Această lume îşi are începutul în minune, se păstrează prin minune şi se va încheia prin minune. Orice om cugetător când se eliberează din propria agonie şi frământare, şi începe să cugete despre toate câte există şi se găsesc în jurul lui, la această concluzie ar trebuie să ajungă.

Însă mărturia cea mai vrednică de crezare şi fără nicio umbră de îndoială ne-o oferă Sfânta Scriptură a lui Dumnezeu, întărită şi completată de Sfânta Tradiţie.

La oameni, bunul cel mai mare este unul singur: smerenia inimii şi amintirea zilei morţii, vre­mea în care vom ieşi goi din această mare a vieţii şi vom vedea însoţindu-ne înfierările faptelor.

Prin urmare, să străbatem largul mării acestei vieţi curaţi de întinăciune şi să dobândim drept martor al faptelor bune zidirea. Să dezlegăm nodul cel slab care ne ţine legaţi de cele prezente, să îndepărtăm inima noastră de dezmierdarea cea trecătoare, să alungăm grija de multe care ne duce la pieire, să nu ne legăm sufletul cu legături pământeşti, să dispreţuim slava care vine de la cele trecătoare de aici, să dispreţuim floarea lu­crurilor deşarte, care este ca şi vopseaua care lesne îşi pierde culoarea, să străbatem viaţa ca şi cum ne-am îndrepta spre ceruri pe aripile rugăciunii. Noi, cei care păşim pe calea vieţii, să urmărim răsplata che­mării celei de sus a lui Hristos.

Acatistul Maicii Domnului la Icoana Prodromita - Minunile Sfintei Icoane Prodromita

Acatistul si Viata Sfantului Ioan Iacob Hozevitul de la Neamt

O, preacuvioase Parinte Ioane, care cu darul lui Dumnezeu din frageda copilarie ai mers pe calea cea sfanta a desavarsirii si pentru care Preabunul si Preainduratul Dumnezeu a binevoit sa te proslavesti pe pamant si in cer, te rugam, auzi-ne si pe noi, nevrednicii si pacatosii, care indraznim sa venim cu toata evlavia si umilinta catre tine, ca sa te rogi Preabunului Dumnezeu, ca si noua sa ne ajute cu mila si cu indurarile Sale si, prin rugaciunile tale, sa mergem pe calea cea sfanta a poruncilor Lui si din toata inima sa ne silim a lucra cele bune spre folosul sufletelor noastre. Fie ca, prin mila si indurarea lui Dumnezeu si prin sfintele tale rugaciuni, sa avem si noi mila si indurare in ceasul mortii noastre si in ziua Judecatii de apoi. Amin.

Evanghelia dupa Iuda - scrierea apocrifa promovata de National Geografic - este o carte care a facut multa valva. Fara sa o citeasca, multi oameni s-au bucurat de faptul ca au aflat un motiv in plus sa stea departe de Biserica. O Biserica mincinoasa, o Biserica in care oamenii sunt tinuti departe de Adevar, nu isi are rostul. Numai ca, la un studiu atent, se poate observa ca teza principala a "Evangheliei dupa Iuda" - Ca Hristos i-ar fi marturisit marile adevaruri doar apostului Iuda, iar ceilalti ar fi ramas la un stadiu inferior de cunoastere - nu sta in picioare. Dupa ce L-a vandut pe Hristos, Iuda s-ar fi sinucis. Cand ar fi avut timp sa scrie o Evanghelie? Cum ar fi putut fi propovaidor al adevaratei credinte in Hristos un Sinucigas? Nadajduiesc ca cititorii cartii de fata vor intelege falsitatea "Evangheliei dupa Iuda".

Anecdote duhovniceşti cu părintele Ioil Ianakopoulos

Neavând atunci timp suficient din cauza altor obligaţii să scriu ceva demn de acest bărbat, achitându-mă astfel de ceea ce îi datorez acestui preacinstit prieten şi învăţător, am recurs la o soluţie de mijloc: în loc să încerc să descriu eu personalitatea importantă a acestui părinte, m-am gândit să prezint – aceasta nu cere nici timp mult, nici efort – anumite „anecdote” caracteristice din viaţa părintelui Ioil.

