Pace iubită, bunul cel lăudat de toţi, dar de puţini păzit, cum de ne‑ai părăsit de atâta vreme? Și când te vei întoarce la noi? Cât mi‑e dor de tine, mai mult decât altora, și, când ești cu noi, de tine mă îngrijesc, iar când nu ești, înapoi te chem, cu multe plângeri și lacrimi!

În Cuvintele de pace sau de împăcare, Sfântul Grigorie de Nazianz (Teologul) îmbină cugetările morale, dogma­tice și ecleziologice, sprijinindu‑se în egală măsură pe izvorul unic al înțelepciunii sale duhovnicești și pe o trăire creștină autentică.
Deși rostite acum aproape 1700 de ani, totuși, prin mesajul lor profund, ele tratează o problematică general umană și perenă, oferind creștinilor propriul model de abordare a crizelor și încurajându-i pe clerici și pe toți „făcătorii de pace” în fața dezbinărilor din toate timpurile și locurile.
Schismele și dezbinările de tot felul, îngăduite încă, spre vădirea celor încercați (I Cor. 11, 19), ne țin în stăpânirea lor, cum spunea sfântul, şi astăzi – poate mai mult ca niciodată.

Icoana Maicii Domnului „a Semnului” este una dintre cele mai importante şi vechi icoane ale Rusiei ortodoxe. Istoria acesteia, plină de mulţime de semne harice și de minuni, nespus de folositoare pentru creștini, naște o osebită evlavie către acest odor de neprețuit. 
Descoperită în anul 1295, în împrejurimile cetății Kursk, la rădăcina unui copac, icoana avea să arate încă dintru început minunate semne: apariția unui izvor tămăduitor la aflarea ei, întoarcerea, în mai multe rânduri, în chip minunat, din cetatea Kursk în Pustia Koren, vindecări de orbire etc. Icoana Maicii Domnului „a Semnului” îl va salva, de asemenea, de la moarte, în copilărie, pe cel ce avea să ajungă farul luminos al Rusiei creștine – Sfântul Serafim de Sarov, devenind icoana sa de suflet. Cunoscutul sfânt Ioan Maximovici a plecat pe cărările veșniciei rugându-se înaintea acestei icoane făcătoare de minuni a Născătoarei de Dumnezeu… 
Minunile icoanei Maicii Domnului „a Semnului” din Rusia, Serbia, Austria, Germania și Statele Unite – loc în care se află astăzi acest vechi odor sfânt, prezentate în cartea de față, sunt întregite de istoria fabuloasă a icoanei și de acatistul celei care arată pururea lumii semnele milostivirii sale...

În cartea de faţă, Tatiana Şişova – cunoscută cititorilor români din cărţile Probleme şi dificultăţi în educarea co­piilor. Îndrumar pentru părinţi È™i Când copilul nu as­cultă, apărute la Editura Sophia – împreună cu prof. dr. Galina Kozlovskaia, unul dintre cei mai cunoscuţi specialişti ruşi în psihiatria pediatrică, abordează sub formă de dialoguri o serie întreagă de probleme psihice serioase, care afectează un număr considerabil de copii, de la autism şi hiperactivitate până la depresie sau alte dependenţe. 
Această carte reprezintă o resursă unică, ce oferă, din perspectiva avizată a unor specialişti creştini în sănătate psihică, sfaturi fundamentate pentru cei care se confruntă cu probleme grave, dar mai ales pentru cei care doresc să le preîntâmpine È™i să-i ferească de ele, dacă este cu putinţă, pe cei dragi. 
 
autismul • hiperactivitatea • depresia • nevrozele • narcomania • sinuciderea • dependenţele 
 
Tatiana Şişova este psiholog, membru al Uniunii Scriitorilor Rusiei, autor a numeroase articole şi cărţi de psihologie şi pedagogie, poveşti şi piese de teatru pentru copii. 
 
Prof. dr. Galina Kozlovskaia este p­sihiatru de copii cu o experienţă de câteva decenii. La ora actuală este şefa departamentului de patologie psihică a copilului mic din cadrul Centrului ştiinţific federal de sănătate psihică din Moscova. 

