Teologul, sacerdotul si dascalul american de origine rusa, Alexander Schmemann, este binecunoscut iubitorului de literatura teologica din tara noastra. Publicarea traducerilor lucrarilor sale (Din apa si din Duh, 1992; Euharistia - Taina imparatiei, 1993 si 2003; Postul cel Mare, 1995 si 1998; Introducere in Teologia Liturgica, 2002) au reprezentat evenimente editoriale de exceptie. in seria acelorasi evenimente de exceptie se inscrie si aparitia la Editura Reintregirea a Arhiepiscopiei Alba-Iuliei, in traducerea Mariei Vinteler, a volumului Biserica, lume, misiune. Editura Balgradeana nu este la prima intalnire cu Alexander Schmemann. De sub teascurile ei, alaturi de alte lucrari axate pe pastorala misionara si misiologia pastorala, a aparut si jurnalul parintelui Alexander Schmemann, Biografia unui destin misionar, 2005. Biserica, misiune, lume, este un volum ce reuneste un numar de 12 articole si eseuri publicate intr-o prima forma in diferite publicatii teologice intr-un interval de aproximativ 20 de ani. Acest volum a aparut initial in anul 1979, sub titlul Church, World, Mission: Reflections on Orthodoxy in the West, la Editura scolii de teologie ortodoxa new-york-eza, Sf. Vladimir. Mobilul care a stat la baza acestei aparitii editoriale a fost criza spirituala si evolutia intelectuala a vietii bisericesti. Pentru Schmemann intelesul fundamental al crizei traversate de Biserica este acela ca lumea in care Biserica trebuia sa supravietuiasca acum mai bine de 30 de ani, cand el punea pe hartie reflectiile sale si in care, evident, trebuie sa supravietuiasca si astazi, fie in Apus, fie in Rasarit: nu e lumea ei, nu e nici macar una „neutra" ci e o lume care o tulbura in fiinta si esenta sa, o lume care incearca, constient sau inconstient, sa o reduca la valori, filozofii de viata, viziuni aproape total diferite si opuse viziunii si experimentarii lui Dumnezeu, a omului si a vietii (p. 17-18). Doua sunt evenimentele majore care, in opinia autorului, genereaza criza pe care Biserica o traieste. Primul eveniment este tragicul si spectaculosul colaps al lumii ortodoxe vechi si organice care, cu numai cateva secole in urma, aparea de sine statatoare, veridica, locas etern, si transformarea Bisericii in scena unor atacuri violente lansate de un secularism totalitarist extrem si ostil religiei, impotriva naturii spirituale si a vocatiei omului. Al doilea aspect este cresterea masiva a diasporei ortodoxe care inseamna sfarsitul izolarii Ortodoxiei in zona si totala sa identificare cu Estul si totodata inceputul unui nou destin in Apus si in cultura apuseana (p. 16). Ceea ce starneste ingrijorarea teologului nu este criza in sine, pe care o considera chiar benefica pentru Ortodoxie, ci nebagarea in seama a acestei tensionari in constiinta Bisericii Ortodoxe, incapacitatea noastra de a constientiza adevarata semnificatie a crizei, de a o influenta si de a gasi modalitati de rezolvare a acesteia. Schmemann reclama incapacitatea Bisericii Ortodoxe, a constiintei ei de a accepta trecutul, confuzia fundamentala despre adevaratul continut si inteles al „mostenirii" noastre si deci, al Traditiei insasi. Concomitent, el atrage atentia asupra faptului ca, daca Biserica Ortodoxa nu realizeaza noua situatie radicala in care traieste, daca nu e constienta de noua lume ce o cuprinde si o provoaca, aceasta stare se datoreaza faptului ca ea continua sa „existe" intr-o lume ireala care, desi nu mai exista, formeaza si determina constiinta ortodoxa. Concluzia la care ajunge in mod inevitabil este ca de aici rezulta tragicul „nominalism" care patrunde intreaga viata a Bisericii si o impiedica sa-si indeplineasca misiunea esentiala (p. 25). Este firesc sa ne intrebam ce intelege Schmemann ca fiind misiunea esentiala a Bisericii. Raspunsul este uluitor prin simplitatea si profunzimea sa: sarcina de a judeca, evalua, inspira, schimba si transforma toata viata omului, de a genera acea tensiune creativa intre ea (Biserica) si lume, care o transforma in „sarea pamantului" (p. 25). Printre obstacolele care stau in calea realizarii acestei misiuni, parintele Schmemann identifica impactul mic pe care Teologia il are in viata Bisericii. Desi recunoaste ca a avut loc in