Volumul de faÈ›ă – cuprinzând însemnările unui călugăr ortodox anonim, păstrate într-un manuscris uitat È™i publicate acum pentru prima dată – reprezintă o lectură aducătoare de folos sufletesc, ­plină de duhul luminării È™i necesară vremurilor noastre, care au uitat ce ­înseamnă isihia.
ChintesenÈ›a unei înÈ›elegeri la care mintea creÈ™tină nu poate ajunge decât în urma unor îndelungate nevoiri ascetice È™i aprofundări ale teologiei patristice, îndemnurile de aici se descoperă totodată ca rod ales al experienÈ›ei negrăite a rugăciunii ­neîncetate È™i al luminării prin har a celui ce i s-a dat de Sus a gusta mult-râvnita isihie.
Prin mijloace terapeutice unice, fără de care nu se pot dobândi adevărata rugăciune, dumnezeiasca smerenie, darul deosebirii gândurilor È™i duhurilor, vindecarea trupească, dar È™i a patimilor, însufleÈ›ind spre însuÈ™irea neîntârziată a tuturor virtuÈ›ilor, cuvintele izvodite de condeiul acestui sihastru anonim vor înlesni deschiderea inimii către harul dumnezeiesc, dându-ne putere cerească spre fericita încununare a luptei È™i vieÈ›uirii creÈ™tine.

A plăcut Făcătorului şi Judecătorului nevoinţelor noastre să rânduiască de la început ca vremea vieţii noastre pământeşti să fie vreme pregătitoare pentru veşnicie, vreme de deprindere, vreme de luptă şi nevoinţe, vreme de război duhovnicesc, nu vreme de nelucrare, de deşertăciune şi stat ­degeaba, iar ca starea noastră nemuritoare din viitor să fie stare de răsplătire, de slavă şi de veşnică fericire sau stare de veşnică necinstire şi de chinuri cumplite pentru nelucrare, lenevie, nepăsare şi pentru păcate nenumărate. 
Dau mulţumită Domnului pentru îm­bel­şugarea cea zilnică a luminii duhovniceşti şi trupeşti – a Luminii Duhului Celui Sfânt şi a luminii soarelui; pentru îmbelşugarea aerului material curat şi a aerului imaterial al sufletului, care este Duhul Sfânt – Dumnezeu! 
Sfântul Ioan de Kronstadt 

AKEDIA, „duhul trândăvirii” din binecunoscuta rugăciune a Sfântului Efrem Sirul, „starea de paralizie a tuturor puterilor sufleteÈ™ti” de­spre care vorbeÈ™te Sfântul Teofan Zăvorâtul È™i care în bună măsură coincide cu conceptul psihologic de deprimare, este una din maladiile duhovniceÈ™ti cele mai severe ale lumii contemporane. 
De la SfinÈ›ii Nicodim Aghioritul, Tihon din Zadonsk, Ignatie Briancianinov, Macarie de la Optina, Teofan Zăvorâtul, Luca al Crimeei până la câteva dintre numele cunoscute ale duhovniciei contemporane din Rusia, cartea de faÈ›ă vă prezintă o perspectivă ortodoxă completă asupra acestei probleme de mare însemnătate È™i asupra medicamentelor duhovniceÈ™ti pe care le propune împotriva ei TradiÈ›ia Bisericii. 

Despre viata Sfantului Luca al Crimeei, ierarh marturisitor si doctor fara de arginti, urmas al unei vechi familii princiare, artist inzestrat, chirurg genial, profesor universitar, patimitor pentru credinta in temnitele bolsevismului, unul dintre cei mai mari predicatori ai secolului, lucrul cel mai bun care se poate spune sunt propriile lui cuvinte: "Am iubit patimirea, fiindca minunat curateste sufletul!

Un medic genial, profesor universitar, devine arhiereu in anii terorii bolsevice.  Dupa anii petrecuti in inchisori si suferintele exilului la Cercul Polar de Nord in timpul razboiului cu Germania nazista, episcopul-chirurg salveaza vietile a mii de ostasi si numele ierarhului laureat al Premiului Stalin pentru medicina face ocolul lumii.

La adanci batraneti, lipsit de vederea trupeasca avea sa raspunda mirarii starnite de liturghisirea lui fara gres prin urmatoarele cuvinte: „Cel ce si-a inchinat viata Domnului nu poate fi niciodata orb fiindcă Dumnezeu ii da lumina la fel cu cea de pe Tabor".

Autobiografia acestui Sfant al veacului XX, titan al stiintei si titan al duhului deopotriva ofera lumii contemporane o extraordinara lectie de sfintire prin slujire si jertfa a puterilor creatoare cu care Dumnezeu a inzestrat neamul omenesc.