Le-am numit caracteristice, întrucât din ele răzbat, cu foarte mare putere, multe din cali­tă­ţi­le minunate ale acestui rar părinte: prezenţă de spirit, agerime, demnitate, hotărâre, curaj, sin­ce­ri­tate – mai ales cea spusă pe şleau -, caracter integru, conservatorism, cugetare pur ortodoxă etc. (Părintele Epifanie Theodoropoulos)

Fotografiile sunt preluate din Arhivele Statului Rus È™i din colecÈ›ii private È™i au fost colorizate de graficiana Olga Shirnina în colaborare cu experÈ›i în cromatica uniformelor militare.

Cartea are la bază scrisori, mărturii, jurnale, memorii È™i alte texte esenÈ›iale È™i nepublicate până acum, care prezintă o biografie unică È™i obiectivă a È›arului Nicolae al II-lea È™i a familiei sale. Un portret plin de viaÈ›ă al Èšarilor Mucenici reiese din scrierile lor personale È™i din ale celor care au trăit foarte aproape de ei. Fiind întemeiată strict pe izvoare primare, cartea scoate la lumină È™i multe fapte necunoscute È™i nedezvăluite, care demonstrează că multe adevăruri cu privire la viaÈ›a È™i martiriul Èšarilor Mucenici rămân trecute sub tăcere sau denaturate până astăzi. Între istoricii care au lucrat la proiect se numără È™i Nicholas B.A. Nicholson, Helen Azar È™i Helen Rappaport, toÈ›i specialiÈ™ti de renume în istoria familiei Romanov.

„Curând va veni primăvara să ne încălzească inimile. Mai întâi calea crucii È™i apoi bucurie È™i desfătare. Se împlineÈ™te un an de când ne-am despărÈ›it, dar ce este timpul? ViaÈ›a aici e nimic – veÈ™nicia e totul, iar noi trebuie să ne pregătim sufletele încă de acum pentru ÎmpărăÈ›ia Cerurilor. Până la urmă, nimic nu e atât de îngrozitor È™i chiar de ne vor lua totul, nu ne pot lua sufletele. (…) Trăim pe pământ, dar suntem deja pe jumătate plecaÈ›i în lumea cealaltă. Vedem totul în altă lumină. Pentru noi, toate au rămas în urmă, iar ce va aduce viitorul nu pot È™ti, doar Dumnezeu È™tie – ne-am predat cu totul în mâinile Lui. Cu cât suferim aici mai mult, cu atât mai bine ne va fi pe celălalt tărâm, unde ne aÈ™teaptă atât de mulÈ›i dragi nouă. Cum am putea să cerem mai mult? Pur È™i simplu, îi mulÈ›umim Domnului pentru fiecare zi care se sfârÈ™eÈ™te cu bine.” Din jurnalul È›arinei Alexandra

Jocuri pentru copii inteligenÈ›i cu un bogat conÈ›inut de activităÈ›i antrenante, jocuri de tip uneÈ™te punctele, găseÈ™te diferenÈ›ele, alege perechile potrivite, cuvinte încruciÈ™ate, labirinturi È™i multe altele. Acestea vor captiva copiii È™i le vor dezvolta abilităÈ›ile de învăÈ›are

Rugăciunea este legătura permanentă a sufletului cu Dumnezeu. Dar È™tim cum să ne ­ru­găm? Să luăm o carte de rugăciuni, să citim la Psaltire, să deschidem Ceaslovul, să facem Rugăciunea inimii sau să ne rugăm cu propriile cuvinte? Suntem oare conÈ™tienÈ›i că rugăciunea săvârÈ™ită în biserică, în cadrul dumnezeieÈ™tii ­Liturghii, are o mai mare în­sem­nătate decât cea particulară? Punem îndeajuns preÈ› pe milostenie, pe frângerea inimii ori smerenie?
Dincolo de gândurile È™i căutările noastre, e necesar să aflăm È™i ceea ce spun PărinÈ›ii Bisericii despre rugăciune.
Îndrumarul de faÈ›ă răspunde la multe dintre frământările noastre legate de rugăciune. Un ade­vărat ghid, cu totul folositor creÈ™tinului zilelor noastre!

