Editura Evanghelismos - Libraria ta virtuala!
Carti online gratuite (nou)

Omiliile Staretului Efrem sunt pentru cititorii lor o povatuire pe calea vietii duhovnicesti autentice catre mantuirea lui Hristos. Si acest al doilea volum de omilii al cinstitului Staret athonit cuprinde 33 de omilii, la fel ca si primul. Cele mai multe dintre omiliile publicate sunt rostite liber si foarte putine au fost citite din manuscris sau au fost publicate, iar aceasta le mareste valoarea si importanta, fiindca sunt stralucirea inimii parintesti si patristice a Staretului, imbibate de harul cel necreat si sfintitor. Omiliile cinstitului Parinte Efrem imbina stilul simplu, dar dinamic, principalele calitati ale predicii apostolice si patristice. De aceea, sunt cuvinte de zidire si mangaiere, ce se adreseaza nu numai monahilor, ci si tuturor crestinilor.

O poveste extrem de emotionanta, care se citeste pe nerasuflate, cu sufletul la gura, asteptand mereu limpezirea unor situatii greu de imaginat pentru vremurile in care traim, dar care, cu ajutorul lui Dumnezeu si al Maicii Domnului ajung la bun sfarsit, prin credinta, rugaciune, indelunga rabdare, dar, mai presus de orice, prin purtarea de grija mult milostiva a Domnului si a Precuratei Sale Maici. Aceasta carte prezinta povestea unei bunici care si-a crescut singura cei patru nepoti. Este un model de jertfa atat a bunicii, cat si a nepotilor. A fost greu, au suferit, au plans, le-a fost foame, dar au mers mai departe si, cand nu mai puteau, strigau la Dumnezeu. Si Dumnezeu le-a fost mereu alaturi si nu i-a lasat. Chiar daca au suferit, au stiut si sa se bucure si au avut multa dragoste intre ei.

O interpretare pe intelesul copiilor si nu numai. Aceasta Biblie ilustrata se adreseaza tuturor celor ce vor sa inteleaga, intr-o maniera placuta scrierile biblice. Varsta recomandata: de la cel mai mic la cel mai mare.

Subiectele acestui volum pe de o parte pot ajuta pe cei ce se nevoiesc in lume, sa duca "lupta ce buna" cu mai multa ravna, iar pe de alta parte pot destepta constiintele oamenilor care se chinuiesc departe de Dumnezeu, astfel incat sa devina madulare constiente ale Bisericii si sa se bucure in mica comuniune a familiei lor de pacea si odihna pe care le-o da viata duhovniceasca. Paralel ele subliniaza ca in cadrul casatoriei este absolut necesara respectarea tuturor poruncilor lui Dumnezeu, care "nu sunt grele". Daca, de pilda, fiecare din soti isi jertfeste voia proprie si face rabdare, atunci nu se simte asuprit, pentru ca aceasta o face din dragoste, simtind astfel inlauntrul sau o mangaiere placuta.

(lipsa text)

Conceptul de frumusete duhovniceasca izvoraste atat din scrierile unor mari filosofi ai Antichitatii(Platon, Aristotel), dar, mai ales, din Sfanta Scriptura si din scrierile Sfintilor Parinti ai Bisericii Rasaritene. Lucrarile cuprinse in Filocalia nu sunt altceva decat o ilustrare a conceptului iubirii de frumusete duhovniceasca. Toata osteneala si nevointele vietii noastre duhovnicesti sa le indreptam pururea catre dobandirea acestei frumuseti launtrice, cea care ne face sa fim bineplacuti lui Dumnezeu si care sa ne fie zestrea noastra pentru viata vesnica! Pr. Dr. Marin Comanescu

