Monografia Biserica Doamnei – Chivot Voievodal Cantacuzin, are două părÈ›i.
Prima parte este dedicată vieÈ›ii È™i personalităÈ›ii domnitorului Șerban Cantacuzino
Neamul ctitoricesc al Cantacuzinilor
Șerban Cantacuzino Voievod cârmuitor de È›ară
Șerban Cantacuzino Voievod ocrotitor al Bisericii lui Hristos
Domnia lui Șerban Cantacuzino, balanÈ›ă în semnul Crucii între marile imperii
Doi domni È™i a lor împreună-lucrare sub pecetea de domnie drept-mărturisitoare
A doua parte prezintă istoricul, arhitectura È™i pictura bisericii din perspectivă exegetică.
Asemenea altor biserici înălÈ›ate de voievozii noÈ™tri, È™i Biserica Doamnei a fost zidită ca un lăcaÈ™ de rugăciune al familiei domnitorului Șerban Cantacuzino, părintele tipăriturilor bisericeÈ™ti în limba română È™i cel numit «făclia Ortodoxiei» de către patriarhul Dositei al Ierusalimului.
Prin implicarea È™i dăruirea jertfelnică în apărarea cauzei creÈ™tine, Șerban Vodă urmează îndeaproape Binecredinciosului Voievod Ștefan cel Mare È™i Sfânt prin virtuţi, însă ducând o luptă cu sabia în teacă, precum È™i Voievodului Mihai Viteazul prin întocmirea Bibliei de la 1688, reuÈ™ind să pună în lumină simÈ›ământul de unitate a celor de aceeaÈ™i obârÈ™ie, limbă, neam È™i credinÈ›ă.
LăcaÈ™ul de suflet al Mariei, soÈ›ia domnitorului, „Biserica Doamnei a fost È™i rămâne un reper de primă însemnătate al perioadei cantacuzine, ca primă etapă a marii epoci brâncoveneÈ™ti, de arhitectură, artă È™i cultură veche românească, cea care dă valoroaselor tradiÈ›ii medievale munteneÈ™ti amprenta unei continuităÈ›i cu marcante note de strălucită sinteză între vechi È™i nou, între tradiÈ›ia predominantă È™i bine dozatele accente ale modernităÈ›ii de atunci, ale unor elemente alogene de sorginte atât răsăriteană, cât È™i apuseană.
Dacă, în ceea ce priveÈ™te arhitectura, sfântul lăcaÈ™ păstrează amprenta importantelor caracteristici ale bisericilor munteneÈ™ti din secolul al XVII lea, în ceea ce priveÈ™te pictura murală el aduce mărturia cea dintâi a prezenÈ›ei È™i activităÈ›ii în Èšara Românească a renumitului zugrav Constantinos, «grecul» format în spiritul cel mai autentic al È™colii athonite neobizantine, de factură nuanÈ›at italo-cretană, cel care, naturalizat definitiv în părÈ›ile Valahiei nord-dunărene, avea să devină, sub noul său nume de «Constantinos din Èšara Românească», conducătorul marii È™i renumitei È™coli de zugrăvie a Epocii BrâncoveneÈ™ti de la Mânăstirea Hurezi.” – Pr. Prof. Dr. Florin Șerbănescu, Consilier patriarhal onorific.
Această carte este È™i un îndemn la închinare în acest chivot al Maicii Domnului spre slăvirea lui Dumnezeu, Cel minunat întru SfinÈ›ii Săi.