„Acesta este felul adevărat de a posti: nu da minţii ­hrana ­voluptăţii simţurilor; să nu uneltească înăuntrul tău boldul desfrânării; mintea să nu cunoască temniţa patimilor; fugi de în­so­È›irea cu cei întinaÈ›i. Prin acestea te vei face însemnat în faţa lui Dumnezeu; prin ele È›i se va aduce cununa dreptăţii.” 
Sfântul Chiril al Alexandriei 
* * * 
Scrisorile pascale se disting, în ansamblul literaturii omiletice, ca un gen literar, prin excelenţă, alexandrin. Originea acestui gen se află în strânsă corelaÈ›ie cu datoria episcopului Alexandriei (instituită prin hotărârea Sinodului I Ecumenic) de a anunţa anual, oficial, data sărbătoririi Paştilor, pe care astronomii alexandrini o aflau în urma unor calcule astronomice complexe. 
Sfântul Chiril (cca. 375/380-444) pare a nu se regăsi pe sine decât în răgazul oferit de alcătuirea acestor Scrisori pascale – cu prilejul cărora, prin arta sa literară unică, dezvoltă, într-un demers exegetic pe marginea citirilor liturgice veterotestamentare proprii perioadei Triodului, temeiurile adevăratei prăznuiri a Sfintelor PaÈ™ti prin nevoinÈ›ă, cumpătare È™i mai ales prin administrarea „medicamentului” postului, „maica a tot lucrul bun”, „duşmanul a tot păcatul”, aducătorul harului înfrumuseÈ›ării în Hristos a omului È™i, totodată, garantul împăcării cu Dumnezeu.

După o veche tradiţie a Bisericii, Sfântul Evanghelist Luca a zugrăvit chipul Maicii Domnului încă din timpul vieţii ei pământeşti. Terminând de zugrăvit icoana, apostolul a arătat‑o pe ea Pururea Fecioarei, care a spus: „Harul Celui Care S‑a născut din mine şi harul meu să fie cu această icoană!” Binecuvântarea Maicii Domnului a făcut ca icoana să se umple de har, devenind îndrumătoare a oamenilor pe calea mântuirii, dăruind celor ce cred mulțime de binefaceri și izbăvire de păcate. 
Icoana Maicii Domnului „Caută la smerenie”, apar­ți­nând tipului iconografic al Maicii Domnului Hodighitria, s‑a arătat pentru prima oară în părțile Pskovului, în anul 1420, într‑o vreme în care asupra acelui loc se abătuseră necazuri fără seamăn, poporul, deznădăjduit, cerând atunci în rugăciuni ajutorul Împărătesei cerurilor. 
Credincioșii care se roagă astăzi, plini de evlavie, înaintea acestei icoane făcătoare de minuni a Maicii Domnului, cerând mângâiere în necazuri ori tămăduire în felurite boli trupești și sufletești, dau mărturie că Născătoarea de Dumnezeu, luând aminte la toată inima „înfrântă și smerită”, după cum Cel Preaînalt „a căutat la smerenia roabei Sale” spre a mântui neamul omenesc, le împlinește fără zăbavă rugăciunile.

Se cade preotului să fie sfînt şi cu sufletul, şi cu trupul. Să fie stîlp de foc care să lumineze Biserica, adică norodul lui Dumnezeu, şi să fie mai curat decît razele soarelui, ca să nu‑l lase pustiu Duhul cel Sfînt. Preoţia se face pe pămînt, însă are rînduiala cetelor cereşti. Pentru că nu om, nici înger, nici altă putere zidită poate să o facă, ci singur Preasfîntul Duh săvîrşeşte Liturghia aceasta şi preotul face slujba îngerilor. Pentru aceasta se cade ca şi cel preoţit să pună în mintea lui, cînd face Liturghie, că stă cu îngerii în Cer înaintea lui Dumnezeu; deci se cade să fie curat ca şi îngerii. Oare nu ştiţi că nici un suflet omenesc n‑ar putea să rabde vreodată focul acela al Jertfei, dacă n‑ar fi mult ajutorul lui Dumnezeu? Căci, de va cunoaşte cineva în ce chip poate să se apropie de acea fericită şi prea‑curată fiinţă omul ce este încă învelit cu trup şi cu sînge, atunci va vedea bine cu cîtă cinste i‑a învrednicit pe preoţi darul Duhului Sfînt. Pentru că şi sfinţii şi purtătorii de Dumnezeu părinţi s‑au cucerit preoţiei – ca unei înalte, şi cereşti şi dumnezeieşti [vrednicii] – şi că de nevoie se cade şi se cuvine numai sfinţilor să o aibă. Deci, pentru aceasta, preotul care nu e sfînt să fugă de Liturghie, ca să nu ardă şi trupeşte, şi sufleteşte! Atîta este mai înaltă preoţia decît împărăţia cîtă osebire este între suflet şi trup. (Sfîntul Maxim Mărturisitorul) 
 
