Editura Evanghelismos - Libraria ta virtuala!
Carti online gratuite (nou)

Asa precum farurile asezate pe tarmuri povatuiesc pe cei care calatoresc pe mare, tot astfel si farurile duhovnicesti asezate de Dumnezeu povatuiesc pe cei care calatoresc pe marea acestei vieti. Un astfel de far duhovnicesc asezat intre stancile Katunakiei a fost si Staretul Efrem. Acesta, raspunzand chemarii lui Dumnezeu inca de tanar, a plecat in Sfantul Munte al Athonului, singurul loc de nevointa care se potrivea nazuintelor sale ascetice. Aici a trait in desavarsita ascultare fata de staretul sau, Nichifor, virtute care l-a ajutat sa urce foarte repede pe inalte culmi duhovnicesti. Pronia dumnezeiasca, care pe toate le randuieste cu intelepciune, a adus acest "cerb insetat" de apa Vietii sub indrumarea duhovniceasca a renumitului si mult experimentatului isihast Iosif. Desi staretul sau era batranul Nichifor, in nevointa duhovniceasca Parintele Efrem a ramas ucenic credincios al Staretului Iosif pana la moartea acestuia. De la el a invatat lucrarea tainica a rugaciunii mintii, intru care a sporit atat de mult si atat de repede, incat s-a invrednicit inca de tanar sa aiba descoperiri dumnezeisti.

Sfânta Ana, mama Maicii Domnului È™i bunica Mântuitorului nostru Iisus Hristos, este considerată ocrotitoarea copiilor È™i a maternităÈ›ii. Nenumărate sunt istorisirile despre soÈ›ii care pierduseră orice nădejde de a naÈ™te prunci, dar cu ajutorul Sfintei Ana au devenit părinÈ›i, atunci când cu evlavie È™i credinÈ›ă i-au cerut ajutorul. Astăzi legăturile nerodirii de fii se dezleagă; că Dumnezeu auzind pe Sfinţii şi Drepţii Ioachim şi Ana, mai presus de orice nădejde le-a făgăduit lămurit că vor naşte pe Fiica lui Dumnezeu, din care S-a născut Cel Necuprins, Om făcându-Se, poruncind Îngerului să-i strige: Bucură-te cea Plină de har, Domnul este cu tine! Tropar Sfântă Ana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

In acest al cincilea volum sunt cuprinse invataturi ale Staretului cu privire la patimi si virtuti. Aceste cuvinte nu constituie o invatatura sistematica, nici nu se refera pe larg la toate patimile si virtutile, ci ele au fost adunate din raspunsurile Staretului la intrebarile legate de "diagnosticarea" si vindecarea patimilor, precum si de lucrarea virtutii. Staretul, prin cunoscutul sau tact pastoral, prin pildele potrivite si umorul spontan, aduce insorire duhovniceasca, care ajuta sa se deschida in sufletul nostru florile pocaintei si astfel sa dam rod de virtute. Ne incurajeaza sa privim in fata pe omul nostru cel vechi si astfel sa ne scarbim de "masca lui cea hidoasa" si sa o lepadam. Credem ca vorba simpla dar luminata a Staretului ne va ajuta sa ne nevoim si mai mult, pentru a ne slobozi din robia patimilor si a trai libertatea cea in Hristos.

Lucrarea conÈ›ine relatarea unei călătorii pe care autorul a făcut-o alături de Sf. Paisie Aghioritul într-o zonă nord-estică a Greciei, unde elementul musulman masiv ridică o serie de probleme de ordin social È™i religios. Sunt menÈ›ionate persoane, evenimente (vindecări, vizite, întâlniri) ce È™i-au lăsat amprenta asupra locuitorilor greci, dar È™i turci, care au recunoscut valoarea marelui ascet contemporan, apelând la ajutorul său. Cartea, în ciuda dimesiunilor ei reduse, ne oferă multe răspunsuri despre ce înseamnă să fii un sfânt mărturisitor al credinÈ›ei creÈ™tin-ortodoxe È™i un far luminos pentru cei de altă confesiune sau religie. ImportanÈ›a ei este cu atât mai mare cu cât astăzi ne confruntăm cu provocarea generală legată de elementul musulman, la care, din păcate, se încearcă să se dea o rezolvare doar din perspectivă umană, lipsită de ceea ce cartea aceasta oferă atât de simplu È™i direct.

