Coperti cartonate
 
Ediţie întocmită, completată şi revizuită de Pr. Prof. Dr. Nicu Moldoveanu

De-a lungul timpului s-au adunat cântări, alcătuite şi notate de protopsalţi ce au fost tipărite, sporadic, până când în anul 1964, au fost luate din colecţiile diferiţilor protopsalţi, transcrise pe ambele notaţii muzicale şi tipărite în revista "Studii Teologice", nr. 1-2, din 1964 de către Comisia de muzică pe care a rânduit-o - încă din 1950 -, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, prezidat de către vrednicul de pomenire Patriarh al României, Justinian Marina.

Ediția este îngrijită de părintele Arhimandrit Clement Haralam, Mare Ecleziarh al Catedralei Patriarhale din București, și de Cezar Florin Cocuz.
Lucrarea este structurată în două părți. Prima parte conține slujba completă a Vecerniei și Utreniei, alcătuită de autori mai vechi din secolele XIX și XX (Anton Pann, Dimitrie Suceveanu, Ion Popescu Pasărea și arhimandrit Partenie Apetrei), precum și de compozitori contemporani (Cezar Florin Cocuz, Preot Iulian Zaltariov, Daniel Popa și Arhimandrit Clement Haralam).
În cea de-a doua parte a lucrării găsim cântări pe larg compuse de protopsaltul prodromit ieroschimonahul Gherontie Ionescu, pentru priveghere de toat

Ediție îngrijită de Arhim. Clement Haralam 
Tehnoredactare și așezare ison Cezar Florin Cocuz

Axioane praznicale – Antologie psalticăVolumul „Axioane praznicale – Antologie psaltică”, îngrijit de Arhim. Clement Haralam și Cezar Florin Cocuz, cuprinde 242 de axioane, cele mai multe fiind folosite la Liturghia Sfântului Vasile cel Mare.„Ca o noutate, însă, între axioanele praznicale din acest volum, vom întâlni două lucrări cu totul aparte, fără să iasă din canonul care determină numirea unei cântări ca axion praznical. Este vorba despre Axionul la Praznicul Tăierii împrejur a Domnului (1 ianuarie) și Axionul la prăznuirea Sfinților Trei Ierarhi (30 ianuarie)”, afirmă Arhim. Clement Haralam.Primul dintre ele este de fapt irmosul cântării a IX-a de la Canonul praznicului, iar al doilea este irmosul cântării a IX-a de la Canonul Maicii Domnului, care se citește înaintea celor închinate Sfinților Trei Ierarhi. Acestea pot înlocui axioanele duminicale, însă doar „dacă va voi cel mai mare”, atenționează părintele arhimandrit.

Volumul „Axioane – Antologie psaltică” cuprinde o singură cântare – „Axion” sau „Vrednică ești” – în 461 de variante diferite. Ediția este îngrijită și diortosită de Arhim. Clement Haralam și Cezar Florin Cocuz.Majoritatea cântărilor au fost descoperite în lucrări tipărite în limba română, iar câteva au fost preluate din patrimoniul grecesc.Noutatea volumului constă în faptul că aduce la lumină axioane nepublicate până în prezent, aflate în manuscrisele psaltice din Biblioteca Academiei Române, Biblioteca Sfântului Sinod, Biblioteca Mănăstirii Neamț, Biblioteca Mănăstirii Sinaia, Biblioteca Mănăstirii Stavropoleos, diverse biblioteci digitale și din unele colecții private, menționează Arhim. Clement Haralam.

Catavasier pe note muzicale ce cuprinde irmoasele sărbătorilor bisericeşti de peste tot anul, după vechii protopsalţi români: Macarie Ieromonahul, Anton Pann, Dimitrie Suceveanu, Ştefănache Popescu, Ion Popescu-Pasărea

Prin aceasta carte aducem la indemana preotilor, cantaretilor si credinciosilor acesta carte de cantari, scrisa pe notatie liniara .