Viata Cuviosului Petru de Atroa constituie inceputul unei serii de mai multe volume cu vieti de Sfinti necunoscuti sau putini cunoscuti, sau cu vieti ale unor Sfinti cunoscuti, insa a caror viata este necunoscuta. Cuviosul Petru a trait in perioada iconomahiei si a fost prigonit pentru cinstirea sfintelor icoane, a fost chinuit pana la sange si intemnitat, insa a ramas neclintit in credinta ortodoxa. A fost marturisitor si, dupa vointa, mucenic. Avea harisma tamaduirilor. Vindeca pe toti bolnavii care ii cereau ajutorul, scotea apa prin rugaciunea sa, avea harisma de a se face nevazut, a inmultit graul si vinul de mai multe ori, avea harisma inainte vederii si cea a stravederii, vazand starea sufleteasca a oamenilor si a inviat doi morti. A fost numit purtator de semne (facator de minuni). Numai in cazul ereticilor, a celor care nu-si marturisisera pacatele si a celor neascultatori nu lucrau harismele sale.

Sfânta Ana, mama Maicii Domnului È™i bunica Mântuitorului nostru Iisus Hristos, este considerată ocrotitoarea copiilor È™i a maternităÈ›ii. Nenumărate sunt istorisirile despre soÈ›ii care pierduseră orice nădejde de a naÈ™te prunci, dar cu ajutorul Sfintei Ana au devenit părinÈ›i, atunci când cu evlavie È™i credinÈ›ă i-au cerut ajutorul. Astăzi legăturile nerodirii de fii se dezleagă; că Dumnezeu auzind pe Sfinţii şi Drepţii Ioachim şi Ana, mai presus de orice nădejde le-a făgăduit lămurit că vor naşte pe Fiica lui Dumnezeu, din care S-a născut Cel Necuprins, Om făcându-Se, poruncind Îngerului să-i strige: Bucură-te cea Plină de har, Domnul este cu tine! Tropar Sfântă Ana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Daca va voi cineva sa estimeze lucrarea Parintelui Nicolae Koghionis va trebui sa bata la toate usile caselor imensei parohii a Sfantului Elefterie Pediu Areos (Ghizi) din Atena pentru a intreba despre smeritul si simpaticul preot care ii vizita din cand in cand pentru a savarsi Agheasma, Sfantul Maslu, pentru a le duce Sfanta Impartasanie sau pentru a-i convinge sa se aboneze la reviste religioase; pentru a absorbi durerea sutelor de neputiinciosi pe care ii vizita in anumite rastimpuri, pentru a discuta cu nenumaratele suflete greu ranite ce si-au aflat odihna sub epitrahilul sau, pentru a asculta cu rabdare problemele semenilor nostri sensibili, cuprinsi de boli sufletesti, pe care niciodata nu-i intrerupea la marturisire si pe care, cu harisma sa, stia sa-i odihneasca.

SFANTUL MUNTE ATHOS reprezinta pentru multi o poarta catre o lume ireala, in care linistea, rugaciunea, pacea interioara fac parte din traiul de zi cu zi. Cu o priveliste care iti taie respiratia si o natura virgina, nepatrunsa de urbanizare si antropizare, Muntele Athos este o oaza catre redescoperirea sinelui pierdut in aglomeratia orasului. Toti cei care au avut prilejul si dorinta sa vina aici, au avut parte de o renastere spirituala, insotita de cea vizuala, datorata frumusetilor naturale care se ivesc la tot pasul. Verdele crud al muntelui, se impleteste cu cerul albastru si cu marea sclipitoare, totul impletindu-se intocmai ca elementele unui artist pe o panza proaspat pictata. Speram ca acest album sa fie o incursiune care sa va starneasca dorinta de a merge macar o data in viata la Sfantul Munte Athos, care este considerat Poarta a Crestinatatii pentru toti crestinii ortodoxi din intreaga lume.