Multi parinti cu viata sfanta au scris sau au vorbit despre anii grei ce vor veni. Parintele Paisie in marea sa dragoste fata de oameni a fost permanent preocupat de aceasta problema si de fiecare data cand a avut prilejul a dat sfaturi despre felul in care trebuie sa ne pregatim pentru a face fata incercarilor si ispitelor vremurilor din urma. In volumul al doilea, intitulat "Trezire duhovniceasca", sunt cuprinse subiecte care se refera la realitatea contemporana, care ne cheama la neincetata trezvie si nevointa si ne pregatesc pentru situatiile grele cu care probabil ne vom cronfunta, deoarece am vazut ca deja s-a implinit ceea ce adesea ne spunea Batranul: "Vom trece prin furtuni dupa furtuni. Acum, pentru cativa ani, asa vom merge. Peste tot este o fierbere generala".

Omule bun, opreste-te pentru cateva clipe asupra acestor pagini pe care le-am scris cu dragoste si din dragoste fata de tine care esti zidirea lui Dumnezeu si pribegesti printari straine. Vei gasi mustrari dar vei gasi si mangaieri. Oare doctorul nu curata mai intai rana si apoi pune balsamul vindecator? Asa am incercat si eu, chiar daca, poate, nu am reusit asa cum trebuia, neavand iscusinta scrisului. Dar sper ca vei fi intelegator, acolo unde am gresit. Si nu m-a lasat inima sa scriu doar despre romanii plecati in strainatate. De aceea, am scris cateva lucruri si despre problemele tarii mustrand si mangaind dupa cum am crezut de cuviinta. Cineva din strainatate mi-a pus o intrebare: Parinte, oare calugarii din Sfantul Munte nu au nimic de spus in legatura cu problemele cu care se confrunta tara si credinta noastra ortodoxa? Si acelui roman ii raspund scriind aceasta carte. Da, asa gandesc calugarii romani din Sfantul Munte si sunt alaturi de tara lor, facand rugaciuni necontenite pentru binele ei.

Notatie psaltica.

Dintre Parintii nedreptatiti ai Bisericii noastre face parte si Cuviosul Parinte Gheorghe, Hagi-Gheorghe, care este un sfant al vremurilor noastre. Chiar putem spune ca este un mare sfant, in raport cu starea duhovniceasca a epocii noastre. Staretul a lasat un nume mare. "Un mare ascet si un aspru postitor", se spunea despre el. Cu numele sau erau numiti toti cei care posteau cu asprime. "Acesta este un Hagi-Gheorghe", spuneau. Hagi-Gheorghe avea pentru toti multa dragoste, o dragoste curata. Era totdeauna pasnic, ingaduitor si ierta usor. Avea o inima mare, de aceea ii incapea pe toti, asa cum erau. Traind o viata ingereasca, s-a induhovnicit, a devenit un inger care zbura spre cer, deoarece n-a tinut nimic pentru sine, nici patimi sufletesti, nici lucruri materiale. Pe toate le-a lepadat, de aceea a si zburat la inaltime.