ultima vreme o renastere teologica in Ortodoxie, exprimata mai ales prin reintoarcerea la sursa esentiala, traditia patristica, autorul afirma categoric: in trecut, foarte rar teologia a avut un impact atat de mic asupra Bisericii Ortodoxe; ea n-a fost o „teologie pentru teologi", asa cum se intampla azi in Biserica Ortodoxa (p. 27). Schmemann este convins ca indepartarea teologiei de Biserica „adevarata" si de viata ei reala, incepe totdeauna cu „divortul" de experienta Bisericii, de Biserica insasi - experienta trairii lui Dumnezeu. Parintele Schmemann nu se multumeste sa constate ci, asa cum face de foarte multe ori in scrierile sale, ofera posibile solutii. Din punctul sau de vedere, sarcina teologilor si a teologiei este de a revela adevaratul inteles, adevarata forta salvatoare a Traditiei Ortodoxe autentice in contextul situatiei actuale, sa o transforme intr-o critica consistenta a valorilor, a viziunii despre lume, a felului de viata, care a luat nastere din criza spirituala si intelectuala de azi. Este un singur lucru de redescoperit la strabunii nostri: invatatura si viziunea lor, insa este greu astazi sa legi acea viziune de viata reala, concreta, formata si conditionata de o viziune total diferita. Aceasta a fost intotdeauna si trebuie sa ramana o sarcina proprie pentru teologie. Daca prin definitie ea se ocupa cu „trecutul", atunci sa transforme acest trecut, sa ne infatiseze Traditia ca fiind totdeauna vie, operativa si contemporana. in acest sens, Parintii insisi sunt cel mai bun model de teologizare (teologhisire ar fi termenul corect), ei au exorcizat, au transformat si au increstinat o lume si o cultura atat de opusa Evangheliei, exact cum este lumea si cultura de azi (p. 29). Acestea sunt premizele de la care Alexander Schmemann isi dezvolta analizele sale. Raporturile dintre Biserica si lume, viziunea diferita despre aceste raporturi in rasarit si apus, implicatiile ecleziologice si eshatologice ale acestei viziuni, consecintele lor teologice si necesitatea unei reinnoiri a gandirii teologice care trebuie orientata si inradacinata eshatologic (eshatologia nefiind evadare din lume, ci izvorul si fundamentul doctrinei crestine despre lume si activitatea Bisericii in lume), combinate cu ceea ce Schmemann numeste „agonia ecumenista", il conduc pe autor spre imperativul misionar al Bisericii. Acest imperativ este expresia esentiala a Bisericii ca har si plinatate, proiectia sa in timpul si spatiul acestei lumi. Caci daca, pe de o parte, nimic nu mai poate fi adaugat Bisericii - plinatatea e aceea a lui Iisus Hristos - manifestarea si comunicarea acestei plinatati constituie, pe de alta parte, insasi viata Bisericii in acest „eon" (pp. 305-306). Daca ne intrebam care sunt obiectivele, telurile misiunii, raspunsul fara ezitare al teologului ortodox este cel al Bisericii sale: obiectivele sunt omul si lumea, insa nu omul insusi dintr-o izolare „religioasa" artificiala fata de lume si nu „lumea" ca entitate, in care omul nu e altceva decat „parte" din ea. Prin om, Biserica mantuieste si rascumpara lumea. Se poate spune ca aceasta „lume" este mantuita si rascumparata ori de cate ori omul raspunde la harul divin, il accepta si traieste conform acestuia. Acest lucru insa nu transforma lumea in imparatia lui Dumnezeu sau societatea in Biserica. imparatia soseste deja, dar Biserica nu este din aceasta lume. imparatia ce va sa vina e deja prezenta, iar Biserica este implinita in aceasta lume (p. 308). Concluzia la care Schmemann ajunge este ca misiunea Bisericii are o dimensiune cosmica si istorica, esentiala pentru traditia si experienta Ortodoxa. Statul, societatea, cultura, natura insasi sunt obiecte reale ale misiunii, nu o „ambianta" neutra, in care singurul rol al Bisericii este de a-si pastra si mentine propria libertate si „viata religioasa" (p. 309). si de aceasa data parintele Alexander Schmemann impresioneaza prin profunzimea si actualitatea gandirii sale teologice, adapata din seva traditiei autentice a Bisericii. Totodata, fiecare succes editorial releva cat de necesara este o editie completa in limba romana a operei sale teologice. Poate cineva va auzi, va intelege si va indrazni. GABRIEL-VIOREL GaRDAN
(vezi harta)