Cu ajutorul bunului Dumnezeu si al Maicii Domnului, m-am silit eu, nevrednicul, sa astern pe hartie cateva fapte si minuni traite personal sau auzite de la oameni vrednici de crezare. Am cautat prin ele sa arat dragostea si bunatate lui Dumnezeu, a Maicii Domnului si a sfintilor fata de noi, oamenii, care suntem atat de slabi si neputiinciosi in fata ispitelor. Poate veti observa ca cele mai multe minuni sunt facute prin mijlocirea Maicii Domnului. De aceea, sa nu deznadajduim niciodata si la orice necaza sau ispita sa ne rugam eicu dragoste si evlavie si vom vedea minuni preaslavite. Monah Pimen Vlad

Acest volum marturiseste despre acei calugari, ale caror inimi si minti au fost strapunse de harul Dumnezeiesc, care au lasat tot ce e mai drag omului pe pamant si s-au dedicat unei sarcini extrem de dificile, si anume renasterea in iubirea lui Dumnezeu. Aceasta carte are patru parti: prima parte cuprinde descrierea vietii unor stareti si asceti ai Manastirii Sfantului Pantelimon din Muntele Athos, un total de 130 de asceti, care s-au remarcat atat prin viata lor duhovniceasca inalta, cat si prin contributia lor la crearea si prosperitatea manastirii. In cea de-a doua, a treia si a patra parte a cartii sunt incluse vietile a 68 de vrednici batrani si asceti ai schiturilor Sf. Andrei si Sf. Ilie, ai chiliilor rusesti, mari si mici, ale pustnicilor si ostenitorilor.

Format: 13x20 cm
ISBN: 978-606-8217-04-8
Status: in stoc

Suferintele mamei Blondina

Colectia: Alte carti
Autor: ***
Editura: Editura Manastirea Sihastria

Sora Blondina s-a nascut la 24 februarie 1906 in satul Gruseni-Chelmesti din Basarabia, fiica preotului Zaharia Popovici. Numele ei vine de la Sfanta Mucenita Blandina, care se praznuieste in fiecare an la 25 iulie. In volumul de fata povesteste chiar ea viata personala din inchisoare si din lagarul rusesc din Siberia.

Intrucat viata Sfintei Mucenite Blandina este mai putin cunoscuta, a fost inclusa in acest volum si istorisirea patimirii ei.

Pret: 8.00 LEI

Scrieti o recenzie

Carti similare

- (lipsa text)

Indreptar de spovedanie pentru monahi - ***

Editura Manastirea Sihastria

- Credinciosul Gheorghe Lazar este modelul adevaratului pelerin roman. Prin trairea sa cu totul aleasa, el formeaza un exemplu unic in viata duhovniceasca a Bisericii noastre din ultima suta de ani.

Mosul Gheorghe Lazar - ***

Editura Manastirea Sihastria

- (lipsa text)

Pr. Cleopa (album) - ***

Editura Manastirea Sihastria

- (lipsa text)

Predici la Duminicile de peste an - ***

Editura Manastirea Sihastria

- Cu toate ca praznicele se serbeaza numai o data pe an, bucuriile cele sfinte care raman cu noi ne invrednicesc sa praznuim in toate zilele. Si cum putem praznui intotdeauna? Daca vom simti intotdeauna bucuriile Duhului Sfant in inimile noastre. (Arhimandrit Ioanichie Balan)

Predici la Praznice Imparatesti - ***

Editura Manastirea Sihastria

- (lipsa text)

