Editura Evanghelismos - Libraria ta virtuala!

Carti online gratuite (nou)

„Ascetismul”, în societatea seculară modernă, este perceput ca ceva extraordinar de sumbru, aproape sinistru, întru totul diferit de viața omenească „normală”. Mulți înțeleg asceza ca fiind un fel de monstruozitate fanatică sau auto-tortură, ceva precum a merge desculț pe cărbuni aprinși sau a fi spânzurat de propriile coaste – așa cum fac, de exemplu, yoginii și fachirii indieni, spre uimirea tuturor.

O astfel de atitudine distorsionată și părtinitoare față de noțiunea de asceză în societatea modernă demonstrează cât de mult s-au îndepărtat creștinii moderni de modul corect de înțelegere a învățăturii evanghelice, cât de mult s-au „înlumit” și cât de străină le-a devenit gândirea de viața duhovnicească autentică la care Mântuitorul nostru, Domnul Iisus Hristos, i-a chemat nu pe câțiva aleși sau pe unele persoane remarcabile, ci pe toți creștinii, la modul general.

PoveÈ™tile È™i istorioarele din această carte sunt împrumutate din diferite surse de literatură spirituală (duhovnicească) È™i laică. În alegerea articolelor am fost călăuziÈ›i de dorinÈ›a de a oferi tinerei generaÈ›ii a femeilor din Rusia o serie de imagini atrăgătoare, care opresc atenÈ›ia asupra lor prin umanismul È™i atitudinea lor plină de viaÈ›ă faÈ›ă de mediul care le înconjoară. Tinerele cititoare vor găsi în cartea noastră, prezentată în exemple vii, învăÈ›ătura creÈ™tină despre acele virtuÈ›i a căror împlinire este obligatorie pentru toate femeile din orice rang È™i stare socială; familia, având în special un rol educativ, are un loc semnificativ.

Prin intermediul cărÈ›ii noastre, cititoarele vor face cunoÈ™tinÈ›ă cu chipul (imaginea) surorii bune È™i grijulii (Șura, Povestea unei fetiÈ›e, Sora cea bună), al fiicei (O pildă de dragoste tandră copilărească, Fiica cea mărinimoasă), al mamei (Sfintele Antuza, Emilia, Nona), al soÈ›iei înÈ›elepte (Sfânta Monica), al bunicii care îÈ™i educă creÈ™tineÈ™te nepoÈ›eii (Către femeile cărora Dumnezeu le-a rânduit să îÈ™i crească nepoÈ›eii lor), al mamei vitrege pline de afecÈ›iune È™i blândeÈ›e faÈ›ă de fiii È™i fiicele ei vitrege (Grunia, cea dată de Dumnezeu), al nurorii devotate È™i supuse soacrei ei (Rut), al stăpânei compătimitoare faÈ›ă de slujitorii ei (Uliana Osorina) È™i multe altele.

Daca vrei sa ajungi sa-ti traiesti varsta de mijloc constient si responsabil de destinul si menirea vietii tale, bucurandu-te mai apoi de batraneti frumoase ca rod al acumularilor spirituale si materiale, e necesar sa te opresti, nici prea devreme, nici prea tarziu, in fata intrebarilor existentiale critice ce asteapta a-ti fi adresate si care te vor face sa intelegi de ce varsta de mijloc e mai mult o problema de atitudine fata de viata decat o problema de varsta, in ce chip poate deveni o etapa nebanuit de interesanta, plina de sens si entuziasm, cu ocaziile si posibilitatile ei nemaiintalnite, cu alte cuvinte, ultima sansa de a invata autentica arta de a trai.

 
Studiu introductiv si traducere: diac. Ioan I. Ica jr 
 
Sfantul Nicolae Cabasila — canonizat din 1983 — e cunoscut indeobste doar ca autor al celebrelor tratate Despre viata in Hristos si Talcuirea dumnezeiestii Liturghii, in care cu un remarcabil spirit de moderatie si sinteza schiteaza un isihasm pentru laici, centrat sacramental si liturgic si dezvoltat intr-o filozofie etica de tip umanist prerenascentist. Intelectual umanist si teolog laic din secolul XIV bizantin, Cabasila e insa si autorul unui intreg corpus de scrieri profane, dar si teologice, a caror publicare sporadica inceputa in veacul XVI s-a incheiat abia in 1976. 
Sfantul Nicolae Cabasila a fost si un remarcabil predicator laic bizantin. Din ultima perioada a vietii sale dateaza exceptionalele sale noua Cuvantari teologice pentru Saptamana Mare. Ele fac substanta volumului de fata, unde sunt grupate astfel: doua trilogii hristologice — trei profunde exegeze la vedeniile profetului Iezechiel, urmate de doua uimitoare cuvantari la Patimirile Domnului si una la Inaltare — si o formidabila trilogie mariologica alcatuita din cuvantari la Nasterea, Buna Vestirea si Adormirea Maicii Domnului. 
Veritabile capodopere, fascinantele Cuvantari teologice uitate ale Sfantului Nicolae Cabasila exprima unitatea indisolubila intre hristologie-mariologie, cei doi versanti ai aceluiasi mister al intruparii/indumnezeirii. In ele este formulat adevaratul testament spiritual al lumii bizantine concentrat in mesajul unic in felul sau al unui umanism hristo-mario-centric. Nu e vorba atat de inventarul ultim al mostenirii unui trecut glorios, dar revolut, cat de un program spiritual profetic pentru o noua epoca istorica, a carei nastere Cabasila o simtea dincolo de dezastrele imediate care-l inconjurau. Uitat timp de secole, spre nefericirea omului modern, el iese la lumina abia acum, in pragul unei alte cotituri de civilizatie si mai radicale, ca remediu la maladia fatala a lumii noastre: mutatia si implozia umanului din pricina pierderii intrebarii esentiale „ce este omul?”. Mai actual azi ca oricand, Sfantul Nicolae Cabasila poate fi profetul adevaratului umanism, un umanism teocentric, si ca atare de nedepasit si actual atat in veac, cat si in vesnicie.

