Editura Evanghelismos - Libraria ta virtuala!
Carti online gratuite (nou)

Staretul Haralambie, fratele meu duhovnicesc, a fost unul dintre ucenicii batranului Iosif isihastul. Prin rugaciunea sfantului nostru staret, Paintele Haralambie s-a invrednicit de mult har si de multe binecuvantari ale Sfantului Duh. Era simplu din fire si fara de rautate, lucru care l-a ajutat sa faca ascultare desavarsita, iar aceasta l-a umplut de har. Marele nostru batran Iosif il iubea foarte mult pentru simplitatea sufletului sau si de aceea i-a daruit rugaciunea neincetata si ravna duhovniceasca in toate. Pentru aceasta, eu, cel din urma in viata duhovniceasca si cel mai mic frate cu varsta din sinodia noastra, il respectam, ma minunam si il iubeam mult pentru grabnica lui sporire in cele duhovnicesti. Sufletul lui stralucea de harul cu care era inzestrat. Arhim. Efrem, Sfanta Manastire "Sfantul Antonie", Arizona

Volumul "EREZIILE CONTEMPORANE - o adevarata amenintare" semnat de Parinte Arsenie Vliangoftis, Doctor in Teologie si Licentiat in Filozofie prezinta cu exactitate stiintifica pericolele venite din partea falsilor invatatori, promotori ai Scientologiei, ai Globalizarii, ai Noii Ordini a Lucrurilor, sincretismului religios si care nu sunt decat niste unelte in mana diavolului ce umbla racnind, cautand pe cine sa inghita (I Petru, 5,8). De asemenea, foarte bine accentueaza diferenta dintre meditatia antropocentrica de tip yoga si rugaciunea hristocentrica a mintii sau a inimii, specifica Ortodoxiei.

Stareta Macrina a fost un om cu multe incercari inca din varsta copilariei. Am cunoscut-o inca din lume, caci avea o legatura duhovniceasca deosebita cu mama mea, care o sprijinea in felurite chipuri pentru ca era orfana. Era un suflet virtuos si se distingea prin smerenia ei, prin blandete, prin atentia ei si prin neincetata rugaciune. Avea o minte foarte curata. O cugetare atat de "curata" nu am intalnit la nici un alt om. Ca monahie avea o ascultare oarba si multa acrivie in indatoririle ei monahale. Frica lui Dumnezeu, pomenirea mortii si menirea dumnezeiasca a omului au fost cultivate inca din copilarie in sufletul ei, care apoi au devenit adevarate trairi. Nemarginita ei rabdare, dragostea ei si neadormitul ei interes pentru mantuirea obstii o stapaneau necontenit. Problemele oamenilor care veneau la ea le facea ale ei si se straduia, prin rugaciunea si cuvantul ei, sa ajute la rezolvarea lor. Manastirea aceasta, prin contributia Staretei, a constituit o metropola si pentru alte manastiri care au fost intemeiate cu binecuvantarea lui Dumnezeu, atat in Grecia, cat si in strainatate, in America si Canada. Acum sufletul ei se odihneste - asa cum m-a odihnit si pe mine - si se veseleste vesnic in Rai impreuna cu ceata Cuvioaselor Fecioare. Staretul Efrem Filotheitul

Ambele volume ale cărÈ›ii de faÈ›ă(primul terminat în 1972, al doilea în 1973) trădează efortul disperat al părintelui Marcu de a descoperi „prezenÈ›a reală a lui Dumnezeu” în „rugăciunea lui Iisus”, pe care el nu s-a mulÈ›umit doar s-o teoretizeze, cum ar părea la prima vedere, cât mai ales s-o trăiască, ca metodă de echilibrare sufletească într-o lume profund tulburată de presiunea politică, socială È™i psihologică masivă exercitată de propaganda materialist-vulgară a momentului; un materialism care, spre marea durere a autorului cărÈ›ii de faÈ›ă, pătrunsese adânc È™i în mediile bisericeÈ™ti, în special în rândurile clerului mediu È™i înalt, punând în umbră (dacă nu chiar aruncând în dispreÈ› È™i în uitare) marea temă a „rugăciunii”.

