A plăcut Făcătorului şi Judecătorului nevoinţelor noastre să rânduiască de la început ca vremea vieţii noastre pământeşti să fie vreme pregătitoare pentru veşnicie, vreme de deprindere, vreme de luptă şi nevoinţe, vreme de război duhovnicesc, nu vreme de nelucrare, de deşertăciune şi stat ­degeaba, iar ca starea noastră nemuritoare din viitor să fie stare de răsplătire, de slavă şi de veşnică fericire sau stare de veşnică necinstire şi de chinuri cumplite pentru nelucrare, lenevie, nepăsare şi pentru păcate nenumărate. 
Dau mulţumită Domnului pentru îm­bel­şugarea cea zilnică a luminii duhovniceşti şi trupeşti – a Luminii Duhului Celui Sfânt şi a luminii soarelui; pentru îmbelşugarea aerului material curat şi a aerului imaterial al sufletului, care este Duhul Sfânt – Dumnezeu! 
Sfântul Ioan de Kronstadt 

Cartea cuprinde o selectie de texte din scrisorile Sfantului Teofan Zavoratul, cu explicatii si sfaturi despre boala si moarte. Sfantul explica motivul si intelesul bolii si mortii in lumina iubirii lui Dumnezeu.

Rugăciunea în vremea bolii 

Vă simţiţi foarte slăbită şi credeţi că vă apropiaţi de ieşirea sufletului din trup. Boala aminteşte de moarte, însă nu proroceşte ceasul ei. Totuşi, de vreme ce aţi primit aducerea-aminte de moarte, nu e nepotrivit să vă pregătiţi de ea. Dat fiind că sunteţi mereu bolnavă, nu vă este greu să vă însuşiţi gândul la ieşirea din trup, după pilda Cuviosului Nicanor – şi această ieşire nu vă va lua pe neaşteptate. Fericită este pomenirea morţii; ea, împreună cu aducerea-aminte de Domnul, e temelia tare a bunei rânduieli creştineşti a duhului. 
Vă plângeţi de dumneavoastră înşivă că vă rugaţi prost şi nu vă ţineţi de nevoinţe. În această privinţă vă lămureşte Sfântul Tihon de Zadonsk, care a zis: „Ce rugăciune îi trebuie bolnavului? Mulţumire şi suspinare.“ Acestea înlocuiesc orice nevoinţă. Deci, fiţi senină! 
Nu puteţi merge la biserică din pricina bolii, aşa încât aţi rămas la pravila de chilie. Împliniţi-o după putere. Să ştiţi că pravila este de trebuinţă din pricina neputinţei noastre, nu pentru rugăciunea în sine, care se poate face şi fără pravilă... Staţi cu gândul la Liturghie – nu ca un săvârşitor, ci ca unul ce e de faţă (prin mutarea cu gândul) la Liturghia săvârşită de altul. 
Nu aveţi gânduri prea vesele în ce vă priveşte? Era în Egipt un bătrân duhovnicesc – Apollo, mi se pare... Acesta le spunea cu tărie tuturor fraţilor, şi străinilor, de asemenea: „Nouă, creştinilor, nu ni se cuvine să ne mâhnim... Să se mâhnească păgânii şi jidovii. Iar noi, cei mântuiţi de Domnul... al nostru este raiul, a noastră este împărăţia Cerurilor. Cu noi sunt Hristos, harul Sfântului Duh, Maica lui Dumnezeu, oştirile cereşti şi sfinţii toţi...“ 

În tratarea Sfântului Ioan Gură de Aur, patimile È™i virtuÈ›ile nu sunt simple instrumente retorice.  ÎnÈ›elese terapeutic, ca boală È™i sănătate, stricăciune È™i nemurire, ele reprezintă coordonate ce definesc traiectoria noastră prin această viaţă È™i punctul ei final din cea viitoare.  De cele mai multe ori ne dorim sănătatea virtuÈ›ii doar atunci când ne confruntăm cu manifestările evidente ale îmbolnăvirii fiinÈ›ei noastre.  Abia atunci înÈ›elegem tragismul condiţiei noastre de oameni căzuÈ›i È™i adevărul că Hristos este singurul dătător nemincinos al sănătăÈ›ii È™i nemuririi. 
Din imensa operă a unuia dintre cei mai mari îndrumători duhovniceÈ™ti ai tuturor timpurilor, lucrarea de faÈ›ă sintetizează o sumă de repere practice, uÈ™or de înÈ›eles È™i însuÈ™it pentru omul contemporan. 

