Editura Evanghelismos - Libraria ta virtuala!

Carti online gratuite (nou)

Editie ingrijita la Sfanta Manastire Vatoped Sfantul Munte Athos

Pricina care m-a facut sa alcatuiesc, fratilor, aceste rugaciuni catre Domnul nostru Iisus Hristos n-a fost alta decat aceea ca sa va pun in miscare sa meditati necontenit la Numele mantuitor, preadulce, facator de bucurie si de-tot-binele-daruitor al Domnului nostru Iisus Hristos nu numai cu gura, ci si cu inima si cu mintea voastra; fiindca o asemenea meditare necontenita la Numele mantuitor al lui Iisus — pe langa celelalte daruri ceresti, suprafiresti si nepovestite ale harului pe care vi le poate oferi si despre care vorbesc Sfintii Calist si Ignatie Xantopol, Grigorie Sinaitul si Simeon Noul Teolog in cartea care se numeste «Filocalia» — vrea sa va insufleteasca si spre virtutea cea mai inalta, care este iubirea dumnezeiasca, si vrea sa va faca inima templu si salas al acestui Nume si sa va arate vii si dupa moarte.

Cuviosul Nicodim Aghioritul

Bucurie aduce sufletelor dreptcredinciosilor si aceasta culegere de cantari, ritmuri din bataia inimii Bisericii, care este Duhul Sfant, suflari de viata invioratoare si de crez crestin marturisitoare.  Aceasta publicatie urmeaza unor ani fructuosi de punere in practica a melosului si etosului bizantin, si reprezinta o ofranda inchinata Ocrotitoarei Moldovei, Sfanta Cuvioasa Parascheva, cea mult folositoare.  Expresie asadar a unei experiente doxologice de exceptie, aceasta lucrare sa ne fie chemare si indemnare spre inchinaciune adusa Dumnezeului Celui minunat intru sfintii Sai.

Sfânta Biserică a lui Hristos, fidelă misiunii sale de a conduce oamenii spre ÎmpărăÈ›ia Cerurilor È™i dând mărturie despre credinÈ›a în nemurirea sufletului creat de Dumnezeu, însoÈ›eÈ™te cu multe rugăciuni sufletele credincioÈ™ilor mutaÈ›i din viaÈ›a aceasta, iubirea ei fiind mai tare decât moartea (cf. Cântarea Cântărilor 8, 6). Alături de pomenirea la Dumnezeiasca Liturghie a sufletelor celor decedaÈ›i, principala slujbă pentru iertarea È™i odihna acestora este Parastasul, care se săvârÈ™eÈ™te de către arhierei sau preoÈ›i, întrucât ei au primit, prin harul Duhului Sfânt, puterea de a dezlega păcatele celor credincioÈ™i, vii sau adormiÈ›i în Domnul (cf. Matei 18, 18; Ioan 20, 22-23).

Numele slujbei provine din cuvântul grecesc παράστασις care înseamnă înfăţişare înaintea cuiva, mijlocire pentru cineva, semnificând, deci, rugăciunea stăruitoare pentru sufletul celui răposat, care se va înfăÈ›iÈ™a înaintea lui Hristos, Dreptul Judecător.

Textul slujbei Parastasului este alcătuit din cântări de la slujba înmormântării mirenilor, urmând structura unei Utrenii. Însă, pentru că această slujbă avea o lungime apreciabilă È™i era adesea solicitată, ea a primit, în practică, unele prescurtări (care se aplică, în parohii, È™i Utreniei obiÈ™nuite), încât lungimea ei a fost redusă, prin renunÈ›area la citirea Catismei È™i a altor Psalmi, la Canon È™i la elementele repetitive. Forma dezvoltată a Parastasului a rămas să fie săvârÈ™ită la mănăstiri (vezi Panihida, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2016). Din acest motiv, a apărut o discrepanÈ›ă între rânduiala indicată de Molitfelnic È™i modul practic al săvârÈ™irii acesteia, în bisericile de mir. Totodată, Molitfelnicul nu prezenta slujba integrală, ci arăta doar structura Parastasului È™i făcea trimiteri la slujba înmormântării. De aici a apărut necesitatea publicării cărÈ›ii de faÈ›ă, în care slujba Parastasului să fie tipărită într-un text unitar, integral, fără trimiteri la alte slujbe, în forma în care Parastasul este săvârşit în practica actuală a Bisericii Ortodoxe Române.

Pentru a veni în ajutorul preoÈ›ilor slujitori, alături de Parastasul de obÈ™te, în cartea de faÈ›ă au fost aÈ™ezate, cu text integral, pentru prima dată la un loc, rânduielile speciale de Parastas pentru pruncii botezaţi şi apoi decedaţi, pentru eroi, precum şi rânduielile Parastasului mic, numit şi Trisaghion ori Litia mică. Totodată, au fost adăugate: rugăciunea de binecuvântare a hainelor şi a altor lucruri ce se împart pentru cei răposaţi, sfinţirea crucii care se aşază la mormânt, precum şi hotărâri ale Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române privind înmormântarea sinucigaşilor, a pruncilor morţi nebotezaţi şi a celor care au fost incineraţi. Lucrarea beneficiază de o grafică adecvată È™i de un font generos, foarte lizibil.