Nu exista subiect de discutie mai primejdios decat Apocalipsa. Interpretarea cu totul literala si superflua a intamplarilor prezentate in Apocalipsa este, evident, pricina de tulburare sufleteasca; la fel de tulburator este si modul facil in care multi dintre contemporani se refera la caracterul "apocaliptic" al timpurilor noastre, fapt care starneste teama si angoasa. Declaratiile ambigue ale unora ca acestia sunt departe de a fi convingatoare. Insa daca un crestin se incumeta sa vorbeasca despre Apocalipsa, este de la sine inteles ca in aceasta, ca si in orice alta imprejurare - cuvintele sale trebuie sa fie masurate, pe cat este cu putinta de clare si in deplin acord cu invatatura universala a Bisericii. 

Dacă în vremurile noastre – vremuri de sărăcie, de foamete şi de întunecare duhovnicească – mai sunt monahi ce au cât de cât dreaptă socotinţă duhovnicească adevărată, ei sunt aceia, foarte puţini la număr, care, fiind luminaţi cu rugăciunea minţii, şi‑au cunoscut amănunţit patimile, au cunoscut amănunţit lucrările duhurilor viclene şi, în fine, lucrarea Dumnezeiescului Duh, care începe prin revărsarea în sufletul omenesc a sfinţitei păci celei în Hristos – iar cine nu şi‑a văzut, în lumina rugăciunii minţii, patimile sale, cine n‑a cunoscut lucrările duhurilor necurate şi n‑a gustat din pacea lui Hristos, care adună laolaltă mintea, sufletul şi trupul, acela nici nu are idee despre dreapta socotinţă duhovnicească, chiar dacă, amăgit de slava deşartă, i se pare că o are... 
Vrei să simţi uşurare de patimile care te luptă? Vrei să afli umilinţă în chilia ta, umilinţă fără de care gândul, răpit de vântul sălbatic ca o corabie fără ancoră, goneşte pe valurile închipuirii şi este aruncat în adâncul trândăvirii? Vrei să vezi lumină din Lumină? Vrei să guşti dragoste care iese din Dragoste şi duce la Dragostea veşnică? Ia gândul tău şi aruncă‑l la picioarele fraţilor şi surorilor, fără să faci deosebire între răi şi buni; spune‑i gândului tău şi repetă‑i cât mai des, ca din gând să se nască şi simţământul: „Aceştia sunt nişte îngeri ai lui Dumnezeu, numai eu mă asemăn diavolului prin păcat şi întunecare”. 

Prin tâlcuirea Apocalipsei verset cu verset, părintele Athanasie reu­È™eÈ™te să‑și È›ină cititorii cu sufletul la gură printr‑o adresare directă, oferindu‑le toate cunoÈ™tinÈ›ele necesare înÈ›elegerii acestei cărÈ›i profetice a Noului Testament. Explicarea Apocalipsei se află totdeauna în relaÈ›ie cu scrierile SfinÈ›ilor PărinÈ›i, dar È™i cu È™tiinÈ›ele, cultura È™i cu tot ce implică existenÈ›a omului în prezent. Discursul autorului este original È™i prin capacitatea de a asimila Scriptura în întregul ei, cultura È™i È™tiinÈ›ele profane, fără să obosească cititorul cu vreun fel de tratat academic.
De asemenea, părintele Athanasie È™tie să elimine din start orice curiozitate bolnăvicioasă È™i primejdioasă toto­dată în abor­darea Apocalipsei:
„Analizând cartea Apocalipsei, să nu vă aÈ™teptaÈ›i să vi se înfăÈ›iÈ™eze diferite elemente apocaliptice, adică ce se va întâmpla în viitor. Cartea Apocalipsei nu este doar o carte profetică, ci È™i una încurajatoare È™i, în acelaÈ™i timp, teologică. Cartea Apocalipsei are multe laturi, din acest motiv luaÈ›i seama la câte elemente ne raportăm, alinătoare, ajutătoare È™i susÈ›inătoare ale vieÈ›ii noastre duhovniceÈ™ti. Spun aceasta întrucât poate că vor exista fraÈ›i curioÈ™i să afle ce vom spune mai jos, dacă va începe al Treilea Război Mondial, când se va întâmpla... Această curiozitate este una bolnăvicioasă!
Cartea Apocalipsei îl sprijină pe om, îl ajută, îl călăuzeÈ™te, îi arată evenimentele în hotarele istoriei, dar înainte de orice îl întăreÈ™te duhovniceÈ™te. Din această perspectivă analizăm noi cartea Apocalipsei, È™i voi ruga dragostea voastră ca în felul acesta să o primiÈ›i È™i voi.” 

Creationism sau evolutionism? Anvergura acestei carti depaseste cu mult limitele unei polemici oarecare. Problema pe care o ridica ea este problema cea mai fierbinte a crestinismului contemporan: care este criteriul gândirii si lucrarii noastre crestine? 

