa stie ca exista Dumnezeu È™i să nu se bucure. Numai legate cu bucuria, frica de Dumnezeu- È™i smerenia!- sunt corecte, autentice È™i roditoare. În afara bucuriei toate devin demmonice, o foarte adâncă denaturare a oricărei experienÈ›e religioase. O religie a fricii. O religie a falsei smerenii. O religie a vinovăÈ›iei: toate sunt ispite si curse- cu adevarat foarte puternice, nu numai in lume, ci si inlauntrul Bisericii. Oamenii "religiosi", intr-un anumit mod, privesc bucuria cu suspiciu

Vinovatia bucuriei. Cladind surasuri intr-o viata dureroasa - Papadopoulos, Haralambos, Pr.

ane

- Oricare dintre noi s-a simţit vinovat de nenumărate ori. Adesea, sentimentul vinovăţiei ne împiedică să ne trăim din plin viaţa, ne otrăveşte cele mai frumoase clipe, ne împiedică să construim relaţii sănătoase cu familia, cu prietenii, cu ceilalţi oameni din jurul nostru, putându-ne duce – ca orice emoţie negativă foarte intensă – chiar la boli fizice grave. Pe de altă parte, tot el ne poate da imboldul de a ne schimba obiceiurile rele, de a deveni mai responsabili şi mai buni.
  Cartea de faţă ne învaţă să facem tocmai operaţiunea – atât de delicată şi importantă – de a distinge între vinovăţia nevrotică, autocanibalizantă, distructivă, şi cea sănătoasă, care duce la la însănătoşirea sufletească, la pocăinţă, la regăsirea de sine şi la apropierea de Dumnezeu, pentru a ne bucura de o viaţă sufletească echilibrată şi sănătoasă, în armonie cu noi înşine, cu oamenii şi cu Cel care ne-a zidit.

Vinovatia cea inchipuita si cea adevarata - Suldina, Marina

Sophia

- Preotul trebuie sa ia aminte de sine si de toata turma, ceea ce inseamna ca el trebuie sa se ingrijeasca in primul rand de viata sa personala, iar in al doilea rand sa-si indeplineasca menirea de a conduce turma spre mantuire, deci sa se ingrijeasca de activitatea sa externa. Sf. Apostol Pavel aseaza aici in primul rand datoria preotului de a lua aminte la sine, nu numai pentru a-i atrage acestuia atentia asupra celei mai insemnate datorii fata de propria sa persoana, mantuirea sufletului sau, ci mai ales pentru faptul ca pastorul sufletesc inainte de toate trebuie sa fie posesorul unei vieti pline de sfintenie si curatenie, din care sa izvorasca pentru pastoritii sai roadele apostoliei sale, iar dupa aceea, prin viata sa, trebuie sa fie pentru acestia un exemplu viu, vrednic de urmat si nu o pricina de sminteala.

Virtute si vietuire crestina - Lipsa autor

Editura Renasterea

- Intr-adevar, ce oboseala este sa ierti pe cel ce te-a suparat? Obosela este sa nu ierti, ci sa tii mai departe ura si dusmania! Alunga din sufletul tau mania ce o ai impotriva dusmanului tau si vei vedea cata liniste ti se pogoara in suflet! Este foarte usor; de ajuns numai sa vrei.
  
  Hristos, Stapanul vietii si al mortii ne spune ca pe cei ce nu iarta pe aproapele lor, nici Dumnezeu nu-i va ierta la Judecata cea de apoi, ci ii va arunca in chinurile iadului pentru vecii vecilor. Ca daca in aceasta viata nu ne pocaim, nici nu iertam, nici nu facem milostenie si murim asa, nu vom avea iertare niciodata si nimeni nu ne va mai scoate din vesnica osanda.
  
  Insa de multe ori pentru crestini nimic nu pare mai greu decat sa ierte pe cei care i-au jignit, defaimat sau pagubit.
  