Nihilismul – credinta ca nu exista un Adevar absolut, ca tot adevarul este relativ – este filosofia de baza a secolului al XX-lea.  El a devenit atat de raspandit si de omniprezent in vremurile noastre, a patruns atat de adanc in mintile si in inimile tuturor oamenilor din ziua de azi, incat combaterea lui cere un efort supra­omenesc.  Miezul acestei filosofii a fost exprimat foarte limpede de catre Nietzsche in cuvintele: „Dumnezeu a murit, deci omul devine Dumnezeu si totul este posibil.”

Numai Dumnezeul crestin este in acelasi timp putere deplina si iubire deplina; numai Dumnezeul crestin, prin iubirea Lui, i‑a fagaduit omului nemurirea si, prin puterea Lui de a implini acea fagaduinta, a pregatit o Imparatie in care oamenii vor trai in Dumnezeu ca dumnezei, dupa ce vor fi fost inviati din morti.

Adevarul cel mare al creşstinismului este ca nu exista nimicire si nu exista incoerenta, ca tot nihilismul si absurdismul sunt za­darnice.  Trebuie sa redevenim crestini.  Este zadarnic, de fapt este chiar absurd, sa vorbim de reformarea societatii, de schimbarea cursului istoriei, de iesirea din epoca absurditaţii, daca nu Il avem in inimi pe Hristos; iar daca il avem, nimic altceva nu mai conteaza.

(lipsa text)

Volumul de fata vine sa reconfirme darurile duhovnicesti cu care Parintele Justin Parvu a fost inzestrat de catre Dumnezeu de-a lungul vietii, numeroasele marturii ale credinciosilor reprezentand dovada concreta in aceasta privinta.

Acest volum nu se adreseaza doar celor de astazi, ci si viitoarele generatii carora societatea nu se mai gandeste sa le lase mostenire un mediu prielnic pentru o dezvoltare fireasca ce trebuie sa duca intr-un final la Dumnezeu.

Intr-o lume in care sun­tem intotdeauna supusi restristilor si incercarilor neprevazute, mijlocirea sfintilor este un reazim de nadejde si un ajutor pe care putem intotdeauna conta.  Intre sfintii care in ultima vreme si-au facut din plin simtit amestecul iubitor in problemele omenesti, Fericita Xenia, nebuna pentru Hristos din Sankt-Petersburg, este unul dintre chipurile cele mai apropiate si indragite de ortodocsi.

Cititi in acest volum despre nu­me­roasele mi­­nuni pe care sfanta le-a savarsit de-a lungul ul­timelor decenii pentru cei aflati in imprejurari grele.

Sfantul Efrem s-a nascut in orasul Trikala in anul 1384.  Din anul 1393 aceasta localitate a cazut in mana turcilor lui Baiazid I, care stapanea atunci intreaga regiune a Tessaliei.  Din 1395 in Tesalonic a inceput rapirea copiilor de catre turci.  Se furau copii si adolescenti, cu varste intre paisprezece si douazeci de ani, dar si mai mici.

La varsta de numai paisprezece ani, Sfantul Efrem, pe numele sau de botez Constantinos Morfis, a fost nevoit sa paraseasca casa parinteasca, pe mama sa vaduva si pe cei sapte frati.  Aceasta a facut-o pentru a nu fi inregimentat cu forta in armata turceasca ca ienicer.  A imbratisat cu mult zel viata monahala in Manastirea Buneivestiri din "Muntele celor neprihaniti"din Atica.  In anul 1416 turcii au pradat peninsula Atica si l-au silit pe guvernatorul Atenei, Antonie Atzaghioli, sa se declare vasal al sultanului.  In anul 1424 otomanii au intrat cu forta in Manastirea Buneivestiri si au trecut prin taisul sabiei pe parintii de acolo.  Sfantul lipsea, fiind atunci in pestera, sus in munte.  Intorcandu-se la manastire a gasit trupurile neinsufletite ale monahilor dupa care a plans indelung. In anul urmator, la 14 Septembrie, turcii s-au intors si, gasindu-l pe sfant, l-au supus caznelor cu o barbarie rar intalnita, timp de opt luni si jumatate, cum numai Sfintii Mari Mucenici Gheorghe, Dimitrie, Ecaterina, Varvara si altii au mai fost torturati.  La sfarsit l-au spanzurat cu capul in jos intr-un copac, in curtea manastirii.  Au legat lemne aprinse de trunchiul copacului si l-au pironit pe sfant cu cuie groase.  In mijlocul flacarilor sfantul se ruga staruitor.  A primit cununa muceniciei la 5 Mai 1426, trecand la Domnul in zorii acelei zile, la ora 9 dimineata.

De-a lungul ultimilor cincizeci de ani, Biserica Rusă din afara Rusiei nu numai că a avut mari realizări spirituale şi culturale, ci a dat şi multe pilde de sfinţenie şi har. Spaţiul nu ne permite să dăm decât şase exemple, deşi au fost mulţi nevoitori duhovniceşti.

...Al treilea dintre ei a fost Arhiepiscopul Ioan Maximovici, care, în timpul vieţii lui, a fost considerat de mulţi un nebun; numai după moartea sa a fost apreciat pentru înaltele lui virtuţi creştine. A salvat mii de oameni din turma sa din China şi a fost un remarcabil ascet şi om de rugăciune.

(lipsa text)