Pentru adevaratii nevoitori izbanda este sigura si usa Imparatiei ii asteapta larg deschisa. Un astfel de om a fost Parintele Ioannis, pe care am avut fericirea sa-l cunosc. Nevinovatia copilareasca ii stralucea pe fata, in ochii, in zambetul si in inima sa. Pastrand de-a lungul intregii sale vieti varsta copilariei, credinta simpla si profunda in Dumnezeu, ca Parinte si prieten al Sau, s-a nevoit si a dobandit lucrul cel mai important: lipsa de griji si deplina incredintare in mainile Celui ce tine toate. In lume a fost casatorit si tata a patru copii, insa intru Dumnezeu a fost liber si fiu al Parintelui tuturor. A fost sarac in cele materiale, dar bogat in cele duhovnicesti. A fost un om care a daruit totul aproapelui sau, adica lui Hristos, un om care nu intorcea spatele fratelui indurerat care batea la usa sa. A fost un preot care a cinstit chipul lui Dumnezeu. Constantin Samoilis, Invatator

Slujbele Sfinților români proclamați cu prilejul Centenarului Patriarhiei Române – Lucrare publicată cu binecuvântarea Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române Centenarul Patriarhiei Române ne oferă prilejul de a mulțumi lui Dumnezeu pentru purtarea Sa de grijă asupra binecredinciosului popor român în istorie, deoarece ridicarea Bisericii noastre la rang de Patriarhie este un rod al unității și independenței bisericeşti, dar și alrecunoașterii vieții duhovnicești intense a creștinilor ortodocși – clerici, monahi și mireni – de pe întreg cuprinsul ținuturilor locuite de români de-a lungul erei creștine. Biserica Ortodoxă Română a fost păstrătoarea și vestitoarea adevărului Evangheliei lui Hristos, dar și a harului Duhului Sfânt care a lucrat în oamenii credincioși curățirea, luminarea și sfințirea. De aceea, istoria Bisericii noastre este o istorie a sfinților, dovadă a maturitătii spirituale a corpului eclesial național. Această lucrare de mântuire și sfințire a credicioșilor s-a realizat în decursul veacurilor, dar se împlinește și acum. Volumul de față, care cuprinde slujbele celor 16 Sfinți canonizați de Biserica Ortodoxă Română cu prilejul aniversării Centenarului Patriarhiei Române, a fost pregătit de ostenitorii din cadrul Departamentului Carte de cult al Editurilor Patriarhiei Române, beneficiază de condiții grafice foarte bune și de un text înzestrat cu indicații liturgice complete şi este destinat tuturor clericilor, monahilor, psaltilor şi credincioşilor dornici să-i cinstească prin „cântare nouă” (Psalm 149, 1), dar și „prin înnoirea vieții” (Romani 6, 4).pe nou proclamații sfinți români, luându-i ca pildă de viață virtuoasă și de mărturisire neinfricată a Evangheliei Domnului Hristos, dar avându-i, totodată, şi rugători neîncetați pentru Biserică, tară şi lume.

Toti cei care au adormit si toti cei care traim in aceasta lume ne aflam intr-o tainica si mai presus de fire comuniune de viata, rugaciune si dragoste frateasca. Prin aceasta legatura cei vii ii vor ajuta pe cei morti. Astfel a randuit dragostea lui Dumnezeu, voind ca unul sa de mantuiasca prin celalalt. Pe aceasta legatura se intemeiaza parastasele Bisericii noastre, care dintru inceput le savarsea si se ruga pentru cei adormiti. Daca parastasele nu ar fi folosit pe cei morti, Biserica nu le-ar fi savarsit si nu s-ar fi rugat pentru ei.

Notatie psaltica.

Prezentul volum cuprinde texte muzicale provenite mai ales din manuscrise aflate la sfintele manastiri, schituri si chilii din Sfantul Munte Athos, compozitii si traduceri ale renumitului cantaret roman Nectarie Protopsaltul, precum si cateva texte muzicale ale cantaretului compozitor Dimitrie Suceveanu, ale Mitropolitului Nectarie Frimu, ale Ierodiaconului Dionisie Marin, ale lui Neagu Ionescu si ale altor compozitori romani si greci. Notatie psaltica.