Viata, minunile si povatuirile duhovnicesti ale unui simplu preot de tara din zilele noastre. Parintele Dimitrie Gagastathis a fost un astfel de om simplu si slab, ales de Dumnezeu spre a-i lumina pe altii in aceste vremuri grele. Nu avea educatie - nu pute nici macar sa tina o predica asa cum se cuvine - dar, in marea sa simplitate si dragoste fata de Dumnezeu, s-a invrednicit a primi din plin harul lui Dumnezeu si de a se face pe sine o predica vie. Cuvintele Sfintei Scripturi: Cetatea noastra este in Ceruri(Filip. 31, 20) s-au implinit in omul acesta, care traind in mijlocul grijilor si problemelor vietii de zi cu zi care ne tulbura pe toti, a reusit, datorita marii sale iubiri si devotamentului fata de Dumnezeu, a curatiei pruncesti a inimii sale, a umilintei si smereniei, in acelasi timp sa vietuiasca cu adevarat printre Sfintii din Cer. Cartea cuprinde, in cea mai mare parte, note autobiografice preluate din corespondenta Parintelui Dimitrie. In aceste note ne sunt relatate numeroase intamplari minunate, extraordinare, care, in plus, sunt redate cu o marenaturalete si simplitate, intamplari care, probabil, i-ar putea soca sau chiar scandaliza pe unii. La urma urmelor, a vietui printre Sfinti este, din pacate, unul din lucrurile cu care societatea noastra nu este obisnuita. Cititorul, insa, trebuie sa tina seama de faptul ca aceasta istorisire facuta de la un preot simplu si nevinovat, care nu avea cunostinte despre scrierile savante, dar intru care Hristos traieste(Gal. 2, 20) si care a considerat ca o proslavire adusa lui Dumnezeu faptul de a impartasi celorlalti tot ceea ce a experimentat.

Cu Batranul Arsenie se pare ca se implineste cuvantul evanghelic: "Iata cu adevarat israelitean, intru care nu este viclesug". A fost din fire cinstit, simplu, fara de rautate, bland, ascultator, neagonisitor si, in mod deosebit, un nevoitor cum rar se intalneste. Pentru Batranul Arsenie, intotdeauna da era da, iar nu era nu. Niciodata nu tinea minte raul, orice i-ai fi facut, niciodata nu se mania, niciodata nu facea rau nimanui. Traia in ascultare cu o desavarsita acrivie, si de aceea, prin ascultarea si desavarsita credinta ce le avea in staretul sau, traia zilnic mai presus de legile firii. In privegherile pe care le incepea de cu seara, se ostenea peste masura cu mii de metanii si cu starea de toata noaptea in picioare, pana se lumina de ziua. Atat de mult se adancea in rugaciune si se daruia ei, incat de multe ori, cand se apropia timpul lucrului, nu voia sa se dezlipeasca de rugaciune. Batranul acesta, cu toata simplitatea lui, a prins sensul vietii monahale. S-a predat pe sine in intregime ascultarii si nevointei, de aceea L-a si gasit pe Cel dorit. A gasit inlauntrul sau rugaciunea, L-a gasit pe Dumnezeu. Monahul Iosif Vatopedinul

In viata mistica a Bisericii, exista o permanenta interactiune intre Vesnicie si temporalitate. Unirea cu Dumnezeu (theosis), intru care omul ajunge pe cea mai inalta treapta a desavarsirii pe pamant, fiind inca in trup, dar totusi curatit de patimi, se sprijina pe aceasta permanenta interactiune a lumii celei din vesnicie cu lumea supusa mortii. Facandu-se partasi la cele dumnezeiesti, intr-u comuniune nedesavarsita cu cele desavarsite, Sfintii nostri Parinti si toti sfintii, care prin har stralucesc chiar si in vremea noastra - desi intr-un numar tot mai mic -, ne descopera prin viata lor o realitate spirituala care il leaga pe orice crestin ortodox cu Vesnicia. Arhim. Hrisostom

Lucrarea de fata a aparut in secoulu al XIX-lea, in urma unui concurs organizat de Patriarhia Constantinopolului spre alegerea celui mai valoros catehism al Bisericii Ortodoxe. De la bun inceput, si-a dobandit recunoasterea oficiala datorita nu numai eruditiei autorului ei, Dimitire Vernardakis, vestit teolog, filolog si istoric al vremii, dar, mai ales, datorita conciziei, claritatii, limpezimii si profunzimii cu care sunt tratate elementele fundamentale ale credintei noastre dreptmaritoarea: Poruncile lui Dumnezeu, Fericirile, Crezul, Sfintele Taine ale Bisericii noastre, la care se adauga trei capitole scrise de catre vrednicul de pomenire, prof. Constantine Cavarnos cu privire la arhitectura, iconografia si imnografia Bisericii.

