Cel mai mare dusman al sufletului nostru nu este diavolul, ci duhul lumeac, pentru ca ne atrage in chip placut si in cele din urma ne amareste vesnic. 

Pentru ca daca il vom vedea pe diavol ne vom cutremura de frica si ne vom ruga lui Dumnezeu sa ne scape. In schimb, duhul lumesc ne infasoara tainic si placut in mrejele sale si pentru aceasta nu dorim sa scapam de el. 

Trebuie sa lucram la curatirea si despatimirea noastra. Altfel, robiti de lume si de pacate, vom sta la coada pentru a fi pecetluiti de slujitorii lui Antihrist.

(lipsa text)

(lipsa text)

(lipsa text)

"Învierea lui Hristos este cel mai mare eveniment din istorie. Este ceea ce diferenÈ›iază creÈ™tinismul de orice altă religie. Celelalte religii au capi nuritori, în vreme ce Capul Bisericii este Hristos (Coloseni I, 18-19; Efeseni I, 23), Care a Înviat din morÈ›i. Învierea lui Hristos a însemnat înnoirea firii omeneÈ™ti, replămădirea neamului omenesc È™i trăirea realităÈ›ii eshatologice.
Învierea lui Hristos a adus pentru toată lumea È™i pentru întrgul univers, lumina È™i sensul integral. Înainte de Înviere, oamenii È™tiau în mod sigur pentru ce trăies, nici pentru ce există lumea. Totul era acoerit în întuneric. CredinÈ›a în viaÈ›a de după moarte era o bănuială, o presupunere, È™i nu aveau siguranÈ›a despre aceasta. Acum È™tiu că după viaÈ›a de pe pământ vor avea È™i o altă viaÈ›ă veÈ™nică fie fericită, fie nefricită, după cum au folosit lumea aceasta.
Dar Învierea lui Hristos ne dă această lumină È™i bucurie nu numai prin ceea ce înseamnă ea, ci È™i prin siguranÈ›a că ea a avut loc. Spre deosebire de celelalte religii, care dau doar niÈ™te idei despre binele făgăduit de ele după moarte, Învierea lui Hristos ne asigură despre învierea È™i fericirea noastră veÈ™nică tocmai pentru că a fost un fapt arătat în istorie.
(Pr. Acad. Dumitru Stăniloaie)

Sunt multe religii în lume, dar toate sunt neputincioase în faÈ›a morÈ›ii trupeÈ™ti È™i duhovniceÈ™ti. Numai creÈ™tinii au un Mântuitor, Care a Înviat din morÈ›i cu moartea pe moarte călcând È™i Care le-a dăruit viaÈ›a cea veÈ™nică. Domnul È™i Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne-a înviat din moartea trupească (I Corinteni XV, 20) dar È™i din cea duhovnicească. Pentru că cine poate să ierte păcatele afară numai unul Dumnezeu?"
(Marcu II,7)

Să ne rugăm deci cu cuvântul lăuntric din pieptul nostru. Când gura noastră tace, noi vorbim, deliberăm şi spunem rugăciuni şi alte cuvinte în pieptul nostru. Trebuie să obligăm cuvântul lăuntric să spună Rugăciunea lui Iisus şi să oprească orice gând. După ce vom spune o perioadă de timp Rugăciunea lui Iisus cu cuvântul lăuntric, se va deschide intrarea minţii în inimă, aşa după cum ne învaţă Sfinţii Părinţi, care au cunoscut prin experienţă aceste lucruri. Apoi, împreună cu rugăciunea, vor veni toate virtuţile: dragostea sfântă şi pacea duhovnicească prin care se vor împlini toate cererile mântuitoare cu ajutorul harului Dumnezeiesc. (Arhimandritul Ilie Cleopa)
Care este folosul practicării Rugăciunii lui Iisus? Mare este folosul! Dumnezeu dă rugăciunea celui ce se roagă, dar care nu a ajuns la rugăciunea lăuntrică, o dă fie înainte de moarte, fie chiar după moarte, căci şi după moarte Rugăciunea lui Iisus îşi are rostul ei. (Cuviosul Varsanufie de la Mănăstirea Optina)

Cand crestinul reuseste cu ajutorul Harului Dumnezeesc sa pogoare mintea in inima, mintea ia parte la lucrarea inimii, se impartaseste de energiile necreate ce stralucesc din Soarele Dreptatii-Hristis, ce se descopera in inima, mintii.

Îpărăteasa mea prea bună È™i nădejdea mea, Născătoare de Dumnezeu, primitoarea săracilor È™i ajutătoarea străinilor, bucuria scârbiÈ›ilor, acoperitoarea necăjiÈ›ilor, vezi-mi nevoia, vezi-mi necazul, ajută-mi ca unui neputincios, hrăneÈ™te-mă ca pe un străin. necazul meu îl È™tii, dezleagă-l precum vrei, că n-am alt ajutor afară de tine, nici altă mângâietoare bună, ci numai pe tine, Maica lui Dumnezeu, ca să mă păzeÈ™ti È™i să mă acoperi în vecii vecilor. Amin.