Randuiala Sfintei Spovedanii - ***

Editura Manastirea Sihastria

Carti scrise de acelasi autor

Acatistele Maicii Domnului - ***

Editura Manastirea Sihastria

- De ce, oare, această iniÈ›iativă care comportă multă muncă, dificultăÈ›i, timp È™i investiÈ›ie materială? Răspunsul este simplu. Poporul cel dreptcredincios are nevoie de „chipuri de pocăinÈ›ă” cum rosteÈ™te o rugăciune din canonul de pregătire pentru primirea Sfintei ÎmpărtăÈ™anii. Poporul lui Hristos din România este însetat de „apa cea vie”, este înfometat după „pâinea cea spre fiinÈ›ă”.
  „Chipuri de pocăinÈ›ă” găsim în viaÈ›a sfinÈ›ilor din primele veacuri creÈ™tine, în viaÈ›a sfinÈ›ilor cu care Dumnezeu a binecuvântat neamul românesc.
  „Chipuri de pocăinÈ›ă” găsim, de asemenea, în viaÈ›a bineplăcuÈ›ilor lui Dumnezeu care au odrăslit în sânul altor popoare. CuvioÈ™ii StareÈ›i de la Optina se numără printre aceste „chipuri de pocăinÈ›ă”, printre „geniile sfinÈ›eniei” spre care se îndreaptă omul contemporan în căutare de odihnă sufletească.
  IntenÈ›ia publicării unei colecÈ›ii dedicate vieÈ›ii mănăstireÈ™ti de la Optina are È™i un alt scop È™i anume: tot ceea ce s-a petrecut ca viaÈ›ă monahală autentică timp de peste 100 de ani la Optina se datorează influenÈ›ei exercitate asupra Lavrei de Sfântul Paisie Velicicovski de la Mănăstirea NeamÈ›. În viaÈ›a celor 14 stareÈ›i ai Optinei, canonizaÈ›i de Biserica Ortodoxă Rusă în 1996, se descoperă amprenta geniului paisian.
  După moartea Sf. Paisie, ucenicii săi au mers în Rusia È™i prin intermediul lor s-a născut fenomenul numit „Optina”. Timp de peste 100 de ani după moartea Sfântului Paisie Velicicovski, monahismul din Èšările Române, din Rusia È™i din alte părÈ›i ale Bisericii Ortodoxe a fost influenÈ›at de lucrarea duhovnicească a Mănăstirii NeamÈ› de la sfârÈ™itul secolului al XVIII-lea.
  Vremurile au fost grele pentru Rusia în tot veacul XX, iar pentru România nu tocmai uÈ™oare. InfluenÈ›a vieÈ›ii duhovniceÈ™ti rezultată din lucrarea Sfântului Paisie s-a diminuat considerabil.
  Redescoperirea Filocaliei prin traducerile Părintelui Dumitru Stăniloae, revigorarea monahismului atonit, traducerile din SfinÈ›ii PărinÈ›i, redobândirea libertăÈ›ii în spaÈ›iul Europei răsăritene după 1990 au oferit cadrul necesar redescoperirii cu mai multă vigoare a influenÈ›ei Sfântului Paisie asupra vieÈ›ii creÈ™tine ortodoxe.
  Publicarea colecÈ›iilor dedicate stareÈ›ilor mănăstirii Optina se doreÈ™te a fi, aÈ™adar, È™i un omagiu adus Sfântului Paisie de la NeamÈ›.
  Prin intermediul acestei colecÈ›ii creÈ™tinul de azi intră în legătură cu un izvor de viaÈ›ă care-l adapă autentic în setea lui după sens, lumină, în setea lui după Dumnezeu. ViaÈ›a È™i învăÈ›ăturile stareÈ›ilor de la Optina arată, dincolo de locul È™i timpul în care ei au trăit, că existenÈ›a omului fără Hristos È™i fără Evanghelie, fără Biserică, este un non-sens, o confuzie, o disperare fără leac. Spre stareÈ›ii de la Optina, în veacul al XIX-lea È™i începutul veacului XX, se îndreptau pentru cuvânt duhovnicesc mulÈ›imi de călugări, È›ărani È™i moÈ™ieri, prinÈ›i È™i intelectuali. De ce? Pentru că trăiau dramatic golul din ei È™i simÈ›eau că la umbra sfinÈ›ilor de la Optina găseau izvorul umplerii vieÈ›ii lor cu duh È™i adevăr.
  Astăzi, omenirea trăieÈ™te È™i mai dramatic decât în veacurile XIX È™i XX, tragedia singurătăÈ›i, a disperării, a lipsei de libertate lăuntrică. Unde să alerge omul de azi pentru a-È™i regăsi echilibru vieÈ›ii interioare È™i, prin aceasta, să redescopere sensul existenÈ›ei sale?
  Răspunsul nu este È™i nu poate fi altul decât: HRISTOS. „VeniÈ›i la mine toÈ›i cei osteniÈ›i È™i împovăraÈ›i È™i Eu vă voi odihni pe voi.” (Matei 11, 28) Numai trăirea întru Hristos umple existenÈ›a omului.
  Spre Hristos ne conduce Liturghia, ne conduce Filocalia, ne conduce bucuria lăuntrică a rugăciunii minÈ›ii È™i a inimii, ne conduce lupta cu mândria, ne conduce iubirea de vrăjmaÈ™i. Toate aceste căi ne conduc spre Hristos È™i călăuză avem pe cei ce au parcurs acelaÈ™i drum: pustnicii din Egipt sau cei din CarpaÈ›i, cuvioÈ™ii din Athos sau cei de la Optina.
  Rog pe Dumnezeu să binecuvinteze strădania traducătorului, Părintele Profesor Teoctist Caia È™i a ostenitorilor din cadrul Editurii È™i Tipografiei Mitropoliei Moldovei È™i Bucovinei care fac posibilă publicarea colecÈ›iei „CuvioÈ™i stareÈ›i de la Optina”.
  Dumnezeu să te binecuvinteze È™i pe tine, cititorule al acestei cărÈ›i, conducându-te prin pocăinÈ›ă, rugăciune È™i iubire, la viaÈ›a în Hristos, singura care-È›i va oferi bucurii adevărate, libertate reală È™i lumină în viaÈ›ă. († TEOFAN, Mitropolitul Moldovei È™i Bucovinei)