Parintele Filotei Zervakos, unul din marii parinti duhovnicesti ai veacului trecut, mergand pe linia altor mari parinti elini, unii dintre ei deja canonizati de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Elene, ne ofera in aceasta carte adevarate margaritare ale sufletului sau innobilat de darurile cele sfinte si sfintitoare ale celor curati cu inima si care au primit inca din aceasta viata prima inviere. Din preaplinul inimii sale, Parintele Filotei, care se traduce in limba romana prin iubitorul de Dumnezeu, ne calauzeste pasii, cu ajutorul povatuirilor sale duhovnicesti, pe cale sigura si bine batatorita de atatia si atatia vulturi ai inaltimilor duhului, pe calea cea stramta si cu chinuri, singura cale mantuitoare, calea Crucii si a suferintelor, dar care curata treptat sufletul, duhul, facandu-l partas dumnezeiescul har.

Viata Cuviosului Petru de Atroa constituie inceputul unei serii de mai multe volume cu vieti de Sfinti necunoscuti sau putini cunoscuti, sau cu vieti ale unor Sfinti cunoscuti, insa a caror viata este necunoscuta. Cuviosul Petru a trait in perioada iconomahiei si a fost prigonit pentru cinstirea sfintelor icoane, a fost chinuit pana la sange si intemnitat, insa a ramas neclintit in credinta ortodoxa. A fost marturisitor si, dupa vointa, mucenic. Avea harisma tamaduirilor. Vindeca pe toti bolnavii care ii cereau ajutorul, scotea apa prin rugaciunea sa, avea harisma de a se face nevazut, a inmultit graul si vinul de mai multe ori, avea harisma inainte vederii si cea a stravederii, vazand starea sufleteasca a oamenilor si a inviat doi morti. A fost numit purtator de semne (facator de minuni). Numai in cazul ereticilor, a celor care nu-si marturisisera pacatele si a celor neascultatori nu lucrau harismele sale.

Lucrarea de fata este o culegere de cantari bizantine ale unor renumiti cantareti greci si romani, mai putin cunoscute fratilor nostri romani. De asemenea au fost incluse si lucrari ale cantaretilor contemporani, pastratori fideli ai vechii traditii muzicale athonite. La alcatuirea cartii noastre ne-am folosit, in cea mai mare parte, de lucrarea Prea Cuviosului Parinte Ieromonah Ierotei Filoteitul, caruia ii multumim calduros si pentru indemnul la alcatuirea cartii noastre si pentru bunavointa de a folosi lucrarea Sfintiei Sale ca model. Aceasta editie a Cantarilor Sfintei Liturghii apare sub numele Dumnezeiasca Liturghie. Continutul lucrarii a fost imbunatatit si imbogatit cu heruvice, raspunsuri, axioane si chinonice. Notatie psaltica.

Evanghelismos Categorii principale Alte carti

Se afiseaza toate rezultatele in format clasic sau multimedia pentru produsele din colectia Alte carti. Produsele pot fi comandate direct de pe site, prin intermediul Editurii Evanghelismos. Apasand pe butonul mai mult din dreptul produselor puteti afla mai multe informatii despre carte.

Colectia Alte carti cuprinde 3501 de carti.

--Pagina 11 din 291--

- SfinÈ›ii, după cum bine se È™tie, au fost oameni ca toÈ›i oamenii, dar care au lucrat după voia Domnului È™i au fost ănzestraÈ›i de Dumnezeu cu virtuÈ›i alese, pe care le-au cultivat de-a lungul vieÈ›ii lor, ajungând la desăvârÈ™ire. Lupta cu vrăjmaÈ™ii văzuÈ›i È™i nevăzuÈ›i a fost lungă È™i grea, Domnul însă i-a ajutat să poată primi tot răul ca fiind doar din voia Lui, pentru a primi în final cununa sfinÈ›eniei sau a muceniciei.
  Cel mai mare om pe care l-am cunoscut în viaÈ›ă a fost totuÈ™i Părintele Justin, pe care-l È™tiau oamenii din întreaga lume È™i care, pe noi, cu toate că eram niÈ™te oameni mici, ne-a luat sub aripa sa È™i ne-a devenit Duhovnic.

