Editura Evanghelismos - Libraria ta virtuala!

Carti online gratuite (nou)

Slujba Sfântului Nectarie a fost întocmită ţinând canoanele imnografiei bisericeşti, păstrând criteriile melodice, dar şi cele textuale. S-a avut în vedere atât caracterul duhovnicesc al imnelor, cât şi principiile obiective de traducere, putându-se astfel reda în limba noastră toate caracteristicile şi dimensiunile slujbei din original şi asigurând în acest fel intrarea deplină în şuvoiul tradiţiei imnografice şi de rugăciune liturgică a Bisericii noastre, aşa cum ne-au lăsat-o Părinţii care, de-a lungul mai multor veacuri, au alcătuit-o.

Slujba este însoţită de notaţia muzicală bizantină, pentru a putea mijloci melodia tradiţională şi totodată duhul stihirilor prosomice (al podobiilor), acele perle ale inspiraţiei dumnezeieşti care încă nu sunt îndeajuns cunoscute şi răspândite. Am pus atât varianta pe scurt, pentru slujbe obişnuite, cât şi cea pe larg, pentru privegheri.

Paraclisul se cântă întocmai ca Paraclisul mic al Maicii Domnului.

Acatistul, asemenea, păstrează caracteristicile de formă specifice, care ajută mintea să ajungă la starea adevăratei psalmodieri, înlesnind citirea şi favorizând memorarea lui.

Încredinţaţi de bucuria pe care o vor gusta toţi cei care vor cânta această slujbă, cerem binecuvântarea Sfântului Nectarie şi rugăciunile tuturor rugătorilor lui.

(lipsa text)

Cartea, împodobită cu icoane color, conține texte extrase din ultima ediție a Molitfelnicului, cuprinzând slujba completă a Sfântului Maslu, Rugăciuni la felurite neputințe și boli, Rugăciuni la boli molipsitoare și primejdii de obște, precum și Rânduiala împărtășirii grabnice a celui bolnav. Având avantajul unui format ușor de mânuit, noua ediție vine în întâmpinarea nevoilor practice ale sfințiților slujitori ai Altarului, fiind de folos atât la săvârșirea în biserică a Sfântului Maslu, cât și la rugăciunile făcute la căpătâiul bolnavilor în casele lor sau în spitale.

Slujbele Sfinților români proclamați cu prilejul Centenarului Patriarhiei Române – Lucrare publicată cu binecuvântarea Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Centenarul Patriarhiei Române ne oferă prilejul de a mulțumi lui Dumnezeu pentru purtarea Sa de grijă asupra binecredinciosului popor român în istorie, deoarece ridicarea Bisericii noastre la rang de Patriarhie este un rod al unității și independenței bisericeşti, dar și al
recunoașterii vieții duhovnicești intense a creștinilor ortodocși – clerici, monahi și mireni – de pe întreg cuprinsul ținuturilor locuite de români de-a lungul erei creștine. Biserica Ortodoxă Română a fost păstrătoarea și vestitoarea adevărului Evangheliei lui Hristos, dar și a harului Duhului Sfânt care a lucrat în oamenii credincioși curățirea, luminarea și sfințirea. De aceea, istoria Bisericii noastre este o istorie a sfinților, dovadă a maturitătii spirituale a corpului eclesial național. Această lucrare de mântuire și sfințire a credicioșilor s-a realizat în decursul veacurilor, dar se împlinește și acum.

Volumul de față, care cuprinde slujbele celor 16 Sfinți canonizați de Biserica Ortodoxă Română cu prilejul aniversării Centenarului Patriarhiei Române, a fost pregătit de ostenitorii din cadrul Departamentului Carte de cult al Editurilor Patriarhiei Române, beneficiază de condiții grafice foarte bune și de un text înzestrat cu indicații liturgice complete şi este destinat tuturor clericilor, monahilor, psaltilor şi credincioşilor dornici să-i cinstească prin „cântare nouă” (Psalm 149, 1), dar și „prin înnoirea vieții” (Romani 6, 4).
pe nou proclamații sfinți români, luându-i ca pildă de viață virtuoasă și de mărturisire neinfricată a Evangheliei Domnului Hristos, dar avându-i, totodată, şi rugători neîncetați pentru Biserică, tară şi lume.