Cuprinde: 34 de predici ale Sf. Ioan Gura de Aur si 11 cuvinte ale multor Sfinti si Dascali 

Despre cât de minunată este purtarea de grijă a lui Dumnezeu!

Romanul surprinde viaÈ›a a patru surori în pragul unor mari schimbări: de la traiul fără lipsuri din capitală, în înalta societate, la un trai modest, la È›ară, într-o lume necunoscută. Este, totodată, o căutare a echilibrului È™i a maturităÈ›ii, a unor răspunsuri existenÈ›iale în faÈ›a unor situaÈ›ii dintre cele mai neaÈ™teptate: dezmoÈ™teniri, proiecte aventuroase, intrigi È™i mistere, văduvie sau începutul unei căsnicii.

Dintre cele patru surori, Gwen este favorita celor două bătrânele gemene din sat – È™i nu fără motiv! Tâ­nă­ra este inteligentă, cu simÈ›ul umorului, gata oricând să înveÈ›e, să întreprindă ceva, să plece în È›inuturi îndepăr­tate... pe scurt, să facă orice îÈ™i doreÈ™te – un exemplu de gândire pozitivă, cum am spune astăzi. Când roadele încrederii fără rezerve în propria judecată ajung să afecteze atât viaÈ›a ei, cât È™i pe a celor din jur, Gwen se întoarce la Buna, dădaca din copi­lărie a celor patru tinere bogate. Versetele pe care Buna le încredinÈ›ase spre reflecÈ›ie celor patru surori vădesc cât de bine o cunoÈ™tea pe fiecare È™i cât de mare este dragostea ei pentru psalmii în care îÈ™i găseÈ™te mereu pace, alinare È™i însuflare.

Care ar putea fi soarta unui copil fără mamă, crescut de dădace ce se perindă neputincioase prin viața lui și a celor doi frați mai mici, năstrușnici și neobosiți? Ce se va întâmpla cu ei dacă își deschid inima învățăturii creștine, încercând, plini de inventivitate, s‑o trăiască în prezent, într‑un sat oarecare, cu ambiția de a înfăptui tot ce află din Biblie? Oare, deschizându‑și sufletele, vor fi în stare, sub îndrumarea unei guvernante tinere și înțelepte, să pună început bunei schimbări?
Fiți martorii aventurilor lor pentru a descoperi cum se vor confrunta cu prejudecățile societății și cu indiferența celor mari, în hotărârea de a deveni buni‑buni și din dorin­ța curată și dezinteresată de a schimba lumea.

Fetița cu săculețul roșu este povestea unor copii cres­cuți la începutul secolului trecut în Anglia și hotărâți să schimbe ceva într‑o lume ce îşi duce viaţa în stereotipuri. Vor reuși?

Pomul de Crăciun al autoarei Amy Le Feuvre (1861‑1929) este o poveste fermecătoare despre familie, inocența copilăriei și bucuriile Crăciunului, privite prin ochii celor trei frați – Diana, Chris și fratele lor mai mic Noel – care se adaptează vieții lor împreună, după întoarcerea mamei lor din India. 
Amplasată într‑un pitoresc sat englezesc, na­ra­­țiunea îl urmărește pe Noel în călătoria sa personală pentru a descoperi adevărata esență a Crăciunului. Pe măsură ce Noel învață ce înseamnă prietenia, iertarea, bucuria de a dărui și iubirea pentru Dumnezeu, cititorii sunt în­cu­rajați să mediteze asupra importanței bu­nă­tății și compasiunii în timpul sărbătorilor, spre a renaște odată cu Noel și a deveni „adevărați copii ai Crăciunului”.