Am cunoscut Sfinti in viata - Lipsa autor

Scara

- Despre viata Sfantului Luca al Crimeei, ierarh marturisitor si doctor fara de arginti, urmas al unei vechi familii princiare, artist inzestrat, chirurg genial, profesor universitar, patimitor pentru credinta in temnitele bolsevismului, unul dintre cei mai mari predicatori ai secolului, lucrul cel mai bun care se poate spune sunt propriile lui cuvinte: "Am iubit patimirea, fiindca minunat curateste sufletul!
  
  Un medic genial, profesor universitar, devine arhiereu in anii terorii bolsevice. Dupa anii petrecuti in inchisori si suferintele exilului la Cercul Polar de Nord in timpul razboiului cu Germania nazista, episcopul-chirurg salveaza vietile a mii de ostasi si numele ierarhului laureat al Premiului Stalin pentru medicina face ocolul lumii.
  
  La adanci batraneti, lipsit de vederea trupeasca avea sa raspunda mirarii starnite de liturghisirea lui fara gres prin urmatoarele cuvinte: „Cel ce si-a inchinat viata Domnului nu poate fi niciodata orb fiindcă Dumnezeu ii da lumina la fel cu cea de pe Tabor".
  
  Autobiografia acestui Sfant al veacului XX, titan al stiintei si titan al duhului deopotriva ofera lumii contemporane o extraordinara lectie de sfintire prin slujire si jertfa a puterilor creatoare cu care Dumnezeu a inzestrat neamul omenesc.

Am iubit patimirea - Sf. Luca al Crimeei

Sophia

- Cartea este o lectie de viata, o invitatie la reflectie asupra uneia dintre cele mai profunde experiente umane. Lumina pe care o raspandeste este intensa, iar puterea ei vine tocmai din simplitatea prezentarii unor evenimente. A aduce marturie, a reactualiza un moment dureros din viata unui om care "a vazut Raiul", dar nu moartea, ne poate ajuta sa alungam angoase si sa ne intarim credinta in Hristos cel rastignit si inviat.
  Pr. Prof.dr. Emanoil

Am vazut raiul- maturia unei femei care a stat trei saptamani in moarte clinica - Lipsa autor

Areopag

- Ediție îngrijită de monahul Coprie
  
  Născut în Imperiul Țarist, la începutul veacului al XX-lea, starețul centenar – ale cărui cuvinte sunt cuprinse în acest volum – a trecut prin valul de vitregii și prigoane, ce s-a abătut asupra celor care și-au mărturisit credința în Hristos Dumnezeu în Rusia. La începutul anilor ʹ20, ca tânăr ieromonah, a fost arestat și a luat căile gulagurilor sovietice, unde, timp de mai bine de douăzeci de ani, și-a ispășit condamnarea prin muncă silnică. După încheierea celui de al Doilea Război Mondial, a fost eliberat abia viu din lagăr, a pribegit prin Rusia și a intrat în ascultare la un bătrân monah isihast, format la Optina.
  După ce a reușit să recupereze din felurite ascunzători cărți și vase liturgice din perioada țaristă, starețul a început a sluji Liturghia, iar când era rugat să facă botezuri și înmormântări, el le săvârșea în timpul nopții.
  Întrucât era înzestrat cu puterea cuvântului și cu darul înainte-vederii, lângă stareț s-au adunat mulți oameni, pentru a căror întrebări și căutări el a cerut răspuns de la Dumnezeu. Așa se face că, pe la începutul anilor ʹ70 ai veacului trecut, s-a învrednicit de prima vedenie, în care Domnul i-a dezvăluit cele ce se vor petrece lăuntric cu oamenii în vremurile de la sfârșitul lumii. După mai mulți ani, într-o a doua vedenie, i-a fost descoperită, cu multe detalii, deopotrivă starea lumii și a firii omenești, atât din preajma venirii lui antihrist, cât și din vremea stăpânirii lui. Toate acestea au fost așternute în scris, pentru cei cu luare-aminte.