Traducere din limba rusa de Adrian Tanasescu-Vlas 

Într-un colţ de rai din împrejurimile Kievului, numit Teofania de către mitropolitul de obârşie românească Gavriil Bănulescu, s-a nevoit unul dintre marii Cuvioşi ai Ucrainei secolului al XIX-lea. Cuviosul Bonifatie, pe care Biserica Rusă se pregăteşte să-l proslăvească în ceata Sfinţilor, a fost părintele săracilor Kievului, care îşi găseau la el întotdeauna mângâierea şi adăpostul. 
Din inima plină de dragoste dumnezeiască a acestui ascet a cărui teologie era izvorâtă nu din cărţi, ci din multa iubire pentru Dumnezeu şi făptura Lui, vă aducem, prin cartea de faţă, o comoară de sfaturi şi învăţături despre bucuria de a fi ortodox. 

Traducere din limba engleza de Anca Popescu 

Natura icoanei nu poate fi înteleasa cu ajutorul criticii de arta, dar nici cu ajutorul sentimentalismului. Formele sale se întemeiaza pe întelepciunea cuprinsa în textele teologice si liturgice ale Bisericii Ortodoxe rasaritene si sunt strâns legate de experienta vietii contemplative. Lucrarea de fata este prima de acest gen care ofera o introducere serioasa în contextul spiritual al acestei arte. 
Prin introducerea lui Uspensky în cadrul sensului si limbajului icoanelor ne împartasim într-un mod uimitor de conceptiile spirituale ale Bisericii Ortodoxe fara de a caror cunoastere nu putem întelege deloc lumea icoanei. 

Omul trebuie neapărat să se teamă de abaterea la stânga, adică spre amăgirile păcatului, şi de cea la dreapta, adică spre nevoinţele din cale-afară de aspre, şi să nu cadă în trufie; el trebuie să meargă pe calea împărătească, adică pe calea vieţii cu măsură, a nevoinţei cu măsură. Sfântul Ioan Gură de Aur ne dă o pildă potrivită: „Când povara drepţilor e prea grea, corabia lor se cufundă, iar când povara lor este cu măsură, corabia pluteşte cu bine. Cu adevărat, viaţa noastră seamănă cu plutirea unei corăbii, lumea – cu o mare, trupul – cu o corabie; sufletul este în trup ca un om în corabie, iar faptele sunt ca o încărcătură. Dacă corabia este goală, se porneşte vântul şi ea se răstoarnă în scurtă vreme. Dacă este împovărată peste măsură, este aproape de înec chiar şi atunci când nu sunt valuri şi nu e vânt – iar dacă se pornesc valurile şi vântul, se va cufunda fără întârziere. Doar încărcând cu măsură corabia vei putea pluti fără de necazuri, se va cufunda fără întârziere”. 
La fel să gândeşti şi cu privire la nevoinţe. Dacă n-ai nimic din faptele cele bune, te vei răsturna în noianul ispitelor. Dacă vei începe să ridici povară mai presus de puterile tale, curând te vor strivi istovirea sau trufia. Dacă te vei osteni şi te vei ­nevoi însă după putere, vei rămâne slobod de nenorociri. 
Să ştii: calea împărătească înseamnă nevoinţe cu măsură, viaţă cu măsură şi conştiinţă curată. Astfel, câte puţin, din virtute în virtute, vei urca la Cer ca pe o scară şi vei ajunge în Rai.
Sfântul Dimitrie al Rostovului 

