Volumul de faÈ›ă – cuprinzând însemnările unui călugăr ortodox anonim, păstrate într-un manuscris uitat È™i publicate acum pentru prima dată – reprezintă o lectură aducătoare de folos sufletesc, ­plină de duhul luminării È™i necesară vremurilor noastre, care au uitat ce ­înseamnă isihia.
ChintesenÈ›a unei înÈ›elegeri la care mintea creÈ™tină nu poate ajunge decât în urma unor îndelungate nevoiri ascetice È™i aprofundări ale teologiei patristice, îndemnurile de aici se descoperă totodată ca rod ales al experienÈ›ei negrăite a rugăciunii ­neîncetate È™i al luminării prin har a celui ce i s-a dat de Sus a gusta mult-râvnita isihie.
Prin mijloace terapeutice unice, fără de care nu se pot dobândi adevărata rugăciune, dumnezeiasca smerenie, darul deosebirii gândurilor È™i duhurilor, vindecarea trupească, dar È™i a patimilor, însufleÈ›ind spre însuÈ™irea neîntârziată a tuturor virtuÈ›ilor, cuvintele izvodite de condeiul acestui sihastru anonim vor înlesni deschiderea inimii către harul dumnezeiesc, dându-ne putere cerească spre fericita încununare a luptei È™i vieÈ›uirii creÈ™tine.

A plăcut Făcătorului şi Judecătorului nevoinţelor noastre să rânduiască de la început ca vremea vieţii noastre pământeşti să fie vreme pregătitoare pentru veşnicie, vreme de deprindere, vreme de luptă şi nevoinţe, vreme de război duhovnicesc, nu vreme de nelucrare, de deşertăciune şi stat ­degeaba, iar ca starea noastră nemuritoare din viitor să fie stare de răsplătire, de slavă şi de veşnică fericire sau stare de veşnică necinstire şi de chinuri cumplite pentru nelucrare, lenevie, nepăsare şi pentru păcate nenumărate. 
Dau mulţumită Domnului pentru îm­bel­şugarea cea zilnică a luminii duhovniceşti şi trupeşti – a Luminii Duhului Celui Sfânt şi a luminii soarelui; pentru îmbelşugarea aerului material curat şi a aerului imaterial al sufletului, care este Duhul Sfânt – Dumnezeu! 
Sfântul Ioan de Kronstadt 

AKEDIA, „duhul trândăvirii” din binecunoscuta rugăciune a Sfântului Efrem Sirul, „starea de paralizie a tuturor puterilor sufleteÈ™ti” de­spre care vorbeÈ™te Sfântul Teofan Zăvorâtul È™i care în bună măsură coincide cu conceptul psihologic de deprimare, este una din maladiile duhovniceÈ™ti cele mai severe ale lumii contemporane. 
De la SfinÈ›ii Nicodim Aghioritul, Tihon din Zadonsk, Ignatie Briancianinov, Macarie de la Optina, Teofan Zăvorâtul, Luca al Crimeei până la câteva dintre numele cunoscute ale duhovniciei contemporane din Rusia, cartea de faÈ›ă vă prezintă o perspectivă ortodoxă completă asupra acestei probleme de mare însemnătate È™i asupra medicamentelor duhovniceÈ™ti pe care le propune împotriva ei TradiÈ›ia Bisericii. 

Despre viata Sfantului Luca al Crimeei, ierarh marturisitor si doctor fara de arginti, urmas al unei vechi familii princiare, artist inzestrat, chirurg genial, profesor universitar, patimitor pentru credinta in temnitele bolsevismului, unul dintre cei mai mari predicatori ai secolului, lucrul cel mai bun care se poate spune sunt propriile lui cuvinte: "Am iubit patimirea, fiindca minunat curateste sufletul!

Un medic genial, profesor universitar, devine arhiereu in anii terorii bolsevice.  Dupa anii petrecuti in inchisori si suferintele exilului la Cercul Polar de Nord in timpul razboiului cu Germania nazista, episcopul-chirurg salveaza vietile a mii de ostasi si numele ierarhului laureat al Premiului Stalin pentru medicina face ocolul lumii.

