Volumul de faÈ›ă – cuprinzând însemnările unui călugăr ortodox anonim, păstrate într-un manuscris uitat È™i publicate acum pentru prima dată – reprezintă o lectură aducătoare de folos sufletesc, ­plină de duhul luminării È™i necesară vremurilor noastre, care au uitat ce ­înseamnă isihia.
ChintesenÈ›a unei înÈ›elegeri la care mintea creÈ™tină nu poate ajunge decât în urma unor îndelungate nevoiri ascetice È™i aprofundări ale teologiei patristice, îndemnurile de aici se descoperă totodată ca rod ales al experienÈ›ei negrăite a rugăciunii ­neîncetate È™i al luminării prin har a celui ce i s-a dat de Sus a gusta mult-râvnita isihie.
Prin mijloace terapeutice unice, fără de care nu se pot dobândi adevărata rugăciune, dumnezeiasca smerenie, darul deosebirii gândurilor È™i duhurilor, vindecarea trupească, dar È™i a patimilor, însufleÈ›ind spre însuÈ™irea neîntârziată a tuturor virtuÈ›ilor, cuvintele izvodite de condeiul acestui sihastru anonim vor înlesni deschiderea inimii către harul dumnezeiesc, dându-ne putere cerească spre fericita încununare a luptei È™i vieÈ›uirii creÈ™tine.

Cartea de fata doreste sa aduca marturie scrisa despre o mica parte dintre Sfintii care au stralucit in lume de la Pogorarea Duhului Sfant si pana in zilele noastre. Sunt cuprinse aici multe fapte pilduitoare si minuni ale lui Dumnezeu, ale Maicii Domnului si ale multora dintre Sfinti.

Toate istorisirile au fost invesmantate cu una sau mai multe ilustratii ale faptelor. In zilele pe care le traim, cand multe din cele ce ne incaonjoara ne vatama si vederea si mintea, ilustratiile acestei carti vor putea mijloci cititorilor-privitorilor o oarecare luminare launtrica si o samanta de arvuna duhovniceasca.

Cuvintele si faptele ce alcatuies aceasta carte au fost culese din multimea cartilor de suflet folositoare ale Bisericii. Pe alocuri istorisirile au fost indreptate in asa fel incat sa fie mai pe intelesul si la indemana copiilor.

A plăcut Făcătorului şi Judecătorului nevoinţelor noastre să rânduiască de la început ca vremea vieţii noastre pământeşti să fie vreme pregătitoare pentru veşnicie, vreme de deprindere, vreme de luptă şi nevoinţe, vreme de război duhovnicesc, nu vreme de nelucrare, de deşertăciune şi stat ­degeaba, iar ca starea noastră nemuritoare din viitor să fie stare de răsplătire, de slavă şi de veşnică fericire sau stare de veşnică necinstire şi de chinuri cumplite pentru nelucrare, lenevie, nepăsare şi pentru păcate nenumărate. 
Dau mulţumită Domnului pentru îm­bel­şugarea cea zilnică a luminii duhovniceşti şi trupeşti – a Luminii Duhului Celui Sfânt şi a luminii soarelui; pentru îmbelşugarea aerului material curat şi a aerului imaterial al sufletului, care este Duhul Sfânt – Dumnezeu! 
Sfântul Ioan de Kronstadt 

AKEDIA, „duhul trândăvirii” din binecunoscuta rugăciune a Sfântului Efrem Sirul, „starea de paralizie a tuturor puterilor sufleteÈ™ti” de­spre care vorbeÈ™te Sfântul Teofan Zăvorâtul È™i care în bună măsură coincide cu conceptul psihologic de deprimare, este una din maladiile duhovniceÈ™ti cele mai severe ale lumii contemporane. 
De la SfinÈ›ii Nicodim Aghioritul, Tihon din Zadonsk, Ignatie Briancianinov, Macarie de la Optina, Teofan Zăvorâtul, Luca al Crimeei până la câteva dintre numele cunoscute ale duhovniciei contemporane din Rusia, cartea de faÈ›ă vă prezintă o perspectivă ortodoxă completă asupra acestei probleme de mare însemnătate È™i asupra medicamentelor duhovniceÈ™ti pe care le propune împotriva ei TradiÈ›ia Bisericii. 

Despre viata Sfantului Luca al Crimeei, ierarh marturisitor si doctor fara de arginti, urmas al unei vechi familii princiare, artist inzestrat, chirurg genial, profesor universitar, patimitor pentru credinta in temnitele bolsevismului, unul dintre cei mai mari predicatori ai secolului, lucrul cel mai bun care se poate spune sunt propriile lui cuvinte: "Am iubit patimirea, fiindca minunat curateste sufletul!