Atotputernice Stăpâne, Ziditorul È™i Părintele nostru cel Ceresc, care din bunătatea È™i prin binecuvântarea Ta mi-ai dăruit copii: ÎnsuÈ›i primeÈ™te mulÈ›umita È™i lauda inimii mele pentru acest dar; È™i mă învredniceÈ™te de harul È™i ajutorul Tău, ca să-mi pot îndruma copiii pe căile credinÈ›ei, ale evlaviei È™i dragostei Tale, ca odată cu vârsta să crească È™i în har È™i în înÈ›elepciune, È™i să se învrednicească de moÈ™tenirea vieÈ›ii veÈ™nice. Amin 

Îndemn la o viaţă creştină
 Creat de Dumnezeu, omul a fost din început chemat la o viaÈ›ă de comuniune È™i conlucrare cu Ziditorul său. Această menire nobilă, cerească a fost îngreuiată de căderea protopărinÈ›ilor noÈ™tri, omenirea trecând prin perioade grele de depărtare, înstrăinare È™i chiar despărÈ›ire de Dumnezeu. De aceea, istoria omenirii în sens religios este istoria nevoinÈ›ei omului pentru mântuirea sa, revenirea la starea cea dintâi – a omului lui Dumnezeu pe acest pământ, apt de a se întoarce la Tatăl său, în patria lui cerească. „De la Dumnezeu ieÈ™im, petrecem pe pământ o vreme È™i iarăÈ™i la Dumnezeu ne întoarcem. Fericit cine se întoarce È™i ajunge Acasă, rotunjind ocolul. Aceasta e cărarea.”  Pentru a nu rătăci cărarea È™i a ajunge Acasă, în ÎmpărăÈ›ia Tatălui nostru ceresc, suntem chemaÈ›i de Evanghelia lui Hristos la o viaÈ›ă moral-duhovniceas-
 că plăcută Domnului. Numai aÈ™a putem redobândi haina cerească de lumină a fiilor pentru sufletul nostru, haină fără de care nu putem intra în ÎmpărăÈ›ia Cerurilor cea pregătită nouă. Ca să îndeplinim cele propovăduite de Iisus Hristos în Evanghelia Sa, trebuie să devenim creÈ™tini nu doar cu numele, ci cu întreaga noastră viaÈ›ă – să practicăm creÈ™tinismul, formându-ne aptitudini, priceperi, obiÈ™nuinÈ›e moral-duhovniceÈ™ti corespunzătoare învăÈ›ăturii creÈ™tine, adică să ne formăm anumite deprinderi de viaÈ›ă, prin care să adeverim creÈ™tinătatea noastră. Cartea pe care o prezentăm spre lectură cititorului reprezintă, prin conÈ›inutul său, îndemnul la un mod de viaÈ›ă creÈ™tin. Ca acest îndemn să fie mai convingător, vă propunem spre cercetare cuvântul de învăţătură, rostit de Mitropolitul Antonie al Surojului, la Duminica a 14-a după Rusalii: Pilda nunÈ›ii fiului de împărat. Prin cuvântul său, Sfântul Antonie cheamă toÈ›i creÈ™tinii la o cugetare profundă despre lucrarea mântuirii, pe care trebuie s-o facem ca să ne putem întoarce la Dumnezeu È™i să fim primiÈ›i drept fii ai Săi: „ToÈ›i suntem chemaÈ›i de Dumnezeu la viaÈ›a veÈ™nică, să intrăm în această minunată taină a iubirii pe care o reprezintă în sine ÎmpărăÈ›ia lui Dumnezeu. Suntem chemaÈ›i să fim fii ai lui Dumnezeu, înrudiÈ›i Lui, È™i mai mult decât atât – ni s-a dat să-L vedem pe Hristos, Care s-a făcut om de dragul nostru, să-L vedem frate după umanitate È™i Dumnezeu după natura Lui. Iar prin Hristos – să-L vedem în Dumnezeu pe Tatăl nos-
 tru È™i să ne facem «părtaÈ™i dumnezeirii», după cuvântul minunat spus de Apostolul Pavel. Pilda nunÈ›ii fiului de împărat din Evanghelie 2
 ne avertizează că nu toÈ›i cei chemaÈ›i vor intra în slava lui Dumnezeu. Oare nu suntem È™i noi asemenea celor din această pildă? Oare nu zicem noi lui Dumnezeu:
 «Doamne am alte treburi, mi-am cumpărat o parcelă de pământ, acum este a mea È™i trebuie s-o prelucrez (sunt angajat în ceva, trebuie să plec undeva etc.)» È™i
 astfel pierdem libertatea de a merge la Dumnezeu. Noi ne lipim de lucrurile pământeÈ™ti, lumeÈ™ti È™i nu ne
 putem rupe de ele. Cineva dintre noi, cei chemaÈ›i la sărbătoare, zice Domnului: «Acum am treabă, o să-mi aduc aminte de Tine, Doamne, după… Mă voi ruga Èšie altă dată, mai târziu, acum sunt ocupat, trebuie să fac ceva, să zidesc, să mă manifest…» Trec anii È™i niciodată nu vineDeprinderi de viata crestina

