In Athos exista o credinta: daca mai tine Dumnezeu lumea, este pentru ca, la miezul noptii, calugarii se roaga. In Athos a deprins Sandu Tudor (viitorul monah Agaton si apoi staretul Daniil) Rugaciunea Inimii si s-a intarit in convingerea ca numai schimbarea profunda, prin rugaciune, a inimii oamenilor poate regenera neamul. "Pentru mine, pentru neamul meu, cred ca este mai rodnica cunoasterea Athosului decat orice loc din Apus… Prefacerea omului trupesc in om duhovnicesc este o mare minune”, spunea el. Planuia ca la Manastirea Rarau sa infiinteze un centru isihast asemenea Rugului Aprins de la Bucuresti. Fiara rosie nu l-a lasat. A fost inchis la Aiud. A refuzat orice compromis si a murit ca un mucenic. Pentru ca nu incapea in sicriu, i-au taiat picioarele de la genunchi si i le-au pus in sicriu.
Adevaratii marturisitori ai lui Hristos cu vitejie au stat impotriva uneltirilor satanei, si nici prigoana, nici temnita, nici chinurile, nici lanturile nu i-au spaimantat, ci cu putere de sus credinta si neamul romanesc au pazit. Pentru rugaciunile lor, Hristoase Dumnezeule, mantuieste sufletele noastre.