La adanci batraneti, lipsit de vederea trupeasca avea sa raspunda mirarii starnite de liturghisirea lui fara gres prin urmatoarele cuvinte: „Cel ce si-a inchinat viata Domnului nu poate fi niciodata orb fiindcă Dumnezeu ii da lumina la fel cu cea de pe Tabor".

Autobiografia acestui Sfant al veacului XX, titan al stiintei si titan al duhului deopotriva ofera lumii contemporane o extraordinara lectie de sfintire prin slujire si jertfa a puterilor creatoare cu care Dumnezeu a inzestrat neamul omenesc.

Nu exista subiect de discutie mai primejdios decat Apocalipsa. Interpretarea cu totul literala si superflua a intamplarilor prezentate in Apocalipsa este, evident, pricina de tulburare sufleteasca; la fel de tulburator este si modul facil in care multi dintre contemporani se refera la caracterul "apocaliptic" al timpurilor noastre, fapt care starneste teama si angoasa. Declaratiile ambigue ale unora ca acestia sunt departe de a fi convingatoare. Insa daca un crestin se incumeta sa vorbeasca despre Apocalipsa, este de la sine inteles ca in aceasta, ca si in orice alta imprejurare - cuvintele sale trebuie sa fie masurate, pe cat este cu putinta de clare si in deplin acord cu invatatura universala a Bisericii. 

Dacă în vremurile noastre – vremuri de sărăcie, de foamete şi de întunecare duhovnicească – mai sunt monahi ce au cât de cât dreaptă socotinţă duhovnicească adevărată, ei sunt aceia, foarte puţini la număr, care, fiind luminaţi cu rugăciunea minţii, şi‑au cunoscut amănunţit patimile, au cunoscut amănunţit lucrările duhurilor viclene şi, în fine, lucrarea Dumnezeiescului Duh, care începe prin revărsarea în sufletul omenesc a sfinţitei păci celei în Hristos – iar cine nu şi‑a văzut, în lumina rugăciunii minţii, patimile sale, cine n‑a cunoscut lucrările duhurilor necurate şi n‑a gustat din pacea lui Hristos, care adună laolaltă mintea, sufletul şi trupul, acela nici nu are idee despre dreapta socotinţă duhovnicească, chiar dacă, amăgit de slava deşartă, i se pare că o are... 
Vrei să simţi uşurare de patimile care te luptă? Vrei să afli umilinţă în chilia ta, umilinţă fără de care gândul, răpit de vântul sălbatic ca o corabie fără ancoră, goneşte pe valurile închipuirii şi este aruncat în adâncul trândăvirii? Vrei să vezi lumină din Lumină? Vrei să guşti dragoste care iese din Dragoste şi duce la Dragostea veşnică? Ia gândul tău şi aruncă‑l la picioarele fraţilor şi surorilor, fără să faci deosebire între răi şi buni; spune‑i gândului tău şi repetă‑i cât mai des, ca din gând să se nască şi simţământul: „Aceştia sunt nişte îngeri ai lui Dumnezeu, numai eu mă asemăn diavolului prin păcat şi întunecare”. 

EdiÈ›ia de faÈ›ă reuneÈ™te pentru prima oară în limba română È™ase dintre cele mai cunoscute È™i mai importante cărÈ›i ale Cuviosului Serafim Rose de la Platina. Unele dintre ele, răspândindu-se în samizdat în timpul prigoanei comuniste din fosta Uniune Sovietică, au reuÈ™it să aducă pe calea mântuirii nenumărate suflete deznădăjduite. Sperăm ca această înfăptuire editorială să dezvăluie cititorilor, împreună cu volumul ViaÈ›a È™i lucrările Părintelui Serafim Rose, portretul filosofic È™i câteva dintre adâncile sale frământări duhovniceÈ™ti. Părintele Serafim împreună cu Sfântul Ioan Maximovici, Făcătorul de minuni, pot fi pe drept socotiÈ›i Apostolii Apusului dreptslăvitor È™i preavrednici urmaÈ™i ai DumnezeieÈ™tilor PărinÈ›i ai Bisericii în aceste vremuri greu încercate.
Cuprins:
Cartea Facerii, crearea lumii şi întâiul om
Descoperirea lui Dumnezeu inimii omului
Nihilismul. Rădăcina revoluţiei în epoca modernă
Ortodoxia şi religia viitorului
Sufletul după moarte. Experienţe contemporane „de după moarte“ în lumina învăţăturii ortodoxe
Locul Fericitului Augustin în Biserica Ortodoxă

Ce se intampla cu sufletul dupa ce paraseste trupul la moarte?  In ce stare se afla el de atunci pana la Judecata de Apoi?

