Editura Evanghelismos - Libraria ta virtuala!

Carti online gratuite (nou)

Cartea aceasta nu este o biografie completa despre viata sa. Exista si astfel de carti, iar daca vreti, puteti sa le cautati si sa le cititi. Este mai degraba odescriere a vietii sale, care se concentreaza mai cu seama pe laturile privitoare la tineri. Multe povestirisi intamplari au fost auzite si vazute chiar de noi insine, dar si de multi tineri care il vizitau in diferite perioade. Cred ca aceasta carte va va ajuta sa descoperiti aceasta personalitate uimitoare dintr-o alta perspectiva, departe de deformarile si denaturarile pe care unii le fac in scopuri comerciale sau de alta natura. Imi doresc din tot sufletul ca aceasta personalitate sfanta si viata minunata a Sfantului Paisie sa insufle si inimile voastre. - NECTARIE, Mitropolitul Argolidei

Confuzie si idoli este o tema interesanta.  Ea va deveni si mai interesanta daca dumneavoastra veti ajuta la sustinerea ei.  Uneori ne complacem in confuzie.  Confuzia uneori ne are la mana si ne domina.  Uneori ne si iubeste, alteori o iubim, de cele mai multe ori o iubim.  Pentru ca in confuzie (in ape tulburi) oamenii sunt mai putin obligati, se simt mai putin obligati.  De aceea sunt de acuzat cei care vor sa pescuiasca in ape tulburi.

Inca din clipa cand se naste din pantecele mamei sale, pruncul incepe sa planga, si aceste lacrimi continua sa curga necontenit si din ochii generatiei de tineri de astazi.  Fiecare lacrima a unui copil e semnul durerii si marturia universala a caderii omului din starea de desavarsire in stricaciune, suferinta si moarte.  Acest plans nu inceteaza o data cu inaintarea noastra in varsta.  Dimpotriva, in vremurile noastre zdruncinate, plansul acesta rasuna si mai tare, fiind unica mangaiere a tinerilor.

Generatia de tineri, care ar fi foarte bine ultima, e incatusata in disperarea acestui plans, deoarece ei vad prea bine ca lumea distrusa se indreapta catre un sfarsit.  Si nimeni nu le-a dezvaluit adevarul ca la sfarsitul lumii Dumnezeu le va sterge toate lacrimile din ochi(Apoc. 7, 17).  Dar, in schimb, au fost invatati cu vehementa ca acest Adevar etern e relativ.

(lipsa text)

Activitatea tipografica din tarile romane a fost precedata, in mod firesc, de o perioada de cateva secole, in care a circulat ca manuscris. Cercetarile, intreprinse de o serie de slavisti, au ajuns la concluzia ca in spatiul romanesc s-a inceput a fi copiate manuscrise in limba slava, incepand cu secolul al XI-lea, care prin imbogatirea lor cu miniaturi, au devenit adevarate opere de arta. Secolele XIV-XV au fost foarte rodnice in acest sens, constituindu-se in tara noastra biblioteci de manuscrise, dar si formarea de adevarate scoli de copisti si miniaturisti, amintind, in acest sens, scoala de la Manastirea Bistrita Valcii, Manastirea Cozia, Manastirea Govora, dar si Manastirea Neamt, Dragomirna sau Putna.

Toate sunt gânduri Toate în viaţă sunt gânduri.Sau mai bine zis, toate de la gânduri pornesc.Tot ceea ce spunem, tot ceea ce facem, tot ceea ce simţim are la bază un gând. Un gând pe care îl prelucrăm. Un gând pe care-l cultivăm. Un gând pe care-l cugetăm.Şi ce sunt gândurile?Sunt ceva creat de noi? Sunt ceva din afara noastră?Foarte greu de determinat.De aceea, pentru a putea să abordăm această temă, trebuie să folosim figuri şi imagini.Să încercăm să le vedem amănunţit, pas cu pas. Am cunoscut oameni cărora le era ruşine să spună că se stresează.Am cunoscut oameni care încercau să ascundă cu orice preţ crizele lor de panică.Am cunoscut oameni minunaţi, care se închideau în casă şi în sinele lor întrucât le era teamă. Le era teamă de simptomele psihosomatice, dar şi de ochii curioşi ai lumii.Am cunoscut oameni care luptau cu fobiile şi cu cumpulsiile lor.Am cunoscut oameni care erau chinuiţi de gândurile lor, oameni războiţi de cugete, oameni care se luptau zi şi noapte cu însăşi mintea lor.Împreună cu aceşti oameni am lucrat. Împreună cu ei am luptat. Împreună cu ei am plâns. Împreună cu ei am râs. Iar în cele din urmă am respirat liberi.Mare lucru e libertatea…Aceşti oameni au fost pricina pentru care am scris această carte, cu speranţa să ajut cât mai multă lume. Cu speranţa să poată respira iarăşi liberi. Oameni care se luptă cu gândurile lor, dar şi cu stresul…