Evanghelismos Categorii principale Alte carti

Se afiseaza toate rezultatele in format clasic sau multimedia pentru produsele din colectia Alte carti. Produsele pot fi comandate direct de pe site, prin intermediul Editurii Evanghelismos. Apasand pe butonul mai mult din dreptul produselor puteti afla mai multe informatii despre carte.

Colectia Alte carti cuprinde 3556 de carti.

--Pagina 265 din 295--

- ppspanIdeea publicarii volumului de fata s-a nascut in perioada editarii traducerii inedite a Talcuirilor la Psalmi transmise sub numele Sfantului Atanasie cel Mare. Avand cunostinta de existenta unei traduceri a operei inrudite a Sfantului Chiril al Alexandriei, datorate marelui teolog care a fost Pr. Dumitru Staniloae (1903-1993) - foarte putin cunoscuta din cauza publicarii numai in paginile unui periodic bisericesc, in perioada 1989-1993 -, am decis sa o preluam in colectia Patristica, dimpreuna cu profundele explicatii teologice care o insotesc, facand-o astfel accesibila unui public mai larg. /spanbr /spanDragos Mirsanu/span/p/p

Talcuire la Psalmi. Traduceri 32 - Sfantul Chiril al Alexandriei

Doxologia

- În psalmul acesta, sfântul prooroc descrie vieÈ›ile sfinÈ›ilor, nevoinÈ›ele, necazurile, ostenelile lor, de asemenea atacurile demonilor, miile de gânduri insuflate, cursele È™i celelalte mijloace de pradă, iar pe lângă acestea È™i mijlocele prin care sfinÈ›ii obÈ›in biruinÈ›a: legea, cuvântul lui Dumnezeu, răbdarea, ajutorul de sus È™i, în sfârÈ™it, ceea ce vine în urma ostenelilor: răsplata, cununa.Sf Atanasie cel Mare

Talcuire la Psalmul 118 - Sfantul Teofan Zavoratul

Egumenita

- „Doamne, învaţă‑ne să ne rugăm” (Luca 11,1). Câtă dreptate au avut Sfinții Apostoli! Nici unul dintre noi n-ar fi știut cu adevărat să se roage dacă Domnul Însuși nu ne‑ar fi îndrumat.
  Rugăciunea Domnească este socotită modelul tuturor rugăciunilor, căci prin puține cuvinte sunt arătate aici toate cele de care avem nevoie pentru a petrece pe pământ „viaţă paşnică şi liniştită întru toată cuvioşia şi buna‑cuviinţă” (I Timotei 2, 2), spre a ajunge pe lumea cealaltă la desfătarea celor mântuiți. Într-o simplitate dumnezeiască inconfundabilă, ne sunt amintite nevoile noastre duhovnicești și trupești, precum și îndatoririle față de Dumnezeu și aproapele. Prin ea ni se deschid ochii spre a vedea întâietatea fără seamăn a duhului asupra trupului și a ne înălța de la tina păcatelor noastre către sfințenia cea dumnezeiască.
  Toate cuvintele acestei rugăciuni sunt adânc de înțelepciune, mărgăritare fără de preț. E de datoria fiecărui creștin să o cunoască și să înţeleagă în chip drept conţinutul ei.
  În rândurile cărții de față – a celui mai cunoscut teolog bulgar din veacul al XX-lea, arhimandritul Serafim Alexiev –, Rugăciunea Domnească este lămurită într‑un mod cât se poate de accesibil, în lumina Sfintei Scripturi și pe temeiul cuvintelor Sfinților Părinți, în folosul nostru duhovnicesc.