Aceasta carte infatiseaza invatatura si experienta de 2000 de ani ale Bisericii Ortodoxe Rasaritene despre realitatea celeilalte lumi, contrastandu‑le si comparandu‑le cu experientele „de dupa moarte” de astazi, pe de o parte, iar pe de alta, cu invatatura si experienta de veacuri ale ocultismului.

Fericitul Ioan Maximovici de Shanghai si San Francisco (1896-1966) a fost in acelasi timp teolog inspirat de Dumnezeu si nebun pentru Hristos, inflacarat ierarh misionar si hranitor al saracilor, ascet jertfelnic si parinte iubitor al orfanilor. 
Lucrarea de fata cuprinde numeroase materiale despre viata Sfantului Ioan si o suta de marturii ale sfinteniei sale. Printr-o privire amanuntita in viata unui singur om, aceasta carte le arata calea spre o viata de sfintenie in vremurile noastre celor care o cauta.

Traducere din limba engleza de Dana Cocargeanu

Creationism sau evolutionism? Anvergura acestei carti depaseste cu mult limitele unei polemici oarecare. Problema pe care o ridica ea este problema cea mai fierbinte a crestinismului contemporan: care este criteriul gândirii si lucrarii noastre crestine? 

Inima iubitoare este mijlocul prin care cineva reuseste sa cunoasca adevarul, cu toate ca uneori Dumnezeu este silit sa o franga si sa o smereasca pentru a o face receptiva - precum a facut cu Apostolul Pavel, care la un moment dat sufla amenintare cumplita impotriva crestinilor si ii prigonea. Insa Dumnezeu cunoaste deodata trecutul, prezentul si viitorul inimii si El vede momentul cand poate sa intervina si sa comunice cu ea.

Opusul inimii iubitoare, care primeste descoperire de la Dumnezeu, este calculu rece, incercarea de a obtine tot ce poti de la oameni; in viata religioasa, acest lucru da nastere la falsitate si sarlatanism de toate felurile. Privind la marginea religioasa de astazi, puteti vedea ca se intampla multe astfel de lucruri: atat de multa falsitate, afectare, calcul, profitare de curentii modei, prin care o anumita religie sau atitudine religioasa devine la moda, apoi alta. Pentru a gasi adevarul trebuie sa cauti mai adanc.

Părintele Damschin Christensen scria: „Ceea ce m-a surprins cel mai mult la părintele Serafim a fost faptul că în faÈ›a mea se afla un om care se jertfea pe deplin pentru Dumnezeu, pentru Adevăr. Nu era vreun profesor universitar ce primea un salariu confortabil pentru a fi un răspânditor al cunoaÈ™terii, nici nu era vreun conducător religios ce tânjea să-i fie aÈ™ezate la picioare putere, influenÈ›ă sau măcar un vas cu fructe, precum făceau maeÈ™trii spirituali care aveau, pe atunci, discipoli prin zonă. El nu trăia în religie pentru avantajele pe care le-ar fi putut obÈ›ine de acolo; nu căuta un sprijin, nici să se bucure de o viaÈ›ă spirituală. Era doar un călugăr simplu, ce căuta Adevărul mai presus de toate”.
Scrisorile părintelui Serafim Rose către Alexie Young conÈ›in răspunsuri la multe dintre problemele cu care se confruntă un creÈ™tin ortodox la începutul urcuÈ™ului duhovnicesc. Multe dintre scrisori ating probleme contemporane, lăsând impresia că au fost scrise chiar în zilele noastre.
Citind aceste scrisori putem înÈ›elege diferenÈ›a dintre autorul lor, un părinte care s-a nevoit să meargă pe urmele SfinÈ›ilor PărinÈ›i, È™i teologii contemporani care propovăduiesc o ortodoxie după înÈ›elepciunea acestui veac. Și putem alege cui vrem să urmăm, în cunoÈ™tinÈ›ă de cauză...