Istorisirea care urmează, pe măsură ce se desfăÈ™oară în chip viu înaintea ochilor noÈ™tri, ne va încânta cu simplitatea, adevărul È™i însufleÈ›irea ei È™i s-ar putea spune că se pot face chiar unele paralele, asemănându-se izbitor cu istoria prorocului David, cu cea a desfrânatei care I-a uns picioarele Domnului sau a tâlharului de pe cruce, a vameÈ™ului, a Sfântului Apostol Pavel È™i a Sfintei Maria Egipteanca. Dar ce poate fi mai firesc? Căci sufletul omului este acelaÈ™i; Hristos este acelaÈ™i; pocăinÈ›a este aceeaÈ™i!

Cartea îl absoarbe pe cititor până la ultima pagină. ÎÈ™i va reÈ›ine cu greu lacrimile, mai cu seamă dacă È™i el a avut parte de o astfel de întoarcere la Hristos. Însă dacă nu, ne rugăm să facă aceasta în viitor, căci atâta vreme cât în lume va exista păcatul, oamenii vor avea nevoie de pocăinÈ›ă. Maranatha; Doamne, vino!

Egumenul Ilarion - Nea Skiti,
Sfântul Munte Athos

Inzestrata cu darul de a-si impartasi trairile du­hov­nicesti cu smerenie, naturalete si dragoste fata de tainele relatiei sufletului cu Dumnezeu, Constantina Palmer a invatat multe lucruri de o deosebita valoare duhovniceasca din vizitele la numeroase manastiri din nordul Greciei, unde a locuit in perioada studiilor de masterat.

Autoarea imbina nobila, dar dificila indeletnicire a scriitorului cu o profunda intelegere a invataturilor Bisericii Ortodoxe, prin povestiri captivante care ilustreaza Fericirile cuprinse in minunata Predica de pe Munte a Mantuitorului (Matei 5, 1-12). Prin dezvaluirea acestor comori, pe care Sfantul Ioan Gura de Aur le considera „adevaruri atat de noi, atat de uimitoare si tot atat de puternice pe cat era de mare maretia Celui ce le vestea”, Hristos Domnul le fagaduia imparatia cerurilor nu numai apostolilor Sai, ci si noua, tuturor.

Ultimul capitol al cartii, intitulat „A lor este imparatia cerurilor”, ne surprinde si ne emotioneaz in mod deosebit, deoarece este dedicat martirilor desprinsi din multimea de patimitori crestini care au suferit in temnitele Romaniei schilodite de urgia comunismului. In cuvintele autoarei, „Sfintii martiri romani intruchipeaza cea de-a opta fericire. Fericiti sunt – cu adevarat nespus de fericiti – «cei prigoniti pentru dreptate», cei care au castigat imparatia cerurilor nu numai pentru ca au acceptat suferintele nedrepte la care au fost supusi, ci si pentru ca au cautat dreptatea si, in acelasi timp, virtutile crestine, bunatatea si sfintenia, ori de cate ori s‑au aflat in ghearele suferintei. Fie ca ei sa ne fie izvoare de inspiratie, pentru a trai si noi in Hristos cu aceeasi evlavie, fermitate si darzenie – cu acelasi zel si aceeasi iubire de poruncile Lui, asemenea Lor!”.