Talcuire la Rugaciunea Domneasca - Serafim Alexiev, arhim.

Sophia

- Traducere din limba bulgară de Gheorghiţă Ciocioi
  
  Am început tălmăcirea de faţă a Rugăciunii Sfântului Efrem prin analiza păcatelor ce par mici: trândăvia, grija de multe, iubirea de stăpânire şi grăirea în deşert, dar care în realitate sunt însemnate, şi am încheiatâ€‘o prin analiza osândirii aproapelui, care pentru mulţi pare inofensivă şi chiar virtuoasă, pe când în realitate aceasta aduce mântuirii o vătămare hotărâtoare. La mijloc au rămas virtuţile: curăţia, smerita cugetare, răbdarea şi dragostea. Ni se prezintă un tablou straniu: deâ€‘a stânga şi deâ€‘a dreapta, păcatele, iar la mijloc, virtuţile cele mai înalte!
  
  Ce învăţătură ziditoare ne dă structura aceasta a Rugăciunii Sfântului Efrem? Iat-o: pe tărâmul vieţii pământeşti, virtuţile şi păcatele cresc împreună. Primele conduc către mântuire, iar cele de pe urmă duc la pierzare. Între virtuţi şi păcate, deşi opuse unele faţă de altele, există o anume legătură: ele se dezvoltă pe unul şi acelaşi teren – în inima omului. Păcatele caută să înăbuşe virtuţile, însă virtuţile pot, luptând cu patimile opuse lor, să se întărească şi să prindă rădăcină în suflet. (Arhimandrit Serafim Alexiev)

Talcuire la Rugaciunea Sfantului Efrem Sirul - Arhim. Serafim Alexiev

Sophia

- Oare nu vreti ca Dumnezeu sa fie cu voi?
  Oare nu vreti ca Dumnezeu sa caute spre voi?
  Oare vreti ca Domnul sa va stea impotriva?
  Oare nu vreti sa primiti harul?
  Iata, eu va voi ajuta...
  
  Sf. Luca al Crimeii

Talcuire la Rugaciunea Sfantului Efrem Sirul - Sf. Luca - Lipsa autor

Sophia

- Doreste si tu, pentru o clipa, cele spuse de Sfantul Maxim, si vei vedea cum ti se va schimba si ti se va lumina fiinta! Doreste pentru o clipa, si vei intelege de indata cat de usor este! E cu putinta ca Dumnezeu sa ne pretinda lucruri grele? E cu putinta sa ne incarce cu poveri? (...) Ca sa ne poata spune: Iubirea este plinatatea, iubirea este desavarsirea, iubirea ne uneste cu Dumnezeu, inseamna ca iubirea este cel mai usor lucru.
  
  Arhimandrit Emilianos Simonopetritul

Talcuire la Sfantul Maxim Marturisitorul - capete despre dragoste - Lipsa autor

Editura Egumenita

- "Crezul" sau "Simbolul credintei" este cea mai concisa si mai exacta expresie a temeiurilor credintei noastre ortodoxe. Il rostim la fiecare oficiere a Sfintei Liturghii. Il citim impreuna cu rugaciunile noastre personale. El reprezinta credinta dreptcredinciosilor si a celor prevazatori, insa celor ce au fost amagiti de gandirea lumeasca si celor ce au fost imbatati de aromele acestei lumi le este greu sa accepte si sa pastreze aceasta credinta. Adevaratii credinciosi cred in cuvantul Domnului si asteapta cu trezvie implinirea lui.
  
