Cel mai mare dusman al sufletului nostru nu este diavolul, ci duhul lumeac, pentru ca ne atrage in chip placut si in cele din urma ne amareste vesnic. 

Pentru ca daca il vom vedea pe diavol ne vom cutremura de frica si ne vom ruga lui Dumnezeu sa ne scape. In schimb, duhul lumesc ne infasoara tainic si placut in mrejele sale si pentru aceasta nu dorim sa scapam de el. 

Trebuie sa lucram la curatirea si despatimirea noastra. Altfel, robiti de lume si de pacate, vom sta la coada pentru a fi pecetluiti de slujitorii lui Antihrist.

(lipsa text)

„În viaÈ›ă, omul să culeagă precum
albina din flori: ceea ce este bun!”
(Sfântul Vasile cel Mare)

Acum, în prag de nou secol È™i mileniu, lucrarea îÈ™i păstrează actualitatea prin faptul că abordează problemele generale ale omenirii: caracterul, soarta, voinÈ›a, morala, profesia, relaÈ›iile cu oamenii. Cartea ne ia prin surprindere prin frumuseÈ›ea argumentării ideilor dezbătute, prin delicateÈ›ea cu care se adresează cititorilor, prin parfumul È™i culoarea uÈ™or arhaică a limbii traducătorului, care reuÈ™eÈ™te, printr- o fericită aÈ™ezare în context, să ofere cititorilor o bogăÈ›ie inestimabilă de idei, de o adâncă È™i penetrantă putere de sugestie. Nu putem trece cu vederea în această pledoarie pentru
actualitatea lucrării, punctele de vedere originale È™i incitante, afirmate în comentariul unor personaje È™i situaÈ›ii literare, mitice, religioase, filosofice, cu care este impregnat textul.
Îndemnul acestei cărÈ›i este: „Să fii OM! Să te ridici la statutul de OM!” Un om demn de numele său este rezultatul unei voinÈ›e disciplinate, a unui efort personal de autodepăÈ™ire, de cumpătare È™i înfrânare a gândurilor, a faptelor È™i a instinctelor sale.
Avem în firea noastră instincte egoiste È™i răutăcioase, dar suntem străbătuÈ›i È™i de sentimente înălÈ›ătoare, nobile, adevărate. Din aceste două feluri de porniri se naÈ™te lupta între bine
È™i rău.
Oricât de grea ar părea lupta, trebuie să învingem, dacă dorim să demonstrăm măreÈ›ia È™i nobleÈ›ea sufletească. „Câtă vreme este între voi pizmă, È™i ceartă, È™i dezbinări, nu sunteÈ›i oare, trupeÈ™ti È™i nu după firea omenească umblaÈ›i?”, ne întreabă retoric Sfântul Apostol Pavel (1 Corinteni 3,3). „Iar
cei ce sunt ai lui Hristos Iisus È™i-au răstignit trupul împreună cu patimile È™i cu poftele” (Galateni 5,24). Tot el ne îndeamnă să luptăm cu patimile È™i pornirile fireÈ™ti, căci „oricine se luptă se înfrânează de la toate”, iar cel ce se înfrânează primeÈ™te „cunună nestricăcioasă” (I Corinteni 9,
24-25). Cununile se dau pe măsura luptei!

Indrumarea vietii

(lipsa text)

Despartirea de omul iubit este una dintre situatiile cele mai grele din viata noastra. De multe ori suferinta aceasta ne condamna la singuratate, si putem suferi – asa cum arata nenumarate exemple – vreme indelun­gata. Nu este cazul sa speram ca durerea va trece singura sau ca timpul o va vindeca. Vindecarea depinde de noi.

Insanatosirea incepe prin invingerea gandurilor false. Cand omul, in urma efortului con­stient pe care l-a depus in acest sens, do­­­ban­­deste – sau redobandeste – viziunea lucida asupra lucrurilor, obiectivul urmator este cel de a trage invataminte din situatie, pentru a evita repetarea ei in viitor. Trecand de aceasta incercare, putem sa ne cunoastem mai bine pe noi insine, sa ne maturizam, sa scapam de „dependenta de dragoste” – in general, sa de­­­venim oameni mult mai bine pregatiti pentru dragoste si pentru viata de familie.

Aceasta este cea dea patra si ultima din seria de carti tratand diverse teme de psihologie duhovniceasca la Parintii Desertului, care au aparut in traducere romana.  Celelalte trei volume au fost dedicate temelor smereniei, ascultarii si pocaintei in traditia patristica ortodoxa.

Sper ca acest set complet de volume, cuprinzand observatiile mele asupra psihologiei Parintilor Desertului, va contribui la o intelegere mai completa a sensibilitatilor si principiilor duhovnicesti care ii unesc pe toti crestinii in mostenirea comuna a sfinteniei si iubirii, care transcende micile noastre separari si diviziuni spre o mostenire care depaseste Ortodoxia, cuprinzandu-i pe toti cei care doresc sa se apropie de idealul crestin al vechiului desert.

Arhiepiscopul Chrysostomos al Etnei

(lipsa text)

Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si folositoare. Ea a fost scrisa de Duhul Sfant pentru ca sa gasim in ea, intocmai ca intr-un spital sufletesc, la care sa vina toti, doctoria potrivita pentru boala fiecaruia.  Caci este scris Doctoria este aceea care va face sa inceteze suferintele cele mari.  Intradevar, altceva ne invata Cartile Profetilor, altceva cele istorice, altceva Legea si altceva indemnurile date prin Proverbe.  Cartea Psalmilor insa cuprinde in sine tot ceea ce este mai folositor in toate.  Ea profeteste cele viitoare, insemneaza faptele istorice, da legi pentru viata, arata ce trebuie sa facem si, ca sa spunem intr-un singur cuvant, este o adevarata comoara de invataturi bune, punand la indemana fiecaruia, dupa sarguinta lui, tot ceea ce ii este de folos.  Ea vindeca ranile cele vechi ale sufletului si aduce cat se poate de grabnic insanatosirea celui de curand ranit.  Ingrijeste de cel bolnav si pastreaza intreg pe cel sanatos.  In genere, ea face ca patimile, care de-a lungul vietii omenesti cautau sa se cuibareasca in suflete, sa fie indepartate.  Iar la aceasta ajunge prin crearea ingrijita a unei stari sufletesti pline de bucurie si de placere, care face ca in suflete sa ia fiinta cugetele cele intelepte.

(lipsa text)