Gândurile, starea lăuntrică, dorinÈ›ele ne ocârmuiesc viaÈ›a. AÈ™a cum ne sunt gândurile cu care ne îndeletnicim, aÈ™a ne este È™i viaÈ›a. Dacă avem gânduri de pace, liniÈ™te, dragoste deplină, bunătate, virtute, curăÈ›ie, atunci È™i întru noi va fi pace, căci toate gândurile de pace aduc pace lăuntrică, care răzbate din noi – căci gândurile ne sunt pline de pace, liniÈ™te, dragoste È™i bunătate. Dacă purtăm întru noi gânduri rele, diavoleÈ™ti, atunci È™i pacea noastră lăuntrică se nimiceÈ™te.

SfinÈ›ii PărinÈ›i spun despre gânduri: „Orice gând care năruieÈ™te pacea È™i gândurile ce nu ne dau pace, acestea toate de la diavol sunt, È™i trebuie să le îndepărtăm È™i să nu le primim.” Trebuie să ne ostenim pentru binele nostru, ca să se întărească în noi pacea, bucuria, dragostea cea Dumnezeiască. Părintele nostru cel Ceresc voieÈ™te ca fiii Săi să aibă trăsăturile Lui DumnezeieÈ™ti: vrea să fim cu toÈ›ii plini de dragoste, pace, mângâiere, bucurie, adevăr, virtute.

StareÈ›ul Tadei de la Mănăstirea VitovniÈ›a

Cartea de faţă, intitulată modest „Cuvinte puţine oarecare din ceale multe, ale celor întru sfinţi părinţilor noştri Vasilie celui Mare şi Grigorie Cuvântătoriului de Dumnezeu,” a fost alcătuită de Grigorie Dascălul, Mitropolitul Ungrovlahiei (1765–1834), ca o anthologie a prieteniei celor doi mari Sfinţi Părinţi ai veacului al patrulea, precum mărturiseşte tipograful Pafnutie în prefaţa intitulată „Cătră cititoriul”: „Mitropolitul Grigorie, fiindcă marele Vasilie au fost ca un suflet în dooă trupuri cu Bogoslovul Grigorie, tălmăcind câteva Cuvinte, Epistolii, Stihuri de ale Bo¬goslovului Grigorie, le-au unit cu ale marelui Vasilie, ca să se cunoască că precum în viiaţă au fost iubiţi şi uniţi, aşa şi în Cartea aceasta să fie uniţi”. Grigorie Dascălul (proslăvit între sfinţi în anul 2006), este unul dintre vestiţii traducători ai scrierilor patristice din obştea Stareţului Paisie de la Neamţ. Numele lui Grigorie este legat de un alt mare traducător nemţean, Gherontie, care i-a fost şi duhovnic, şi cu care a tradus mai multe scrieri patristice. După moartea duhovnicului şi împreună-truditorului său, Grigorie, ajuns Mitropolit al Ungrovlahiei (1823-1834), va continua nevoinţa tălmăcirii şi tipăririi scrierilor patristice, reuşind să tipărească şi câteva manuscrise ale altor traducători nemţeni.

Anthologia Mitropolitului Grigorie, publicată în 1826 la Bucureşti, la trei ani după urcarea sa în scaunul Ungrovlahiei, nu este însă nici mică, şi nici neînsemnată în ce priveşte conţinutul. În cele 379 de pagini format mare (21x30,5 cm) ea adună câteva dintre cele mai reprezentative scrieri ale Sfântului Vasilie (cele nouă „Omilii la Exaimeron”, împreună cu cele două omilii „Despre Facerea Omului” şi cea „Despre Rai”; două lucrări ascetice, „Aşăzământuri călugăreşti” şi „Epistola către Hilon”; apoi încă optsprezece Omilii dintre cele mai cunoscute; la care se adaugă şase Omilii, optsprezece Epistole şi opt Poeme ale Sfântului Grigorie al Nazianzului. Cu excepţia „Omiliilor la Exaimeron”, a celor două omilii „Despre Facerea Omului” şi a celei „Despre Rai” (pe care doar le-a diorthosit), toate scrierile sânt traduse de Mitropolitul Grigorie Dascălul.

(lipsa text)

Ce este credinta Crestina?

Credinta Crestina este invatatura lui Hristos despre cele mai insemnate taine ale fiintei si ale vietii, invatatura pe care oamenii o pot primi numai prin credinta in El, si nu prin propriile stradanii.