  El reprezinta credinta voastra, o, purtatorilor de Hristos, credinta stramosilor vostri dreptcredinciosi. Fie aceasta si credinta copiilor vostri, din generatie in generatie, pana la capatul calatoriei! Aceasta este credinta ortodoxa mantuitoare, care nu a fost niciodata rusinata. Cu adevarat, aceasta este credinta poporului ales, a celor ce poarta icoana lui Dumnezeu in ei insisi. La Judecata lui Hristos, in Marea Zi, ei nu se vor intrista, ci vor primi viata si vor fi numiti „binecuvantati”.

Talcuirea Crezului - Sf. Nicolae Velimirovici

Sophia

- Nu este intamplator faptul ca arhimandritul Serafim Alexiev, care toata viata sa a marturisit si a invatat prin cuvant si fapta Ortodoxia, a socotit ca este de datoria lui sa alcatuiasca o explicare a Crezului – miezul intregii invataturi crestine. Nâ€‘am gresi afirmand ca Simbolul de credinta reprezinta cartea de identitate a crestinului: il rostim inainte de primirea Botezului, il rostim de fiecare data inainte de a primi Sfanta Impartasanie. Este un act de marturisire a Adevarului, o necesitate a unirii si intrarii in comuniune cu Dumnezeu si cu Biserica Sa.
  
  De aceea, este foarte important ca aceasta marturisire sa fie nu numai cunoscuta de noi in mod formal, ci si patrunsa in intelesul ei adanc, pentru ca binefacerile Adevarului, redat in forma lui cea mai concentrata, sa se poata revarsa din ea pecetluinduâ€‘ne desavarsit viata. Talcuirea Crezului pe care neâ€‘o pune inainte parintele Serafim tocmai aceasta reuseste: explică temeinic cele 12 articole ale Simbolului de credinta cu simplitatea si limpezimea cu care neâ€‘au obisnuit scrierile sale.

Talcuirea Crezului - Arhim. Serafim Alexiev - Lipsa autor

Editura Sophia

- Rugăciunea necurmată este arma cea mai puternică în drumul desăvîrşirii sufleteşti. Sfînta rugăciune este aceea care coboară asupra omului darul Duhului Sfînt. Taina rugăciunii nu se îndeplineşte în anumite ore hotărîte, căci toată vremea ce rămîne în afara acestora este timp pierdut. Rugăciunea trebuie făcută deci neîncetat. Din citirea Sfintelor Scripturi vine lumina înÈ›elegerii, care, după aceea, se schimbă cu dumnezeiască schimbare. Trebuie a ne instrui în aşa fel ca mintea să ajungă a pluti oarecum în Legea Domnului, după călăuzirea căreia se cuvine a ne întocmi şi viaÈ›a. Cînd omul îşi într-armează sufletul cu cuvîntul lui Dumnezeu, el se umple de acea înÈ›elepciune care-l ajută să deosebească ce este bine şi ce este rău. Citirea să se facă în singurătate şi toată luarea-aminte să fie adîncită în adevărurile Sfintei Scripturi, din care să primească într-însul acea căldură care porneşte izvorul lacrimilor, căci acestea încălzesc pe om în întregime şi-l umplu de daruri duhovniceşti care-i înviorează mintea şi inima mai mult decît orice cuvinte.
  
  Sfîntul Serafim de Sarov

Talcuirea Epistolei catre Evrei - Lipsa autor

Sophia

- ÎnsuÈ™eÈ™teâ€‘È›i gîndirea È™i duhul SfinÈ›ilor PărinÈ›i prin citirea scrierilor lor. SfinÈ›ii PărinÈ›i au atins È›elul: mîntuirea. È˜i tu vei atinge acest È›el prin mersul firesc al lucrurilor. Fiind întrâ€‘un cuget È™i întrâ€‘un suflet cu SfinÈ›ii PărinÈ›i, te vei mîntui. Cerul iâ€‘a primit pe SfinÈ›ii PărinÈ›i în fericitele sale sanuri. Prin acest fapt, el a dat mărturie că gandurile, simÈ›irile È™i faptele SfinÈ›ilor PărinÈ›i îi sînt plăcute. SfinÈ›ii PărinÈ›i È™iâ€‘au zugrăvit gandurile, inima È™i lucrarea în scrierile lor. Asta înseamnă că scrierile PărinÈ›ilor sunt călăuză nerătăcită către Cer, mărturisită de Cerul însuÈ™i.
  