 Sfantul Gherasim din Kefalonia (1506-1579) are doua zile de praznuire in timpul anului bisericesc: 16 august si 20 octombrie. Acesta face parte din familia de nobili bizantini, Notara. Bunicul sau, Luca Notara, a fost ultimul prim ministru al Imperiului Bizantin.Sfantul Gherasim s-a nascut in anul 1508 in satul Trikkala din Peloponez. De tanar a fost calugarit in insula Zakintos, ulterior primind Schima Mare in Muntele Athos. A mers la Ierusalim unde a stat timp de 12 ani. In acest timp a fost hirotonit diacon si preot de catre Patriarhul Gherman. Va petrece apoi o vreme in Creta si Zakyntos, iar in 1555 a soseste in Kefalonia ( insula in sud vestul Greciei, in Marea Ionica, nu departe de tarm).Primii cinci ani i-a petrecut intr-o pestera din regiunea Lassi. In anul 1560, Cuviosul Gherasim s-a mutat in Omala, o regiune centrala a Kefaloniei, unde a restaurat o veche biserica inchinata Adormirii Maicii Domnului si a infiintat o manastire de maici pe care a numit-o „Noul Ierusalim”. Manastirea pe care a intemeiat-o avea un important rol social, purtand de grija celor saraci. In scurt timp, aceasta a devenit un important centru de caritate.Sfantul Gherasim s-a invrednicit de la Dumnezeu de multe daruri, ajungand vestit pentru vindecarile trupesti si sufletesti pe care le savarsea, si mai ales pentru puterea de a alunga duhurile necurate. Sfantul Gherasim cunoscandu-si dinainte sfarsitul vietii pamantesti s-a mutat la Domnul pe 15 august 1579.Dupa moartea sa, trupul a fost de doua ori inhumat si deshumat intact, ceea ce a si condus la canonizarea oficiala din partea Bisericii.In ziua de 20 octombrie 1581, odata cu deschidere mormantului sau, sfintele sale moaste si vesmintele erau intregi, iar mormantul raspandea buna mireasma. Moastele Sfantului Gherasim se gasesc intr-o racla din sticla si argint, in manastire, fiind plasata langa mormantul sfantului.

Domnul Iisus Hristos, în Evanghelia Sa, ne arată două căi de mântuire. Una dintre acestea este vieÈ›uirea creÈ™­ti­nă în lume: căsătoria È™i creÈ™terea copiilor în credinÈ›ă È™i evlavie. Cealaltă cale, mai directă, însoÈ›ită de o mai mare renunÈ›are de sine, de nevoinÈ›ă È™i mai multă râvnă, este vieÈ›uirea în curăÈ›ie, monahismul.  
Cartea de faÈ›ă îi înfăÈ›iÈ™ează creÈ™tinului ­zilelor noastre două colÈ›uri de Rai rămase pe pământ după iz­go­nirea omului din fericirea cea dintru în­ceput. Atât vieÈ›uirea în feciorie, în nevoinÈ›a monahală, cât È™i viaÈ›a de familie se bucură de marea binecuvântare a Bisericii.  
Cele două „colÈ›uri de Rai”, fără doar È™i poate, cer sacrificii, însă răsplata e una pe măsură: Cerul...