Editura Evanghelismos - Libraria ta virtuala!

Carti online gratuite (nou)

„În scrierile parintelui Mihail Pomazanski se poate vedea însusirea autentica a teologiei ortodoxe, care este atât de adesea nesocotita în vremea noastra rece si rationalista. Teologia nu este în primul rând o chestiune de argumente, critici, dovezi si combateri; ci este întâi de toate cuvântul oamenilor despre Dumnezeu, în conglasuire cu învatatura Dumnezeieste revelata a Dreptei-credinte. De aceea, primul scop si cea dintâi aplecare a teologiei este ca totdeauna sa insufle, sa încalzeasca inima, sa ridice pe tot omul mai presus de preocuparile marunte ale pamântului, pentru a întrezari dumnezeiescul început si sfârsit al tututor lucrurilor, si astfel sa-i dea acestuia energia si încurajarea de a se nevoi catre Dumnezeu si înspre patria cereasca. Teologia parintelui Mihail este în acest ton cald si insuflator. El nu este singurul care scrie astazi teologie ortodoxa cu aceasta intentie, dar este unul dintre cei putini ai vechii generatii care se stinge, putând sluji ca punte de legatura între noi si adevarata teologie a Sfintilor Parinti. «Teologia Dogmatica Ortodoxa» este cartea sa de capatâi.“
Ieromonah Serafim Rose
Cartea protopresbiterului rus Mihail Pomazanski „Teologia Dogmatica Ortodoxa” a fost vreme îndelungata privita ca manua¬lul clasic al teologiei ortodoxe americane, fiind folosita ca lucrare principala la Seminarul Ortodox Sfånta Treime din Jordanville, New York. Scrisa limpede, simplu si concis, aceasta lucrare este accesibila nu numai studentilor si seminaristilor, ci chiar si mireanului contemporan în general.

(lipsa text)

(lipsa text)

Biserica Ortodoxa a pastrat intacta o bogatie imensa in domeniul liturgicii si al gandirii patristice, dar totodata si in cel al artei sacre.  Se stie ca cinstirea icoanelor ocupa in Biserica Ortodoxa un loc foarte important.  Si asta pentru ca icoana nu este o simpla imagine, nici un obiect decorativ, nici macar o ilustrare a Sfintei Scripturi.  Ea este ceva mai mult: un echivalent al mesajului evanghelic, un obiect de cult, care face parte integranta din viata liturgica.  Asa se explica importanta pe care Biserica o atribuie imaginii; nu oricarei reprezentari, ci imaginii specifice - pe care ea insasi a elaborat-o in decursul istoriei sale, in lupta impotriva paganismului si a ereziilor - imaginii pe care a platit-o cu sangele unui mare numar de martiri si marturisitori in timpul perioadei iconoclaste, adica icoanei ortodoxe.

(lipsa text)

(lipsa text)

Este intr-adevar foarte trist fenomenul care se constata in zilele noastre si anume numarul mare inregistrat al divorturilor.  Un numar destul de mare al cuplurilor care se casatoresc in zilele noastre se despart din diferite motive, de multe ori neintemeiate.  Exista perechi care se despart dupa prima sau a doua luna a casatoriei, ca si altele care se despart chiar si dupa treizeci sau patruzeci de ani, dupa ce isi vad copiii la casa lor si considera ca mai departe nu mai au nicio obligatie sa vietuiasca impreuna.

Credem cu fermitate ca motivul principal pentru care se despart cuplurile in zilele noastre consta in indepartarea lor fata de Dumnezeu si fata de viata traita in tainele Bisericii, si nu atat in nepotrivirile de caracter, in adultere, in exploatare sau in violenta pe care multi vor sa o scoata in evidenta.  Indepartarea de Dumnezeu si ignorarea poruncilor dumnezeiesti au drept consecinta faptul ca tinerii nu mai pot intelege taina casatoriei si adevaratul ei scop.

Părintele Ioannis Romanides s-a născut în anul 1927. Este absolvent al Facultăţii de Teologie „Sfânta Cruce” din Boston (1949), al Facultăţii de Teologie a Universităţii Yale (Yale University Divinity School 1954); a urmat cursuri de specializare atât la Seminarul Sf. Serghie din Paris (1954-1955, sub îndrumarea lui John Meyendorff), cât şi la Seminarul Sf. Vladimir al Universităţii Columbia (sub îndrumarea părintelui G. Florovsky), fiind doctor al Facultăţii de Teologie a Universităţii Naţionale Kapodistria din Atena (1957) şi al Facultăţii de Teologie a Universităţii Harvard din America (School of Arts and Sciences). A fost profesor al Facultăţii de Teologie Holy Cross Brookline (1958-1965) şi al Facultăţii de Teologie a Universităţii Aristotelice din Thessalonic (1970-1984), predând totodată, în calitate de visiting professor (din 1970) şi la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Ioan Damaschin” de la Balamand.