Cuprins: 

TÂLCUIRE LA FACERE 
TÂLCUIRE LA CELE ZECE PORUNCI 
TÂLCUIRE LA TATĂL NOSTRU 
TÂLCUIRE LA FERICIRI 
TÂLCUIRE LA ZILELE SĂPTĂMÂNII 
TÂLCUIRE LA LUNILE ANULUI 
INIMA ÎN MARELE POST 
TÂLCUIRE LA SIMBOLUL CREDINÈšEI

Sfântul Nicolae Velimirovici este, fără putinÈ›ă de tăgadă, unul din marii scriitori bisericeÈ™ti ortodocÈ™i din veacul al XX-lea, de o mare prolificitate, lucru ce a făcut să fie socotit, pe bună dreptate, „Noul Gură-de-Aur al zilelor noastre... È™i dascăl sobornicesc al Bisericii.”1 Potrivit cuvintelor unui alt mare teolog È™i părinte duhovnicesc sârb, Arhimandritul Iustin Popovici, „el cugetă întru rugăciune, el filosofează întru rugăciune. PoÈ›i simÈ›i că, printr-însul, grăiesc sufletele purtătoare de lumină ale marilor nevoitori ortodocÈ™i, È™i mai ales minunatul suflet al Sfântului Simeon Noul Cuvântător-de-Dumnezeu. El îl află pe Dumnezeu întru rugăciune, È™i simte întreaga zidire. În rugăciunea sa, tuturor se face părtaÈ™.” În chip paradoxal, însă, abia în ultimele decenii publicul român a început să cunoască marea parte a scrierilor sale (chiar dacă, cu niÈ™te excepÈ›ii notabile, adesea prin intermediul unor traduceri la mâna a doua, din engleză sau franceză, È™i de o calitate mai îndoielnică).

După părerea mea, Sfântul Nicolae Velimirovici este ultimul mare proroc al creÈ™tinătăÈ›ii È™i dacă noi nu vom da ascultare sfaturilor È™i avertismentelor sale, vom avea soarta pe care o are poporul sârb, în această fărâmiÈ›are în care se află acum. Pentru că ceea ce spune acest sfânt poporului sârb este valabil pentru toate popoarele ortodoxe. Atunci când nu se mai mărturiseÈ™te credinÈ›a È™i nu este cine să apere valorile credinÈ›ei, acea credinÈ›ă este moartă, după cum moartă va fi È™i soarta acelui popor.
 
Arhimandrit Iustin Pârvu
 
Prima editie a cartii a aparut in 2007 cu titlul Prin fereastra temniÈ›ei 

Nu este lesne a înÈ›elege nemăsurata adâncime È™i înălÈ›ime a însemnătăÈ›ii Învierii lui Hristos. Ea a cutremurat È™i cerul, È™i pământul, È™i adâncurile iadului.

Lumina cea strălucitoare a acestei întâmplări istorice minunează pe oameni nemăsurat mai mult decât mărimea cea fără de sfârÈ™it a crugului ceresc, pe care o dezvăluie astronauÈ›ii din vremea noastră. Pentru omul cel muritor este totuna dacă această lume este mică – doar atât cât cuprind ochii săi – sau ceva mai mare, încât nici telescopul să n-o poată cuprinde. Lui îi este totuna dacă mormântul său se va întinde pe două arÈ™ini de pământ ori peste întreg cosmosul, care cuprinde milioane de ani lumină. Dar niciun om nu este nepăsător faÈ›ă de Învierea lui Hristos.

Sf. Nicolae Velimirovici

Ne-am străduit, atât cât ne-a stat în putere, să scriem viaÈ›a unuia dintre cei mai înzestraÈ›i duhovniceÈ™te urmaÈ™i ai lui Adam, a Cuviosului Mărturisitor, a StareÈ›ului celui Nebun pentru Hristos, cu toate că viaÈ›a sa bogată este cu neputinÈ›ă a fi scrisă de un muritor de rând, căci numai Domnul È™tie totul despre ea.

Avea ochii mari È™i luminoÈ™i, în care strălucea dragostea, È™i, mai mult decât orice, vorbea despre aceasta: despre faptul că dragostea este mai presus de orice pravilă È™i că oamenii vremurilor din urmă se vor mântui doar prin dragoste, bunătate È™i smerenie.

Ca răsplată pentru credinÈ›a sa cea fără de margini în Domnul, StareÈ›ul a fost învrednicit È™i după moarte de darul tămăduirii, ca în timpul vieÈ›ii sale. Prin urmare, la mormântul său nu se sfârÈ™eÈ™te niciodată mulÈ›imea de oameni care primesc în chip minunat tămăduire prin untdelemnul din candela sa.