  Sfantul Ioan Gura de Aur

Virtutea iertarii crestine. Barbatul si femeia. Insotirea lor - Lipsa autor

Editura Panaghia

Visul licuriciului - Pamfiloiu, Laura

Via

- (lipsa text)

Visul si imparatia - Moceanu Ovidiu Pr

Editura Egumenita

- Într-adevăr, materialismului extrem, care consideră moartea ca fiind punctul final al vieÈ›ii, i se opun credinÈ›a creÈ™tină È™i exprimarea sau experienÈ›a sa, în Biserica Ortodoxă, prin mijlocirea unei tradiÈ›ii scripturistice, liturgice, ascetice È™i duhovniceÈ™ti, adiind ca un vânt aducător de nădejde.
  
  Printr-un exerciÈ›iu de o mare limpezime, părinteleTheodore Papanicolaou propune o reflecÈ›ie foarte actuală, cu privire la statutul morÈ›ii în societăÈ›ile noastre contemporane. Într-adevăr, într-un timp în care imaginea devine suportul de comunicare prin excelenÈ›ă, vederea morÈ›ii este cel mai adesea legată de o reprezentare artistică, expresie a violenÈ›ei unei lumi lipsite de repere. Cu toate acestea, în moartea lui Hristos, moartea îÈ™i modelează un chip, al Celui Înviat, ceea ce-i face apropierea mai suportabilă. Ea este imaginea unui nou început. Desigur, durerile È™i suferinÈ›ele legate de moarte sunt reale. Lipsa celor apropiaÈ›i nouă provoacă o tristeÈ›e pe care e bine să o recunoaÈ™tem È™i să o respectăm.
  
  Mitropolitul Emanuel, al FranÈ›ei

Viziunea mortii in lumina Sfintilor Parinti ai Bisericii - Lipsa autor

Doxologia

- Vlădica Danilo nu a fost făcător de minuni, făcătoare de minuni a fost însă puterea Dragostei lui. El era un simplu rugător, dar un rugător ale cărui rugăciuni ştiau să ajungă la Dumnezeu, iar Dumnezeu nu-şi dezamăgea slujitorul credincios. Lucrarea rugăciunilor Vlădicăi izvora din profunzimea credinţei sale şi forţa dragostei sale faţă de Făcătorul şi Părintele său, faţă de Făcătorul şi Părintele celor pentru care se ruga.
  Deseori îl surprindeam pe Vlădica stând îngenunchiat într’una din bisericile Patriarhiei din Peci, punând omoforul său pe capul vreunui credincios care avea trebuinţă de rugăciunea lui şi care credea în puterea acesteia. Vlădica se ruga cu toată fiinţa. La început rostea cuvintele rugăciunii rar şi în şoaptă, iar apoi continua să se roage în gând. Erau momentele când lacrimile, asemenea mărgăritarelor sufletului său, se vărsau din ochii lui.
  Monahia Makaria Obradovici

Vladica Danilo Krstici â€“ Un episcop purtator de lumina - Lipsa autor

Predania

- "Nascut la Golesti, la 12 februarie 1862, Alexandru Davila se gasea in legaturi de rudenie cu cea ma inalta societate. Era nepot al Feliciei Racovita,... de asemeni nepot al Zoei Racovita-Grant, casatorita cu Grant, Fratele Mariei Grant, sotia lui C.A. Rosetii.
  
  In general, copilul este de o precocitate epistolara socanta, si de fapt aparenta, facuta din idei si forme primite.
  
  Inceputurile lui Davila sunt frivole, poezii frantuzesti ocazionale... proza franceza... improvizatii teatrale mondene...
  
  Davila intra mai tarziu in teatru, facandu-se impresar de companii, autor, director, actor... Epoca in care Davila a condus Teatrul National, 1905-1908, 23 oct. 1912-1913 (cu talent si cu violenta incat G. Ranetti striga: <>) a fost stralucita si a atins o culme nemaiajunsa pana atunci...
  
  Unica drama a lui Davila, <>, piesa prima a unei trilogii neefectuate (<>, <>, <>), sub titlul general de <>, banuita odata, fara dovezi, a fi sustrasa din cartoanele lui Al. Odobescu, iar dupa unii inspirata din <> lui V. Sardou, e o capodopera."
  
  G. Calinescu
  
  "Istoria literaturii romane"