Această carte se dedică memoriei tuturor acelora care au pierit sau pătimit, pentru patria lor, în închisorile politice ale celor cinci decenii de neîntreruptă dictatură din istoria României moderne. Fie ca din jertfele lor, ca şi din năzuinţele neîmplinite ale acestor decenii, noi, cei de azi, să ne extragem acea tărie morală fără de care nu se va putea reconstrui o Românie cu adevărat prosperă şi liberă!
(Dedicaţia autorului din 1987)
Cartea de faÈ›ă – zămislită în anii ’80 È™i încheiată în 1987 – a apărut, ce-i drept într-o ediÈ›ie modestă, acum 22 de ani: Corneliu Dida, Valea Nistrei. Din ciclul Sud-Est Saga, Editura Conpress-Six, Constanţa, 1994 (458 de pagini). Ea face parte dintr-un proiect epic mai amplu, de ambiÈ›ii epopeice, pe care autorului nu i-a fost dat să-l împlinească. Dar chiar È™i aÈ™a, rămîne rotundă în sine È™i relevantă, constituind probabil cel mai bun roman scris pînă azi pe tema rezistenÈ›ei anticomuniste È™i a întregii noastre tragedii istorice din inima secolului XX. Dincolo de siguranÈ›a scriiturii, de forÈ›a personajelor È™i de dinamica ideilor, avem de-a face cu fresca unei lumi în toată tulburătoarea ei complexitate. E o realitate care se deghizează în ficÈ›iune romanescă, dar nu pierde nimic din durul ei adevăr: arta naratorului – scriitor nu prin ocupaÈ›ie, ci prin vocaÈ›ie – o potenÈ›ează fără să o falsifice, oferind cititorului nu doar o suită de lecÈ›ii de viaÈ›ă È™i de provocări de conÈ™tiinÈ›ă, ci o adevărată „baie” de istorie, atît de vie încît îl face să simtă efectiv răceala apei È™i pietrele de pe fundul ei. SpaÈ›iul concentraÈ›ionar de la Valea Nistrei, în care converg toate firele epice, este „ocheanul” prin care ni se dezvăluie această lume în dureroasă prefacere, radiografiată la toate nivelurile ei, de la resturile „burgheze” ale lumii vechi, în luptă cu prigoana È™i marginalizarea, la poporul devenit masă de experiment È™i de manevră a lumii noi, cu grobienele ei „elite” proletare, în mare parte alogene, sub veghea atentă a hidrei bolÈ™evice È™i în abandonul indign al unui Occident de la care nu mai emană decît iluzia deÈ™artă că „Vin americanii” (care nu numai că n-au venit, dar nici n-au avut de gînd în mod serios să vină vreodată!). Sigur, accentul cade pe rezistenÈ›a anticomunistă, în toate ipostazele ei: grupurile de rezistenÈ›ă din exil (de la care porneÈ™te desfăÈ™urarea epică, prin personajul-cheie Radu Pavelescu), închisorile È™i lagărele de muncă din È›ară, partizanatul din munÈ›i, dar È™i rezistenÈ›a cotidiană, să-i zicem domestică, a unei umanităÈ›i ce încearcă să-È™i salveze condiÈ›ia în pofida tuturor dramelor cu care se confruntă, pe dinăuntru È™i pe dinafară.