Sfinţii Cosma şi Damian erau fraţi, de neam din Asia, având tată păgân şi mamă creştină, anume Teodotia. Aceasta, după moartea bărbatului ei, a trăit în văduvie, având vreme liberă şi fără piedici şi a slujit cu sârguinÈ›ă lui Hristos, închinându-È™i toată viaţa lui Dumnezeu. Ea s-a făcut ca văduva aceea pe care o lăuda Apostolul, când zicea că văduva cea adevărată şi singură nădăjduieşte spre Dumnezeu şi petrece în rugăciuni şi în cereri, ziua şi noaptea. Deci, precum vieţuia Teodotia, cu plăcere de Dumnezeu, aşa îi învăţa şi pe iubiţii săi fii, Cosma şi Damian, căci i-a hrănit cu bună învăţătură, în credinţa creştinească şi cu dulceaţa dumnezeieştii Scripturi, povăţuindu-i spre toată fapta bună. Iar ei, venind în vârstă desăvârÈ™ită, petrecând în legea Domnului şi deprinzându-se în viaţa cea fără de prihană, s-au făcut ca doi luminători, strălucind pe pământ cu faptele cele bune. Pentru aceasta au şi luat de la Dumnezeu darul tămăduirii, dând sănătate sufletelor şi trupurilor, vindecând tot felul de boli, tămăduind toate neputinţele şi izgonind duhurile cele viclene. Dar ajutau nu numai oamenilor, ci şi dobitoacelor şi nu primeau nimic pentru aceasta de la nimeni, căci toate acestea le făceau nu pentru avere, adică să se îmbogăţească cu aur şi cu argint, ci pentru Dumnezeu, ca să arate către El dragostea lor, prin dragostea
cea către aproapele; nici nu doreau slava omenească prin aceste tămăduiri, ci slava lui Dumnezeu. Ei tămăduiau neputinţele pentru slava numelui Domnului lor, Care le-a dăruit puterea de a tămădui. Dar nu cu buruieni, ci cu numele Domnului izbăveau de boli, fără plată şi fără să aştepte mulţumire, împlinind porunca Celui ce a zis: În dar aţi luat, în dar să daţi. Pentru aceea au fost numiţi de cei credincioşi, doctori fără plată sau fără de arginţi. Astfel, petrecându-se viaţa lor cu bună credinţă, în pace s-au sfârÈ™it. Şi nu numai în viaţa lor, ci şi după moarte s-au preamărit prin felurite minuni, pentru care se cinstesc de Biserică.

Din cuprins:
Rânduieli bisericeşti zilnice pentru anul 2022 ♦ Apostolul şi Evanghelia fiecărei zile ♦ Apoftegme din scrierile CuvioÈ™ilor PărinÈ›i sirieni ♦ Icoanele, Sinaxarul şi Vieţile Sfinţilor ♦ Adresele mânăstirilor din ţară

Când È™i cum a fost întemeiată Taina Spovedaniei? Când È™i de câte ori pe an trebuie să ne spovenim? Ce sunt epitimiile sau canoanele de spovedanie È™i cum se aplică ele astăzi? Avem duhovnic? Cum este el È™i cum păstrăm dialogul È™i comuniunea el? Care sunt urmările Spovedaniei È™i ale nespovedirii? Care sunt limitele intervenÈ›iei È™i lucrării în viaÈ›a penitentului? De ce este necesară È™i folositoare spovedania clericilor? Păcatele mărturisite o cdată mai trebuie spovedite la o altă spovedanie? Spovedania: în picioare, în genunchi sau pe scaun? Care este rânduiala pregătirii credincioÈ™ilor mireni pentru primirea Sfintei ÎmpărtăÈ™anii? În ce condiÈ›ii È™i cât de des primesc Sfânta ÎmpărtăÈ™anie copiii? Cum ajungem la împărtăÈ™irea continuă cu Sfintele Taine? Care sunt inovaÈ›iile È™i abaterile de la normele liturgice , canonice È™i pastorale privitoare la săvârÈ™irea Tainei ÎmpărtîÈ™aniei? Care este rânduiala împărtăÈ™irii bolnavilor? Despre materia folosită la Sfânta Euharistie: pâinea, vinul È™i apa