Am vazut sfarsitul lumii. Marturisirile unui staret care a trait o suta de ani - ****

Sophia

- Am redat mai multe marturii despre Sfantul Nectarie si manastirea acestuia, marturiile autentice ale altor persoane, dintre care unele au trait langa Sfantul in manastirea lui, altii l-au cunoscut in Eghina sau altundeva, altii au auzit relatari despre el. Toate aceste marturii incearca sa schiteze viata Sfantului Nectarie, pentru a-i vadi virtutile. Felul lui sfant de viata devine astfel pentru noi un fel de oglinda, in care suntem invitati sa ne privim propria noastra viata.
  
  Este miscator faptul ca un om prigonit, calomniat, lipsit, indurerat, este cinstit acum de oameni care vin de la marginile lumii sa se inchine la sfintele lui moaste, sa-l roage si sa-i multumeasca pentru minunile lui nenumarate.
  
  Protoprezviter Emanuil Iannoulis

Am vorbit cu Sfantul Nectarie... Marturii autentice - Lipsa autor

Sfantul Nectarie

- Am vrut libertatea si am ajuns robi. Insemnarile Monahului Arsenie despre prietenie, arta, droguri si ispitele din vremurile noastre
  
  Mai stiu si ca prin aceste randuri smerite n-o sa izbavesc si n-o sa impiedic lumea de la pieire, dar ma rog si nadajduiesc ca macar unul din acesti copii talentati, care vor citi cartea asta, sa cugete si sa-si vina in fire la vreme, ferindu-se astfel de capcana pe care Dusan n-a reusit s-o ocoleasca. De buna seama, n-am vrut sa afirm aici ca arta ar fi ceva rau in sine, Doamne fereste, caci toti cei daruiti cu talent de la Dumnezeu, pentru orice fel de lucrare, sunt datori sa nu-l ingroape, ci sa-l inmulteasca. Dar, cu acest prilej, vreau sa-i indemn sa-si vada inzestrarea ca pe un dar primit de la Dumnezeu si sa le spun ca, daca o vor innobila prin rugaciune si prin multumire, atunci Insusi Duhul Sfant va modela si va indruma lucrarea lor, pentru a fi spre folosul, si nu spre pieirea sufletului. Intr-acest chip, multe capcane si primejdii fi-vor ocolite. - Arsenie Monahul

Am vrut libertatea si am ajuns robi - Monahul Arsenie

Predania

- Un dublu asasinat într‑un castel în care nimeni, s‑ar părea, nu poate pătrunde: este castelul Amazoanelor, vegheat permanent de umbra Marii Amazoane. Străbătând odinioară țara în lung și în lat și căutând printre puii de țărani analfabeți un copil supraînzestrat, l‑a aflat și l‑a luat sub ocrotirea sa, ajutându‑l să devină inventator de renume. Mai apoi, acesta avea să ajungă soț al nepoatei sale, însă din acel ceas nenorocirea s‑a abătut asupra castelului...
  O atmosferă plină de poezie prin evocarea Dunării, fluviul liniștit care, alergând spre libertate, cade în capcana Mării Negre și a oamenilor de la Dunăre.
  Într‑un inedit și impresionant roman, autorul "Orei 25", marele scriitor al exilului românesc, Constantin Virgil Gheorghiu, își demonstrează încă o dată măiestria și sensibilitatea spre a ne dezvălui pasiunea și preocuparea sa fundamentală pentru cunoașterea profunzimii sufletelor oamenilor unei Românii ce va rămâne pururea adevărata lui dragoste...

Amazoanele Dunarii - Constantin Virgil Gheorghiu

Sophia

- Aceasta carte s-a ivit de la sine, izvorand din sufletul scriitorului, la putin timp dupa adormirea Batranului Porfirie. Fara a avea pretentia unei expuneri sistematice a celor scrise, cartea a fost bine primita de toti credinciosii crestini, care au vazut in scriitor doar un alt crestin, la fel de simplu ca si ei, care le vorbeste in limbajul de zi cu zi despre toate lucrurile cele minunate si despre toate invataturile pe care si le aminteste din discutiile cu Parintele Porfirie.
  
  Scopul acestei carti nu este aducerea unor laude Parintelui Porfirie, ci acela de a-i indemna pe toti sa-L iubeasca pe Hristos, Care este Totul, asa cum insusi parintele spunea. Daca fie si un singur suflet se va folosi de aceasta carte, atunci este indreptatita osteneala celor ce au inlesnit aparitia sa.