Staretul Varsanufie de la Optina. Viata si minunile - ***

Editura Manastirea Sihastria

- Minciuna ne face fii ai diavolului
  
  Minţim şi ne minţim pentru a ne atinge anumite obiective, dar, mai ales, pentru a acoperi unele goluri din viaţa noastră şi pentru a ne crea iluzia că ne apropiem de ceea ce am vrea să fim. Realitatea este
  modificată pentru a se potrivi nevoilor noastre, iar minciuna este utilizată selectiv, ca o modalitate generală de răspuns.
  
  Oamenii nu vor să audă adevărul deoarece vor să menţină în viaţa lor beneficii, vor să clădească un adevăr pentru ceilalţi cu tipuri de falsităţi recunoscute doar de ei.
  
  Oamenii nu vor să audă adevărul deoarece vor să menţină în viaţa lor beneficii (de ordin emoţional sau material) sau nu pot identifica resurse pentru a se redefini şi reorganiza într-un sens al normalului. Minciuna este, uneori, o modalitate de neasumare conştientă a realităţii şi o anexă a adevărului, iar în alte situaţii, opusul adevărului, din lipsa posibilităţii de a accepta şi depăşi o dezvoltare personală crescută strâmb sau deformat.
  
  Suntem încredinţaţi de experienţa sfinţilor – definiţi ca oameni sinceri şi corecţi- că adevărul este lucrător, rodnic şi sfinţitor. Concluzia Sfântului Ioan Evanghelistul este categorică: „Să nu iubim cu vorba, numai din gură, ci cu fapta şi cu adevărul. În aceasta vom cunoaşte că suntem din adevăr şi în faţa lui Dumnezeu vom afla odihnă inimii noastre“ (I Ioan 3, 18-19).
  