IubiÈ›i fraÈ›i È™i surori, cu dragoste întru Hristos vă rog, nu deznădăjduiÈ›i! RugaÈ›i-vă lui Dumnezeu, cereÈ›i StareÈ›ului Gavriil È™i fiecăruia i se va da după a sa credinÈ›ă, căci Părintele Gavriil mereu însămânÈ›a È™i revărsa dragoste peste cei din jurul său, întărind pe oameni în credinÈ›ă È™i sporindu-le nădejdile.

Pentru a înÈ›elege pe deplin viaÈ›a È™i toate încercările marelui Apostol, trebuie să cercetăm, măcar în parte, desfrâul fără de leac al celor sus-puÈ™i È™i să privim pentru o clipă la hăul groaznic în care voiau, la acea vreme, religiile decadente să azvârle omenirea. De aceea, am căutat să descriu cât mai bine lumea aceasta fără de Hristos, pentru a vedea cu toÈ›ii cum arăta lumea „la plinirea vremii,” dar È™i cum a primit tămăduirea prin leacul cel dumnezeiesc. (...)

Privind omul lui Dumnezeu în toată complexitatea personalităÈ›ii sale, vom citi fără îndoială Epistolele cu alÈ›i ochi, văzând cum din acestea se scurge îmbelÈ™ugat È™uvoiul de dragoste al unei inimi nespus de iubitoare ce bate deopotrivă dumnezeieÈ™te pentru toată omenirea, È™i citindu-le astfel, se va trezi în noi dorul de a ne putea număra printre toÈ›i sfinÈ›ii È™i fraÈ›ii credincioÈ™i cărora le scrie el.

Florence Morse Kingsley

Parcă îl È™i aud pe cititor, grăindu-È™i în sine, exasperat: „Încă o carte cu sfinÈ›i! Sunt prea multe cărÈ›i! Iar eu nu am decât o viaÈ›ă. Trebuie să mai È™i făptuim, nu doar să citim!" Dreptatea, trebuie să o recunosc, e de partea cititorului.

Timpul nu mai are răbdare. Iar viaÈ›a e în altă parte. ViaÈ›a veÈ™nică, nestricăcioasă. SuspendaÈ›i între aceste două stări sufleteÈ™ti, între două titluri livreÈ™ti, de la o vârstă încolo învăÈ›ăm să ne drămuim clipele. De aceea, am considerat a fi potrivit să extrag din biografiile a 12 sfinÈ›i È™i din cuvintele lor insuflate de Duhul Sfânt ceea ce mi s-a părut mie că este esenÈ›ial.
Majoritatea acestor purtători de Dumnezeu au crescut în Grecia: tărâm nu doar mitic, ci È™i palpabil, unde cerul senin, nemărginit îmbrăÈ›iÈ™ează pământul cu miros de trandafiri, unde Athon-ul se oglindeÈ™te în undele scrlipitoare ale Mării Egee. I-aÈ™ fi zis cărÈ›ii „Din Elada cerească," dacă Elada nu ar fi rămas, în mentalul colectiv, tărâmul zeilor, rămas pustiu în faÈ›a Crucii izbăvitoare a Domnului nostru Iisus Hristos.
Prin toate biografiile zugrăvite aici trece ca o rază caldă Rugăciunea Preadulcelui Nume al Domnului nostru Iisus Hristos. ToÈ›i sfinÈ›ii È™i cuvioÈ™ii portretizaÈ›i în acest volum sunt vlăstare ale isihasmului. Prin urmare, toÈ›i ne pot călăuzi pe drumul mântuirii noastre, de la primul pas, al curăÈ›irii de patimi, la luminarea minÈ›ii È™i a inimii, pregătindu-ne pentru întâlnirea cu Domnul, în Lumina Sa negrăită È™i nezidită.
Ciprian Voicilă

Pentru omul de azi, viața este o realitate cu multe chipuri. Toate aceste chipuri nu o pot defini, ci doar rezuma. Cu atât mai mult, viața duhovnicească, "pârga vieții noastre", este mai greu de povestit celor care nu o trăiesc. Arhimandritul Serafim Alexiev ne cheamă la viața cea adevărată prin cinci scrieri ce explică și detaliază, pe înțelesul tuturor, spovedania, vrajba și împăcarea, mândria și smerenia, suferințele.

Cartea atinge cu înțelepciune și dragoste creștinească sufletul obosit și întristat al omului, plinind o lipsă pe care nimeni nu o poate umple de unul singur.