În acest volum, Amy Le Feuvre – cunoscută pentru romanele Nasturele lui Teddy, Fiii risipitori È™i multe altele – ne oferă prilejul de a deveni martorii aventurilor a doi copii hotărâÈ›i să facă ceva plăcut lui Dumnezeu.

Aflând că orice zi în care nu fac un bine cuiva este o zi pierdută, cei doi băieÈ›i se iau zilnic la trântă cu plictiseala È™i au parte de multe peripeÈ›ii. Unul dintre ei este neîn­fricat È™i are mereu iniÈ›iativă, celălalt, foarte loial È™i plin de compasiune, iar împreună ne oferă povestea a doi veri orfani, crescuÈ›i cu multă dragoste de mătuÈ™a È™i de bunica lor într-un sat din Anglia, la sfârÈ™itul secolului al XIX-lea.

Romanul Doi băieÈ›i în căutarea faptelor bune este un izvor de inspiraÈ›ie amuzant È™i captivant, atât pentru cei mici, cât È™i pentru cei mari.

Între cei doi fraÈ›i mai mari È™i alÈ›i doi mai mici, Betty este singura care nu îÈ™i găseÈ™te o pereche de joacă... Dar această fetiÈ›ă mi­nunată, neglijată de părinÈ›i È™i neînÈ›eleasă de dădacă È™i de cei de vârsta ei, are preocupări pe care nimeni nu le bănuieÈ™te. Betty doreÈ™te să ajungă în Rai! Căutând calea alături de căÈ›eluÈ™ul care îi aduce iubirea refuzată de cei din familie, cu inocenÈ›a celor È™ase ani ai ei, dar È™i cu o perseverenÈ›ă pe care adulÈ›ii nu o cunosc, reuÈ™eÈ™te să le lumineze vieÈ›ile celor care se opresc să o asculte È™i să-i apropie È™i pe ei de Dumnezeu.
Iată o poveste minunată È™i captivantă, deopotrivă emoÈ›ionantă È™i educativă, care îi va delecta pe cei mici, ca È™i pe cei mari.

Prietenul nevăzut este o poveste emoționantă, ce urmărește viața unei orfane, Hilda Thorn –  o tânără cu o personalitate puter­nică și idealuri înal­te, care își dorește să trăiască o viață autentică, dedicată valorilor creș­tine. Crescută în monotonia unui internat londonez, viața ei ia o întor­sătură  neașteptată atunci când i se oferă șansa de a locui alături de familia tutorelui său. În noul cămin, Hilda va descoperi oameni foarte diferiți care vor avea o influență asupra creșterii ei spirituale și înțelegerii lumii.
Pe parcursul romanului, ea întâmpină numeroase provocări care îi pun la încercare convingerile. Va fi nevoită să facă alegeri dificile între bunăstare și adevăr, între acceptarea socială și trăirea unei vieți conforme cu credința ei profundă. Prin încercări și izbânzi, credința neclintită a Hildei în Dumnezeu devine lumina ei călăuzitoare. Ea învață ce înseamnă să trăiești discret, să ai convingeri statornice, fără a te lăsa atras de superficialitatea și frivolitatea lumii. Prin perseverență și devotament, reușește să își găsească adevărata menire, devenind o sursă de inspirație pentru cei din jurul său.
Descoperă și tu frumusețea acestui roman clasic al cunoscutei scriitoare Amy Le Feuvre și lasă-te inspirat de povestea de viață a Hildei Thorn în propria ta călătorie pe tărâmul credinței, în universul cunoașterii de sine!

Cât de mult mi‑aș fi dorit să mă fi putut împăca cu toată lumea! 
Oare îmi puteam hrăni și înviora sufletul în tăcere, chiar și în mijlocul râsetelor și discuțiilor din jurul meu? Doar aveam tot timpul alături de mine un Prieten nevăzut, în Care îmi căutam sprijinul și îndrumarea!
Nu cred că cineva dintre voi știe ce înseamnă să‑ți dai seama că a fi credin­cios nu este ceva exterior, un lucru despre care auzim și citim, ci o realitate în su­fletul fiecăruia dintre noi. Ce înseamnă a trăi cu adevărat, nu doar a subzista; a fi în relație cu ce este frumos și înnobilează, a fi în legătură cu un Prie­ten adevărat, întru totul al tău, a Cărui iubire este un lucru diferit de orice altceva de pe pământ!