  Minciuna ne face fii ai diavolului

Minciuna ne face fii ai diavolului. Spicuiri din scrierile Parintelui Nicodim Mandita si de la alti - ***

Editura Manastirea Sihastria

- Sfinţii isihaşti Simeon Noul Teolog, Grigorie Palama şi Paisie de la Neamţ – dascăli ai rugăciunii neîncetateRugăciunea, ca prezenÈ›ă È™i lucrare a Sfântului Duh în omul evlavios, aduce mângâiere, pace È™i bucurie; ea ne uneÈ™te cu Preasfânta Treime, izvorul bucuriei È™i al vieÈ›ii veÈ™nice, dar È™i cu Biserica lui Hristos din toate timpurile È™i din toate locurile. Fără rugăciune nu este Biserică È™i nici viaÈ›ă creÈ™tină. Când pierdem bucuria È™i pacea sufletului este semnul sigur că nu ne mai rugăm cum trebuie sau cât trebuie.CreÈ™tinul ortodox trebuie să se roage cat mai mult, fiindcă rugăciunea aduce multă iubire sfântă in inimă, ne uneÈ™te cu Dumnezeu Cel milostiv, ne ajută să vedem în fiecare om un frate È™i în fiecare frumuseÈ›e a creaÈ›iei un dar de la Dumnezeu. Rugăciunea ne ajută să înfruntăm greutăÈ›ile vieÈ›ii È™i să pregustăm încă din lumea aceasta lumina È™i bucuria Învierii È™i a vieÈ›ii veÈ™nice. Nimic nu poate înlocui rugăciunea È™i nicio activitate nu este mai de preÈ› decât rugăciunea, fiindcă rugăciunea ne dăruieÈ™te inspiraÈ›ie È™i putere pentru a rosti cuvântul frumos È™i pentru a săvârÈ™i fapta bună. […]În contextul împlinirii a 1.000 de ani de la trecerea la Domnul a Sf. Simeon Noul Teolog (†1022) È™i a 300 de ani de la naÈ™terea Sf. Paisie de la NeamÈ› (†1722), Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a proclamat, de asemenea, anul 2022 drept Anul comemorativ al SfinÈ›ilor isihaÈ™ti Simeon Noul Teolog, Grigorie Palama È™i Paisie de la NeamÈ›.Preafericitul Părinte Patriarh Daniel

Sfintii isihasti Simeon Noul Teolog, Grigorie Palama si Paisie de la Neamt â€“ dascali ai rugaciunii - ***

Editura Manastirea Sihastria

- CreÈ™tinul trebuie să facă multe fapte bune, însă ceea ce trebuie să împlinească înainte de orice este să se roage, căci fără de rugăciune, orice s-ar zice, el nu poate face nimic bun. Fără rugăciune nu poate găsi calea către Domnul, nu poate să priceapă adevărul, nu poate să-È™i răstignească trupul, nu poate cu tot focul È™i simÈ›irea lui să vadă aprinzându-se în inimă lumina lui Hristos; el nu poate ajunge fericit È™i unit cu Dumnezeu. Nimic din toate acestea nu se poate împlini fără rugăciunea continuă È™i în aÈ™teptare. DesăvârÈ™irea rugăciunii nu stă în puterea noastră, căci după cuvântul Sfântului Apostol Pavel:"Să ne rugăm cum trebuie, nu È™tim"(Rom. 8, 26). Să ne rugăm adesea, să ne rugăm zi È™i noapte: iată ce ni s-a propus ca mijloc de a dobândi curăÈ›enia rugăciunii, care este mama tuturor bunurilor duhovniceÈ™ti!"CâÈ™tigă pe mamă È™i ea îÈ›i va da copiii!"zice Sfântul Isaac È˜irul. DobândeÈ™te în primul rând rugăciunea È™i vei culege toate celelalte virtuÈ›i. Dar cei ce nu au experienÈ›ă proprie È™i nu cunosc deloc învăÈ›ătura SfinÈ›ilor PărinÈ›i È™tiu È™i vorbesc puÈ›in despre aceasta.