Amintiri despre Batranul Porfirie - Tzavaras Anastasios Sotioris

Bunavestire

- Pentru Biserica Ortodoxă, sfinţenia nu este reuşită omenească, familiarizare morală individuală cu virtuţile, ci legătură şi comuniune cu Dumnezeul Treimic. Cu cât omul doreşte mai mult o relaţie sinceră cu Dumnezeu şi cu aproapele lui şi se luptă în acest scop, cu atât mai sfinţit este de Creatorul lui, ca să fie slăvit Dumnezeul Treimic în persoana lui şi prin el de întreaga umanitate.SfinÈ›ii È™i mulţi alÈ›i oameni ai lui Dumnezeu contemporani cu ei au înţeles de foarte devreme că au de-a face cu un Dumnezeu Care doreşte cu ardoare ca omul, făptura cea „după chipul Lui”, să se asemene cu El. Au înţeles că patimile, păcatul şi duhul acestei lumi nu au nici o stăpânire asupra omului din clipa în care Hristos, Dumnezeu-Omul, a nimicit puterea morţii prin Sfânta Lui Înviere. De aceea au şi ales în mod liber să trăiască cu Dumnezeu, au ales pocăinţa, rugăciunea, înfrânarea, smerenia, credinţa, nădejdea, iubirea, iertarea, sfinţenia, Împărăţia veşnică a Dumnezeului Treimic.

Amintiri despre Sfintii Porfirie Kavsokalivitul, Paisie Aghioritul si Iacov Tsalikis. Vol. I - Neofit de Morfu, Mitrop.

Doxologia

- De la încorporarea sa în rândurile Armatei Albe în 1919, la alegerea vieţii monahale în urma unui pelerinaj la Muntele Athos, soarta arhiepiscopului Vasili, pecetluită de credinţa lui neclintită şi o spiritualitate profundă, a fost marcată de Istorie.

Amintiri din doua lumi. De la Revolutie la Biserica inrobita - Vasili Krivosein, arhiepiscop

Renasterea

- Nepublicate până în prezent, academicianul Nichifor Crainic a scris aceste amintiri după eliberarea din temniÈ›ă, la vârsta de 77 de ani, când îi era interzis să publice pentru românii din È›ară. Iată că manuscrisul acestora a scăpat de numeroasele percheziÈ›ii ale SecurităÈ›ii È™i vede lumina tiparului după 45 de ani de la trecerea în viaÈ›a de dincolo de mormânt a autorului.
  Eruditul Nichifor Crainic mai scrisese o altă variantă a memoriilor sale (Zile albe, zile negre, 1991; 2015), în perioada pribegiei sale prin Transilvania (1944-1947), după ce armatele sovietice invadaseră România. Dar în ediÈ›ia respectivă omisese foarte multe amintiri, după cum va remarca cititorul acestei cărÈ›i.
  În cei 15 ani de carceră grea a avut timpul necesar să mediteze la existenÈ›a sa, la istoria României È™i la oamenii pe care-i întâlnise de-a lungul vieÈ›ii. Materialul memorialistic a fost împărÈ›i de autor în 87 de capitole tematice.
  
  „Am avut un organism sănătos È™i tare. Niciunul din foÈ™tii mei prieteni nu rezista la efort ca mine, dar nici nu mânca atât de puÈ›in ca mine. Cât am trăit în casa părintească am dus-o într-o adevărată disciplină ascetică impusă de sărăcie È™i m-am deprins cu munca din cruditatea copilăriei. Sobrietatea È™i energia È›ărănească nu m-au părăsit până la vârsta de 77 de ani, când scriu aceste pagini.”
  Nichifor CRAINIC
  
  „[Nichifor Crainic], acest european a fost slujit È™i de o memorie prodigioasă, care l-a vârsta pe care o are i-a dictat două volume de memorii È™i încă ce memorii!”
  (poetul Nicolae Crevedia, 23 dec. 1969)
  CUPRINS
  