Binecuvântăm această nouă apariÈ›ie editorială, nădăjduind ca formatul ei practic È™i conÈ›inutul ei clar să uÈ™ureze lucrarea pastorală a preoÈ›ilor È™i să promoveze unitatea liturgică în parohii. Sfintele slujbe săvârÈ™ite corect, cu atenÈ›ie È™i cu evlavie, ajută mult sufletele celor ce au adormit întru nădejdea învierii şi a vieţii de veci, dar aduc şi mult folos duhovnicesc È™i mângâiere celor ce se roagă pentru cei adormiÈ›i în Domnul.

† DANIEL

Eu, ca elev, ca student, duceam o viaÈ›ă de Heidelberg. Cântec, băutură, distracÈ›ie. Abia când am fost rănit de moarte pe front È™i Dumnezeu mi-a salvat viaÈ›a când era imposibil, adică niciun medic nu mai spunea că e posibil să mai trăiesc, toÈ›i È™i-au exprimat părerea, ca medici, că cel mult două ceasuri mai am de viaÈ›ă. Două ore. Cam cât se scurge sângele de la un curcan mare. Și Dumnezeu m-a salvat. În două ore, în loc să mor, eram dus de un avion la È™ase sute È™i ceva de kilometri, la un spital militar. Și erau medicii anunÈ›aÈ›i, medicii spitalului, erau toÈ›i în costum de operaÈ›ie. Nici nu m-au identificat măcar, m-au pus imediat pe masa de operaÈ›ie, doar m-au È™ters puÈ›in cu spirt, aÈ™a, ca să... nici nu mi-au luat identificarea pe care o avea orice militar, aceea de metal, cu numele, contingentul, regimentul È™i toate astea. Ei È™tiau că-i urgent. Las că vedem noi cine-i, dacă-l salvăm!
Și atunci, aÈ™a cum un om păcătos s-a gândit încă în avion, dacă Dumnezeu m-a salvat, să-mi ănchin È™i eu viaÈ›a la ceea ce vrea Dumnezeu, nu ce vreau eu. După operaÈ›ie, când am primit nu concediu, ci un fel de învoire cu revenire la spital, m-am dus la Mănăstirea Putna È™i mi-am închinat viaÈ›a lui Dumnezeu...

Părintele Adrias FăgeÈ›eanu 

Acest volum contine o parte din interviurile luate parintelui Adrian Fageteanu de Andrei Darlau.

L-am cunoscut pe Parintele Antim la Manastirea Secu, unde eram vietuitor ca monah si preot, dupa perioada de detentie.  Pentru mine, Parintele Antim a fost modelul de desavarsire monahala, cel mai imbunatatit dintre monahii pe care i-am cunoscut, iar povatuirea si rugaciunea lui tainica le simt si acum.

Parintele Antim a fost o personalitate deosebita pentru monahismul nostru, mai ales pentru cel din Moldova, pentru ca a dus o viata foarte cumpatata, de infranare desavarsita si de o singuratate aparte, de izolare, dar in acelasi timp si de comunicare.

Era iubitor de tacere si considera ca vorba mai mult ucide decat foloseste.  Dar in acelasi timp era un suflet jertfitor, iubitor de lume, de oameni, poate mai mult decat putem noi intelege; el ii iubea rugandu-se pentru ei.

Parintele Justin Parvu

Parintele Arsenie Boca isi continua misiunea in lume chiar daca a plecat la Domnul de mai bine de 25 de ani. Avalansa de pelerini care se porneste, saptamana de saptamana, la mormantul Sfantului de la Prislop este una dintre dovezile care atesta faptul ca Parintele Arsenie a ajuns in casele si mai ales in inimile a tot mai multi romani, multi dintre acestia simtind nevoia sa-i multumeasca personal, venind la “mormantul cald“ din Tara Hategului pentru a-i cere Parintelui sa mijloceasca la Domnul pentru necazurile lor. Asa se face ca zeci de mii de oameni asteapta la coada in fiecare sfarsit de saptamana, indiferent de vremea de afara, lucru care nu face decat sa implineasca vorbele Parintelui din timpul vietii: “Va lua tara foc de la Prislop“.

Intalnirea cu scrierile Parintelui Arsenie iti lumineaza mintea si-ti odihneste sufletul.  In ortodoxie, cand te luminezi, nu-ti descoperi „Eul superior”, ci iti vezi pacatele; nu esti la sfarsitul drumului, ci la inceputul lui.  Iti dezgropi apoi talantii (ingropati in pacate), incerci sa-i inmultesti si astfel viata ti se schimba.  „O viata inchinata schimbarii vietii noastre” – asa descrie un parinte viata Parintelui Arsenie.  Intalnirea cu Parintele Arsenie era ca o intalnire cu viata viitoare, cu „cealalta parte a vietii noastre”, pe care oamenii o doreau mai buna.  Si la fel este, astazi, intalnirea cu scrierile, cu marturiile si cu mormantul sau.

Ioan Cismileanu

Exista un timp cand trebuie sa traiesti, si un timp cand trebuie sa depui marturie pentru ce traiesti, spunea candva unul din marii ganditori.  Parintele Arsenie Boca, intr-o anumita vreme si intr-un anumit ceas al chemarii, a dat, intr-adevar, marturire despre felul in care trebuie sa iti traiesti atat viata, cat, mai ales, moartea.

Fie ca jertfa si pilda vietuirii sale sa ne fie leac si merinde pe Calea catre Vesnicie, adica biruinta deplina asupra mortii.