In timp ce unul dintre Parintii Desertului o numea cea mai mare dintre toate virtutile, Sfantul Cosma de Aitolia, marele apostol al Greciei moderne, numeste smerenia, alaturi de dragoste, una din aripile care il inalta pe crestin spre rai.  Sfantul Maxim Marturisitorul a considerat-o "prima temelie a virtutilor", iar Sfantul Ioan Hrisostom ne spune ca smerenia il poate inalta pe om "din insusi abisul pacatelor".  In centrul spiritualitatii ortodoxe, ba chiar in miezul teologiei ortodoxe se regaseste cunoasterea smereniei.  Daca nu sunt inradacinate in smerenie, toata cugetarea teologica, toate virtutile si orice stradanii duhovnicesti se darama aidoma unei case construite pe nisip.

Propun cititorilor o carte adresată deopotrivă copiilor, elevilor (preadolescenți și adolescenți) și celor care sunt educatori (profesori, părinți, bunici). Ea poate servi educației religioase, în școală și în familie, în România sau pe lângă biserici în alte părți ale lumii.
În vremuri în care multiculturalitatea devine o realitate cotidiană, credința rămâne un punct de sprijin pentru a face față provocărilor multiple.
A-i educa pe copii și pe tineri în spiritul valorilor moral-religioase poate fi un fundament de preț pentru ceea ce va însemna viitorul societății umane.
 
 AUTOAREA...„ Își freacă mâinile transpirate și dă să se întoarcă în bancă. Un ropot de aplauze se ridică în aer și Dan rămâne năuc. „ Bravo, măi, ai făcut o treabă faină!” Îi spune Răzvan din banca a doua pe lângă care trece încă uimit. 
Se aude glasul profesorului.
„Ai dreptate, Răzvane, și mă bucur că și vouă v-a plăcut. Nu uitați că materialele sunt la bibliotecă.” 
„Nu ne puteți da acum să citim și le trecem de la unul la altul, iar cînd nu mai e nimeni doritor le ducem la bibliotecă?”
„Își ia cineva responsabilitatea să urmărească treaba asta?”
Răzvan sare primul: Eu domnule profesor!
Ana se angajează și ea: Bine tu să urmărești un exemplar și eu pe al doilea. Cine se înscrie primul la mine? Dau materialul în ordinea înscrerii.
Dan, încă nedumerit, urmărește grămada strânsă în jurul celor doi colegi. Mai toți din clasă s-au adunat acolo. Doar Costel a rămas stigher și oarecum dezinteresat în banca lui. Dar, parcă nu-i place să fie singur. Și se ridică și el într-un târziu.
Profesorul îi urmărește și pare dus pe gânduri.
„Uite, se poate mișca ceva și la copiii ăștia cărora pare să le pese doar de telefoane, de platforme și de mesajele prescurtate”!
Zâmbește profesorul cu suprindere, chiar cu uimire. Cu speranță zâmbește, privindu-și elevii cu drag, mai mult ca niciodată. Se pare ca a reușit să facă din mlădițele din grădina în care trudește, mlădițe vii pe care Vița Sfântă le va binecuvânta cu roadă multă. Ele nu se vor usca, nu vor fi aruncate afară și nu vor sfârși nici în foc. Îi mulțumește Lucrătorului Sfânt din vie că l-a luminat să găsească, cu răbdare, calea spre a-și călăuzi ființele plăpânde spre a rămâne parte curată din viță. Se pare că ele sunt pe calea cea dreaptă spre a descoperi Adevărul, Cuvântul și Iubirea. Descoperirea însăși ține de înțelegerea acestora, de respectul pentru toți cei ce s-au jertfit, într-un fel sau altul, pentru ca via sa rămână vie.”