  Academicianul Nichifor Crainic È™i manuscrisul său inedit (prefaÈ›ă de Florin DuÈ›u)
  Satul copilăriei
  Neamurile mele
  Tata
  Dascălul fără È™coală
  Popa Barbu
  Pe-alături de È™coală
  È˜coală adevărată
  Haretismul
  An de cumpănă grea
  În drum spre noroc
  Funia trece prin ac
  Salt în confuzie
  Reculegere È™i studiu
  Ca să mă întreÈ›in
  În om zac porniri obscure
  Lumina Farului
  Între naÈ›ional È™i social
  Vis de adolescent
  Victima poeziei
  Povestea unui nume
  Cum scapi de tuberculoză
  Trudă pentru a fi student
  Figuri universitare
  MiÈ™carea literară a vremii
  Primul prieten literar
  MaeÈ™trii de la Litere
  Nicolae Iorga
  Prima neizbândă
  A izbucnit războiul
  La VlahuÈ›ă în pribegie
  În spital
  ZgripÈ›oroaica
  ViaÈ›ă intelectuală între tunuri
  Întors acasă
  „Dacia” È™i „Luceafărul”
  O idee salvatoare
  Al. Macedonski
  Dezaxare
  La Viena
  Mizerie după măreÈ›ie
  Contacte È™i orientări
  Cu Lucian Blaga la Viena
  În paradisul artei
  Despre creatori È™i popor
  Descoperirea misticii
  Regăsire
  PrinÈ›ul aventurier
  Originea ziarului Cuvântul
  DirecÈ›ia revistei Gândirea
  ExperienÈ›e politice
  Profesor universitar
  O ruptură binecuvântată
  Constantin Stere
  Simpozioane
  Achitarea unei datorii
  Nicolae Titulescu
  Sforarii de la P.E.N.-Club
  Lupta de la Calendarul
  Principii de luptă
  NaÈ›ionalismul meu faÈ›ă de antisemitism
  În faÈ›a revizionismului
  Mussolini faÈ›ă de România
  Cum se inspira presa „naÈ›ională”
  Tiranie, spoliere È™i laÈ™itate
  „SancÈ›ionarea” lui I.G. Duca
  Un proces scandalos È™i o achitare cinică
  Profesorat sub teroare
  Pelerinaj pios sfârÈ™it în banchet
  De dragul lui Octavian Goga
  ReacÈ›ionar È™i rasist?
  Cum am ajuns în Guvernul Gigurtu
  Dictatul de la Viena
  Detronarea
  O întronare ca o înmormântare
  Propagandă peste hotare
  Complice cu ucigaÈ™ii
  Pentru cauza È›ării mele
  Voiam prietenie cu Bulgaria
  Pod spiritual peste Dunăre
  Printre flăcări în CroaÈ›ia
  Un prieten: Ernst Gamillscheg
  Călătorie în neant?
  RevoluÈ›ie morală în baltă
  Ardea Berlinul
  ConferinÈ›ă la Weimar
  Am cunoscut agonia rasismului
  SfârÈ™it de epocă

Amintiri din viata mea. Manuscris inedit - Crainic, Nichifor

Floare Alba de Colt

- Cuvioasa stareţă Taisia de la Leuşino este una dintre pildele acelor trăitori aleși care s‑au lepădat de obârşia nobilă, de averea şi de slava acestui veac, pentru a urma lui Hristos din tot sufletul şi din tot cugetul lor. Primind o educaţie strălucită într‑un vestit institut pentru fetele din familii aristocratice, a ales, în urma unui vis minunat, calea călugărească, devenind mai întâi ucenică a vestitului stareţ Lavrentie de la Valdai, iar apoi a Sfântului Ioan din Kronstadt, care o preţuia pentru marile sale daruri duhovniceşti cu care Dumnezeu o înzestrase. Ostenelile maicii Taisia au prefăcut modesta mănăstire de la Leuşino într‑o adevărată lavră, care a rămas pentru câteva decenii unul dintre cele mai vestite centre duhovniceşti ale Rusiei de miazănoapte.
  Cartea de faţă – una dintre rarele autobiografii de mari nevoitori – încântă prin limpezime şi simplitate, transmițând cititorului, prin exemplu şi povaţă, buna mireasmă a harului şi folosul netrecător al adevărurilor duhovniceşti și făcându‑l ca în urma lecturii ei să strige asemenea vestitului luminător din Kronstadt: „Minunat, preafrumos, dumnezeiesc!”