Şi-a pus amprenta asupra generaţiei sale nu doar prin „ascetismul” şi „nebunia” lui pentru Hristos, ca un autentic «călugăr, în sensul strict al cuvântului, hrănit cu Sfinţii Părinţi şi cu sfânta viaţă liturgică a Bisericii Ortodoxe, lăudându-L pe Dumnezeu „de şapte ori pe zi”» (monahul Theoclit Dionisiatul), ci mai ales prin „devoţiunea lui absolută pentru ideea de teologie patristică” (G. Metallinos).

Opera sa, care a marcat hotărâtor procesul spiritual al reîntoarcerii la Tradiţia Părinţilor şi al redescoperirii sensului Teologiei Patristice autentice, fiind asemenea „unei pietre de poticnire, este şi va rămâne nu doar o piatră de hotar pentru revenirea teologică a deceniului şaizeci, ci şi o unitate de măsură a celei mai curate ortodoxii bisericeşti” (Chr. Yannaras).

ExperienÈ›a vederii lui Dumnezeu (θεοπτία) de către SfinÈ›i, tradiÈ›ia isihastă È™i filocalică, precum È™i cultul Bisericii nu sunt în acord cu concepÈ›iile teologiei post‑patristice, care discreditează cele trei dimensiuni ale vieÈ›ii bisericeÈ™ti – experienÈ›a vederii, isihasmul È™i cultul – È™i, în esenÈ›ă, nu fac altceva decât să protestantizeze teologia ortodoxă. 

Teologia post‑patristică aspiră să tâlcuiască Scripturile folosind ca instrument raÈ›iunea, închipuirea È™i gândirea speculativă, iar nu inima. Vrea dumnezeiasca Euharistie fără arderea inimii, fără Rugăciunea inimii, se referă la „on­tologia persoanei”, iar nu la urcuÈ™ul omului de la după chip la după asemănare, adică la îndumnezeire. Vorbeşte despre întâi‑stătătorul adunării euharistice, iar nu despre proroc, vorbeşte despre Învierea lui Hristos fără trăirea tainei Răstignirii, care reprezintă tradiţia isihastă de nevoinÈ›ă. Aspiră să răspundă la subiectele pe care le lansează cultura contemporană şi nu se referă la biruinÈ›a lui Hristos, la biruinÈ›a creÈ™tinului prin puterea lui Hristos împotriva diavolului, a stricăciunii şi a morÈ›ii. Se preocupă de lume, şi nu de transfigurarea omului, vorbeşte de estetică şi artă şi trece cu vederea asceza rânduită de PărinÈ›i. Doreşte să primească răspunsuri la întrebări ale culturii contemporane şi nu se interesează de împărtăÈ™irea omului de slava tainei Crucii şi a Învierii lui Hristos. 

Aceasta este problema teologiei post‑patristice È™i a oricărei alte teologii care nu este bisericească. 

Mitropolitul Ierótheos 
al Nafpaktosului È™i Sfântului Vlasie

Cu toate că era urmărit cu tenacitate de Securitatea comunistă, părintele Marcu a avut curajul să aplice în cuprinsul cărÈ›ii sale fără ezitare principiul unei interpretări a vremurilor prin prisma lui Hristos, aÈ™a cum trebuie să facă orice teologie ortodoxă serioasă, È™i nu pe acela al unei interpretări a lui Hristos prin prisma vremurilor, cum face filozofia îngâmfată.

Pr. Prof. Adrian Niculcea

Din punct de vedere ortodox, Teologia nu este o simpla cunoastere intelectuala a lui Dumnezeu, ci este o experienta duhovniceasca pe care o face crestinul in comuniunea lui Dumnezeu, este unirea sufleteasca cu Dumnezeu...
A face teologie inseamna a trai Duhul lui Dumnezeu. Cel mai simplu crestin, care si traieste existential ceea ce crede, poate fi mai teolog decat cel mai invatat teolog.

Flashmobul îi interpelează pe spectatorii ocazionali cu scopul de a le trezi interes și chiar senzația că „ceva nu este în regulă cu ei înșiși”. Termenul englezesc de flashmob se explică prin asocierea dintre flash, clipă, și mob, mulțime, și desemnează o adunare petrecută într-un loc public, prin care participanții inițiază o acțiune neobișnuită pentru o scurtă durată de timp, după care grupul se împrăștie. Conceptul s-a arătat permeabil unei convertiri duhovnicești, strada fi ind acum înlocuită cu spațiul public al facebook-ului. Multe zeci de astfel de întâlniri prin intermediul transmisiilor video live au stârnit interesul și chiar interpelarea duhovnicească a oricui se trezea pe neașteptate față în față cu acestea. Este ca și cum ai primit răspuns la o întrebare pe care nu neapărat ți-o pusesei, descoperind cu uimire că întrebarea te privea și pe tine.