  Toate scrierile SfinÈ›ilor PărinÈ›i sunt alcătuite sub insuflarea sau înraurirea Sfantului Duh. Minunată este împreunăâ€‘glăsuirea lor, minunată este ungerea lor de Sus! Cel care se călăuzeÈ™te după ele are drept călăuză, fără îndoială, Duhul Sfant.

Talcuirea Epistolei catre Romani - Lipsa autor

Sophia

- Se cuvine ca în toate zilele, iar mai cu deosebire în Duminici, proiestoÈ™ii bisericilor săâ€‘i înveÈ›e pe toÈ›i clericii È™i pe norod cuvintele buneiâ€‘credinÈ›e, culegînd din dumnezeiasca Scriptură înÈ›elesurile È™i judecăÈ›ile adevărului. È˜i să nu calce hotarele cele acum puse sau predania PărinÈ›ilor purtători de Dumnezeu. Ci, È™i cuvînt scripturistic de sâ€‘ar porni, pe acesta să nuâ€‘l tîlcuiască altfel decît cum au aÈ™ezat luminătorii È™i învăÈ›ătorii Bisericii prin cărÈ›ile lor. È˜i mai mult întru acestea să sporească, decît alcătuind cuvinte ale lor, ca nu cîndva, poate, nefiind îndestulaÈ›i la aceasta, să cadă din cuviinÈ›ă. Căci, prin învăÈ›ătura maiâ€‘înainte ziÈ™ilor PărinÈ›i învăÈ›înduâ€‘se, noroadele cele alese È™i bune È™i cele nefolositoare È™i vrednice de lepădat îÈ™i vor îndrepta viaÈ›a spre mai bine È™i nu vor fi vînate de patima necunoÈ™tinÈ›ei; ci, luînd aminte la învăÈ›ătură, se vor ascuÈ›i spre a nu pătimi rău È™i, de frica muncilor celor ce se gătesc, îÈ™i vor lucra mîntuirea.
  
  (Canonul al 19â€‘lea al celui de al 6â€‘lea Sfînt Sinod a toată lumea)

Talcuirea Epistolei intii catre Corinteni si a Epistolei a doua catre Corinteni - Lipsa autor

Sophia

- Rugăciunea necurmată este arma cea mai puternică în drumul desăvîrşirii sufleteşti. Sfînta rugăciune este aceea care coboară asupra omului darul Duhului Sfînt. Taina rugăciunii nu se îndeplineşte în anumite ore hotărîte, căci toată vremea ce rămîne în afara acestora este timp pierdut. Rugăciunea trebuie făcută deci neîncetat. Din citirea Sfintelor Scripturi vine lumina înÈ›elegerii, care, după aceea, se schimbă cu dumnezeiască schimbare. Trebuie a ne instrui în aşa fel ca mintea să ajungă a pluti oarecum în Legea Domnului, după călăuzirea căreia se cuvine a ne întocmi şi viaÈ›a. Cînd omul îşi întrâ€‘armează sufletul cu cuvîntul lui Dumnezeu, el se umple de acea înÈ›elepciune careâ€‘l ajută să deosebească ce este bine şi ce este rău. Citirea să se facă în singurătate şi toată luareaâ€‘aminte să fie adîncită în adevărurile Sfintei Scripturi, din care să primească întrâ€‘însul acea căldură care porneşte izvorul lacrimilor, căci acestea încălzesc pe om în întregime şiâ€‘l umplu de daruri duhovniceşti careâ€‘i înviorează mintea şi inima mai mult decît orice cuvinte.
  
  Sfîntul Serafim de Sarov