Cuvioasa Maria din OloneÈ› era o reprezentantă tipică a aspiraÈ›iilor feminine într-un È›inut „masculin” – sălbaticul nord al Rusiei. De altfel pustnicii, atât bărbaÈ›i, cât È™i femei, au cucerit acest pământ sălbatic prin rugăciune È™i râvnă necontenită, croindu-È™i drum prin hăÈ›iÈ™uri necunoscute spre a afla un loc potrivit chemării lor la frumuseÈ›ea vieÈ›uirii întru Domnul. Aceste meleaguri aveau să-i atragă către o viaÈ›ă de mai adâncă rugăciune È™i nevoinÈ›e ascetice, spre a fi mai aproape de Dumnezeu.
Se cuvine ca tinerele femei de astăzi – a căror feminitate autentică este ameninÈ›ată È™i ale căror trăsături sufleteÈ™ti delicate È™i-au pierdut armonia cu fundamentele duhovniciei ascetice – să se întărească de la nevoitoarele „cu cuget bărbătesc” ce È™i-au păstrat starea de Mirese ale lui Hristos, aÈ™ezată de Dumnezeu, şi să ia întărire de la Cuvioasa Maria È™i de la cele asemenea ei, spre a se înveÈ™mânta cu chipul È™i asemănarea lui Hristos.

Traducere din limba engleza de Constantin Fagetan
Editia a doua
Anul aparitiei: 2011

Cand omul arunca samanta in pamant, ea face de la sine radacina, tulpina si boabe, pe cand omul se ­deosebeste prin constiinta si libertate, si viata lui nu este un sir de fenomene care decurg unul din celalalt in mod necesar, ci un sir de ac­tiuni intreprinse in mod constient si savarsite din proprie initiativa.  El isi traseaza ­dinainte un fel de viata, dupa care il pune in practica.  Si numai in acest mod viata lui este viata cu adevarat omeneasca, rational‑libera.  Crestinul, care este urmator al lui Hristos prin chemarea sa, n‑are nevoie sa‑ai oboseasca mintea trasandu‑si singur felul de viata.  El are inaintea sa pilda vietii Domnului Hristos.  La aceasta sa se uite fiecare si sa traiasca dupa ea.  Pictorul se uita la original si transpune trasatura dupa trasatura pe panza pregatita dinainte: si crestinul trebuie sa se uite la trasaturile vietii ­Domnului si sa le transpuna in viata sa.

Sf. Teofan Zavoratul

Aceasta carte se numara de sapte veacuri intre comorile Bisericii Rasaritului.

Alcatuita de Preacuviosul ­Thicara, barbat intelept si care odinioara a ­stralucit in viata inalta a nevointei, ea cuprinde preafrumoase slavoslovii si rugaciuni de pocainta catre Preasfanta si Incepatoarea de viata Treime si este una dintre cartile de rugaciuni indragite de parintii Sfantului Munte, fiind ­socotita de Sfantul Nicodim ­Aghioritul intre cartile de mare folos pentru ­pravila de rugaciune a crestinului.

Sfantul Luca este o veriga a unui lung lant care porneste din epoca Apostolilor.  L‑a iubit pe Hristos, l-a iubit pe om.  A slujit chipul lui Dumnezeu, adica pe om si mai ales pe cel suferind, cu o iubire si cu o abnegatie extraordinara – nu pentru bani si pentru slava sau pentru alte scopuri egoiste, ci ca sa-l slujeasca, sa-l aline, sa-l vindece pe omul suferind.  La fel ca Domnul Hristos, si Sfantul Luca si‑a petrecut viata pamanteasca facand bine celor bolnavi, si de aceea a primit harisma facerii de minuni de la Dumnezeu.  Minunile lui sunt nenumarate si de necrezut pentru logica omeneasca.

Dupa o viata martirica, el a plecat la Ierusalimul cel de Sus pe 11 iunie 1961.  Nu ne-a parasit insa.  Cat a trait, a alergat cu orice mijloc, pe jos, cu calul, cu sania, cu maÈ™ina, cu trenul, cu avionul ca sa-i ajute pe oameni.  Acum nu il mai impiedica nici distantele, nici granitele.  Alearga pretutindeni unde este chemat, dupa cum va constata cititorul acestei carti din numeroasele marturii ale celor carora Sfantul Luca le-a facut bine.

(lipsa text)

Clasicului tratat al lui Dionisie din Furna vine sa i se alature acum o sinteza a traditiei iconografice rusesti. Daca te-au încântat bogatiile duhovnicesti ale ieromonahului Dionisie, vino si gusta fagurii mostenirii lui Rubliov la trapeza duhovniceasca a monahiei Iuliania, maica duhovniceasca ce a împletit nasterea de fiice în Hristos cu nu mai putin minunata nastere de frumuseti ce bucura sufletul nostru prin icoane.(lipsa text)