Aceasta este o colecție de eseuri ale unuia dintre giganții emigrației ruse din secolul al XX-lea. Protoprezbiterul Mihail Pomazansky (1888-1988) a fost un teolog eminent al Bisericii Ortodoxe Ruse din afara Rusiei. Printre numeroasele lucrări scrise, el este cel mai cunoscut pentru cartea sa Teologia Dogmatică Ortodoxă, care a fost apreciată pentru prezentarea sa simplă a învățăturii ortodoxe și ancorarea ei fermă în scrierile Părinților Bisericii.
El a murit în Jordanville, New York, în 1988, cu doar câteva zile înainte de a împlini o sută de ani. Duhul său caracteristic de profundă smerenie pătrunde aceste scrieri. Subiectele abordate în această colecție includ critica biblică, sobornicitatea și conlucrarea în Biserică, cărțile liturgice, slujirea în Biserică, teologia liturgică a Pr. Alexander Schmemann, canonizarea Sfinților, locul copiilor în Biserică și multe altele.
Redăm mai jos cuvintele pline de laudă ale Părintelui Serafim Rose despre acuratețea și importanța teologiei Părintelui Pomazanski:
„În scrierile Părintelui Mihail Pomazanski se poate vedea însușirea autentică a teologiei ortodoxe, care este atât de adesea nesocotită în vremea noastră rece și raționalistă. Teologia nu este în primul rând o chestiune de argumente, critici, dovezi și combateri; ci este, întâi de toate, cuvântul oamenilor despre Dumnezeu, în conglăsuire cu învățătura dumnezeiește revelată a Dreptei-credințe. De aceea, primul scop și cea dintâi aplecare a teologiei este ca totdeauna să insufle, să încălzească inima, să ridice pe tot omul mai presus de preocupările mărunte ale pământului, pentru a întrezări dumnezeiescul început și sfârșit al tuturor lucrurilor, și astfel să-i dea acestuia energia și încurajarea de a se nevoi către Dumnezeu și spre patria cerească. Teologia Părintelui Mihail este în acest ton cald și insuflator. El nu este singurul care scrie astăzi teologie ortodoxă cu această intenție, dar este unul dintre cei puțini ai vechii generații care se stinge, putând sluji ca punte de legătură între noi și adevărata teologie a Sfinților Părinți”.

Într-o zi, un mare rege i-a chemat pe înțelepții săi și le-a poruncit:— Gândiți-vă la o zicală pentru mine care să mă liniștească. Când voi fi trist, să-mi aducă bucurie, și în momentele de fericire să-mi amintească de tristețe. Nu trebuie să fie prea lungă, pentru că vreau să o am mereu cu mine.Înțelepții s-au sfătuit și s-au adâncit în meditații profunde. În cele din urmă, s-au întors la rege și i-au adus o cutiuță mică. În ea se afla un inel, iar pe acesta erau gravate cuvintele: „Totul va trece”. *** Astfel de pilde nu sunt teorii academice expuse de teologi, nici povești inventate, cu finaluri previzibile. Ele sunt mărturii ale experienței și luminării dobândite de-a lungul secolelor de către căutători duhovnicești, care și-au închinat viețile lui Dumnezeu. Acești căutători s-au purificat și au fost curățiți prin nevoințe neobosite, rugăciuni, post și înfrânare. Împărtășind generos această experiență, ei ne îndeamnă pe toți să aspirăm la o viață duhovnicească profundă, accesibilă tuturor, căci ea reflectă esența creștinismului.

Traducere din limba franceza de Marinela Bojin

"Sfarsitul vietii acesteia de aici socotesc ca nu e drept sa se numeasca moarte, ci izbavire de moarte si despartire de stricaciune si slobozire din robie si incetarea tulburarii si oprirea razboaielor si risipirea intunericului si odihna de osteneli si linistirea fierberii si acoperirea rusinii si scaparea de patimi si nimicirea pacatului si, ca sa zic pe scurt, hotarul tuturor relelor", spune Sfantul Maxim Marturisitorul. 
Viata vesnica la Dumnezeu nu putem afla decat in Hristos si prin Hristos, dupa cum sta scris: "Dumnezeu ne-a dat viata vesnica si aceasta viata este intru Fiul Sau. Cel ce are pe Fiul are viata: cel ce nu are pe Fiul lui Dumnezeu nu are viata" (I In 5, 11-12).

Elaborata pe baza unei extinse bibliografii, redactata intr-un stil precis si clar, lucrarea lui Daniel Lemeni atesta de la primele pagini maturitate intelectuala, finete in sesizarea detaliului semnificativ si forta de sinteza deosebita.

Astfel, pornind de la Pateric, autorul intreprinde o descriere fenomenologica a dinamicii relatiei parinte duhovnicesc - ucenic/fiu duhovnicesc atat in aspectul ei evident de indrumare spirituala cu caracteristici specifice, cat si in profunzimile ei teologice tacite, unde esentialul este comunicat cel mai adeseori nondiscursiv.