Se afiseaza toate rezultatele in format clasic sau multimedia pentru produsele din colectia Alte carti. Produsele pot fi comandate direct de pe site, prin intermediul Editurii Evanghelismos. Apasand pe butonul mai mult din dreptul produselor puteti afla mai multe informatii despre carte.

      Colectia Alte carti cuprinde 3457 de carti.


--Pagina 263 din 287--
    • Părintele Ioannis Romanides s-a născut în anul 1927. Este absolvent al Facultăţii de Teologie „Sfânta Cruce” din Boston (1949), al Facultăţii de Teologie a Universităţii Yale (Yale University Divinity School 1954); a urmat cursuri de specializare atât la Seminarul Sf. Serghie din Paris (1954-1955, sub îndrumarea lui John Meyendorff), cât şi la Seminarul Sf. Vladimir al Universităţii Columbia (sub îndrumarea părintelui G. Florovsky), fiind doctor al Facultăţii de Teologie a Universităţii Naţionale Kapodistria din Atena (1957) şi al Facultăţii de Teologie a Universităţii Harvard din America (School of Arts and Sciences). A fost profesor al Facultăţii de Teologie Holy Cross Brookline (1958-1965) şi al Facultăţii de Teologie a Universităţii Aristotelice din Thessalonic (1970-1984), predând totodată, în calitate de visiting professor (din 1970) şi la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Ioan Damaschin” de la Balamand.

      Şi-a pus amprenta asupra generaţiei sale nu doar prin „ascetismul” şi „nebunia” lui pentru Hristos, ca un autentic «călugăr, în sensul strict al cuvântului, hrănit cu Sfinţii Părinţi şi cu sfânta viaţă liturgică a Bisericii Ortodoxe, lăudându-L pe Dumnezeu „de şapte ori pe zi”» (monahul Theoclit Dionisiatul), ci mai ales prin „devoţiunea lui absolută pentru ideea de teologie patristică” (G. Metallinos).

      Opera sa, care a marcat hotărâtor procesul spiritual al reîntoarcerii la Tradiţia Părinţilor şi al redescoperirii sensului Teologiei Patristice autentice, fiind asemenea „unei pietre de poticnire, este şi va rămâne nu doar o piatră de hotar pentru revenirea teologică a deceniului şaizeci, ci şi o unitate de măsură a celei mai curate ortodoxii bisericeşti” (Chr. Yannaras).

    • ExperienÈ›a vederii lui Dumnezeu (θεοπτία) de către SfinÈ›i, tradiÈ›ia isihastă È™i filocalică, precum È™i cultul Bisericii nu sunt în acord cu concepÈ›iile teologiei post‑patristice, care discreditează cele trei dimensiuni ale vieÈ›ii bisericeÈ™ti – experienÈ›a vederii, isihasmul È™i cultul – È™i, în esenÈ›ă, nu fac altceva decât să protestantizeze teologia ortodoxă. 

      Teologia post‑patristică aspiră să tâlcuiască Scripturile folosind ca instrument raÈ›iunea, închipuirea È™i gândirea speculativă, iar nu inima. Vrea dumnezeiasca Euharistie fără arderea inimii, fără Rugăciunea inimii, se referă la „on­tologia persoanei”, iar nu la urcuÈ™ul omului de la după chip la după asemănare, adică la îndumnezeire. Vorbeşte despre întâi‑stătătorul adunării euharistice, iar nu despre proroc, vorbeşte despre Învierea lui Hristos fără trăirea tainei Răstignirii, care reprezintă tradiţia isihastă de nevoinÈ›ă. Aspiră să răspundă la subiectele pe care le lansează cultura contemporană şi nu se referă la biruinÈ›a lui Hristos, la biruinÈ›a creÈ™tinului prin puterea lui Hristos împotriva diavolului, a stricăciunii şi a morÈ›ii. Se preocupă de lume, şi nu de transfigurarea omului, vorbeşte de estetică şi artă şi trece cu vederea asceza rânduită de PărinÈ›i. Doreşte să primească răspunsuri la întrebări ale culturii contemporane şi nu se interesează de împărtăÈ™irea omului de slava tainei Crucii şi a Învierii lui Hristos. 

      Aceasta este problema teologiei post‑patristice È™i a oricărei alte teologii care nu este bisericească. 

      Mitropolitul Ierótheos 
      al Nafpaktosului È™i Sfântului Vlasie

--Pagina 263 din 287--