Un medic genial, profesor universitar, devine arhiereu in anii terorii bolsevice.  Dupa anii petrecuti in inchisori si suferintele exilului la Cercul Polar de Nord in timpul razboiului cu Germania nazista, episcopul-chirurg salveaza vietile a mii de ostasi si numele ierarhului laureat al Premiului Stalin pentru medicina face ocolul lumii.

La adanci batraneti, lipsit de vederea trupeasca avea sa raspunda mirarii starnite de liturghisirea lui fara gres prin urmatoarele cuvinte: „Cel ce si-a inchinat viata Domnului nu poate fi niciodata orb fiindcă Dumnezeu ii da lumina la fel cu cea de pe Tabor".

Autobiografia acestui Sfant al veacului XX, titan al stiintei si titan al duhului deopotriva ofera lumii contemporane o extraordinara lectie de sfintire prin slujire si jertfa a puterilor creatoare cu care Dumnezeu a inzestrat neamul omenesc.

Nu exista subiect de discutie mai primejdios decat Apocalipsa. Interpretarea cu totul literala si superflua a intamplarilor prezentate in Apocalipsa este, evident, pricina de tulburare sufleteasca; la fel de tulburator este si modul facil in care multi dintre contemporani se refera la caracterul "apocaliptic" al timpurilor noastre, fapt care starneste teama si angoasa. Declaratiile ambigue ale unora ca acestia sunt departe de a fi convingatoare. Insa daca un crestin se incumeta sa vorbeasca despre Apocalipsa, este de la sine inteles ca in aceasta, ca si in orice alta imprejurare - cuvintele sale trebuie sa fie masurate, pe cat este cu putinta de clare si in deplin acord cu invatatura universala a Bisericii. 

Dumnezeu este Dumnezeul inimii noastre. Atunci când aceasta simte dulceaÈ›a dumnezeiască, respinge toate desfătările pământeÈ™ti È™i nu găseÈ™te plăcere în nimic pământesc; totul trăieÈ™te în cer, acolo unde-È™i are comoara. Dar ÎmpărăÈ›ia lui Dumnezeu se extinde în interior È™i în exterior, pentru că, atunci când tot ceea ce se spune este împlinit înlăuntru, totul din afară este reconstruit după acelaÈ™i duh È™i principii.În acelaÈ™i duh, limba, ochii, urechile È™i toate celelalte simÈ›uri încep să funcÈ›ioneze. În acelaÈ™i duh, toată miÈ™carea È™i toată acÈ›iunea se îndreaptă spre exterior, în intimitate, în familie, la muncă, în societate È™i în toate relaÈ›iile lumeÈ™ti. Pe scurt, atunci, în toate manifestările vieÈ›ii noastre interioare, Dumnezeu este conducătorul tangibil, pecetluit în atenÈ›ia tuturor, după cuvântul Domnului: Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri (Matei 5, 16). Oricine caută, găseÈ™te ÎmpărăÈ›ia lui Dumnezeu, în care Dumnezeu va fi toate în toţi (cf. I Corinteni 15, 28). În acest fel, precum în ceruri Domnul Se odihneÈ™te pe heruvimi È™i serafimi, tot aÈ™a È™i în acest suflet, în toate puterile duhului său, devenit conÈ™tient È™i făuritor, dirijează totul înăuntru È™i în afară pentru a-I plăcea numai Lui, iubindu-L din toată inima sa şi din tot sufletul său şi din toată puterea sa şi din tot cugetul său ( cf. Luca 10, 27).

Priveste in jur si cerceteaza: cu cesunt ocupati toti oamenii, de cine se ingrijesc, pentru cine lucreaza?  Toti, pana la unul, lucreaza pentru pantece si toate ostenelile lor sunt pentru satisfacerea pretentiilor lui: Da-mi sa mananc, Da-mi sa beau.  Si singura fagaduinta doborarii acestui tiran al nostru, cat de mare bine promite sa aduca in viitor! 

Puneti-va acum in acest punct si cugetati: incorto se va indrepta nepotolita sete de activitate a veacului acestuia in veacul celalalt, cand nu va mai fi nevoie sa ne ostenim pentru stomac si, indeobste, pentru lucrurile aceste vieti?  Trebuie sa dam un raspuns de pe acum, ca sa ne pregatim de ceea ce ne asteaptain viitorul nesfarsit.

CredinÈ›a, în tot ceea ce È›ine de ea, rupe legăturile legilor cunoaÈ™terii. CunoaÈ™terea nu are puterea de a face nimic fără cercetare È™i investigaÈ›ie. Iar credinÈ›a cere un mod de gândire curat È™i simplu, departe de orice inventivitate È™i căutare de căi. Casa credinÈ›ei este o înÈ›elegere copilăreascăÈ™i o inimă simplă. CunoaÈ™terea întinde capcane simplităÈ›ii inimii È™i a înÈ›elegerii È™i se opune acesteia. CunoaÈ™terea este rânduiala firii, în timp ce credinÈ›a îÈ™i realizează lucrarea deasupra legilor firii. CunoaÈ™terea este însoÈ›ită de frică, iar credinÈ›a – de nădejde.În măsura în care o fiinÈ›ă umană este condusă de căile cunoaÈ™terii, este legată de frică È™i nu poate scăpa de ea. Dar Cine urmează credinÈ›a devine curând liber È™i autonom È™i, ca fiu al lui Dumnezeu, se bucură de toate. Aceste moduri de trăire au condus lumea timp de cinci mii de ani, dar omul nu È™i-a putut ridica capul dinspre pământ È™i nu a putut înÈ›elege puterea Creatorului său, până când credinÈ›a noastră nu a strălucit È™i nu ne-a eliberat din întunericul robiei pământeÈ™ti È™i al supunerii deÈ™arte, cu o minte stearpă È™i aburindă. Între timp, chiar È™i acum, când am găsit o mare netulburatăÈ™i o comoară neexploatată, tânjim din nou să ne retragem la izvoarele sărace. Nu există cunoaÈ™tere care să nu fie sărăcăcioasă, oricât de mult ar fi îmbogăÈ›ită, iar comoara credinÈ›ei nu încape nici pe pământ È™i nici în cer” (Cuvântul XXV)

Volumul de fata isi propune sa reuneasca in paginile sale scrisorile Sfantului Teofan Zavoratul cu privire la viata familiei crestine. Patrunderea spirituala a marelui dascal al Bisericii se vadeste cu stralucire in aceste texte, rezultat al comunicarii vii si iubitoare dintre sfant si fiii sai duhovnicesti. Scrise ?ntr-un limbaj placut si accesibil, ele constituie un excelent indreptar pentru familiile ce navigheaza prin furtunile acestei vieti.

A vă ruga pentru rezolvarea problemelor materiale nu e păcat... Cel ce ne-a învăÈ›at să spunem la rugăciune: „Pâinea noastră cea spre fiinÈ›ă dă-ne-o nouă astăzi” nu Se va simÈ›i jignit când ne vom ruga È™i pentru celelalte lucruri lumeÈ™ti – bineînÈ›eles, încredinÈ›ând deznodământul sfintei Lui voi.
Familia este o cruce pentru cap! RăbdaÈ›i supunându-vă Domnului; făcând tot ce vă stă în putere, încredinÈ›aÈ›i totul în voia lui Dumnezeu.

SunteÈ›i soÈ›ie, sunteÈ›i mamă, sunteÈ›i stăpână a casei. Toate îndatoririle soÈ›iei, mamei, stăpânei casei sunt înfăÈ›iÈ™ate în scrierile SfinÈ›ilor Apostoli. CercetaÈ›i-le È™i apucaÈ›i-vă să le împliniÈ›i cu conÈ™tiinciozitate, fiindcă este îndoielnic că mântuirea se poate rândui fără împlinirea îndatoririlor pe care ni le impun poziÈ›ia socială È™i ocupaÈ›ia noastră. Acestea sunt de la Dumnezeu È™i se pot întoarce ori spre plăcerea Lui, dacă sunt împlinite cu credincioÈ™ie, ori spre jignirea Lui, de nu sunt împlinite.
Sfåntul Teofan Zăvorâtul

Când omul aruncă sămânţa în pământ, ea face de la sine rădăcină, tulpină şi boabe, pe când omul se deosebeşte prin conştiinţă şi libertate, şi viaţa lui nu este un şir de fenomene care decurg unul din celălalt în mod necesar, ci un şir de acţiuni întreprinse în mod conştient şi săvârşite din proprie iniţiativă. El îşi trasează dinainte un fel de viaţă, după care îl pune în practică. Şi numai în acest mod viaţa lui este viaţă cu adevărat omenească, raţional‑liberă. Creştinul, care este următor al lui Hristos prin chemarea sa, n‑are nevoie să‑şi obosească mintea trasându‑şi singur felul de viaţă. El are înaintea sa pilda vieţii Domnului Hristos. La aceasta să se uite fiecare şi să trăiască după ea. Pictorul se uită la original şi transpune trăsătură după trăsătură pe pânza pregătită dinainte: şi creştinul trebuie să se uite la trăsăturile vieţii Domnului şi să le transpună în viaţa sa.

Sf. Teofan Zăvorâtul