Chiar dacă introducerea 5G ne va spori calitatea vieÈ›ii, preÈ›ul pe care îl vom plăti ar putea fi unul prea mare. Din păcate, noile tehnologii apar adesea fără cercetări È™tiinÈ›ifice prealabile, care să le ateste sau nu siguranÈ›a, È™i doar mai târziu se descoperă efectele negative asociate. AÈ™a s‑a întâmplat decenii la rând în cazul tutunului sau azbestului: a trebuit ca mai întâi să moară o mulÈ›ime de oameni până să se convingă toată lumea de efectele lor negative asupra sănătăÈ›ii. Tot aÈ™a È™i atunci când au fost introduse noi medicamente, insuficient testate, retrase ulterior de pe piaÈ›ă – după ce făcuseră deja numeroase victime...
Astfel, ar trebui ca mai întâi să ne convingem – prin studii se­rioase, nu doar prin ipoteze pro sau contra – dacă 5G are sau nu efecte negative asupra sănătăÈ›ii, È™i abia apoi să i se dea undă verde. În nici un caz nu e permis să o introducem cu surle È™i trâmbiÈ›e È™i să aÈ™teptăm să vedem, după ani, dacă temerile au fost nejustificate sau, dimpotrivă, au murit prea mulÈ›i ca să mai poată fi negate consecinÈ›ele...

Conf. dr. ing. Andrei Drăgulinescu

„Cartea conf. dr. ing. Andrei Drăgulinescu constituie o ade­vărată fereastră către înţelegerea pericolului pe care tehnologia telefoniei fără fir îl reprezintă nu numai pentru sănătatea omului, ci şi pentru întreg biosul. Şi nu avem în faţă un eseu ziaristic sponsorizat de cei interesaţi de profit, ci un studiu ce are în vedere experimente desfăşurate pe parcursul a peste treizeci de ani de cercetare ştiinţifică. Peste treizeci de cărţi şi patru sute de studii ştiinţifice alcătuiesc bibliografia acestei adevărate enciclopedii a tot ce implică telefonia mobilă.

Biofizician dr. Virgiliu Gheorghe

Singurătatea – o încercare prin care trecem, într‑un moment sau altul, toţi. Pe unii, sentimentul singurătăţii îi împinge la gesturi ireparabile; pe alţii îi chinuie cu anii, necruţându‑i nici pe copii şi adolescenţi, cărora le provoacă traume cu urmări grele, nici pe bătrâni, cărora le otrăveşte apusul vieţii. De această încercare nu sunt scutiţi nici cei care se străduie să ducă o viaţă îmbisericită. 
În cartea de faţă, părintele Nectarie Morozov (cunoscut deja cititorului român prin cărţile Taina care ţine o viaţă şi Cum să învăÈ›ăm pocăinÈ›a È™i să nu ne mai ascundem de Dumnezeu) le propune celor ce se confruntă cu problema singurătăţii un excelent „set de instrumente” pentru rezolvarea ei. 
Abordarea sa practică, departe de reflecÈ›ii sterile, întemeiată pe îndelungata experienţă pastorală, pe judecata sănătoasă şi pe un evident echilibru inte­rior, aduce înţelegerea necesară pentru a evalua corect di­­ficultăţile şi pentru a găsi calea de a ieşi din ele, dar şi sentimentul nădejdii şi puterea sufletească de a urma până la capăt această cale. 

Din inima Balcanilor aromani, trei chipuri de lumina ne poarta, calauze neratacite pe drumurile credintei, spre scopul ultim al vietii noastre.  Deschide paginile acestei carti, cititorule: te asteapta, vrand sa te faca partas virtutilor si darurilor lor de buna mireasma duhovniceasca: Gheorghe Mucenicul, Ioanichie Cuviosul, Teofil Marturisitorul.

Din vremurile departate ale Bizantului imparatesc si ale stapanirii sultanilor otomani, am adunat aici, pentru intaia oara in limba noastra, trei Vieti de Sfinti care sa te incante, sa te invete, sa schimbe in bine toata viata ta: Gheorghe din Kratovo, Ioachim din Pustia Osogovei si Teofil Marturisitorul iti vor da privirea limpede a credintei, ravna statornica a nadejdii, suisul neincetat al dragostei.  Pune aceste Vieti in inima ta, si vei avea trei prieteni in Rai pentru totdeauna.

Cuprins 
Noţiuni introductive 
Despre Descoperirea dumnezeiască 
Despre Sfânta Tradiţie şi despre Sfânta Scriptură 
Despre Sfânta Scriptură 
Alcătuirea Catehismului 
Catehismul creştinesc 
Partea întâi. Despre credinţă 
Partea a doua. Despre nădejde 
Partea a treia. Despre dragoste 
Încheiere. Întrebuinţarea învăţăturii despre credinţă şi evlavie 


DESPRE DRAGOSTE 

DESPRE DRAGOSTE 

Despre unirea dintre credinţă şi dragoste 
Care trebuie să fie lucrarea şi rodul adevăratei credinţe în Hristos? 
Dragostea şi, în legătură cu ea, faptele bune. 
„Căci în Hristos Iisus”, spune Sfântul Apostol Pavel, „nici tăierea împrejur nu poate ceva, nici netăierea împrejur, ci credinţa care este lucrătoare prin iubire” (Galateni 5, 6). 
Nu-i de ajuns pentru creştini numai credinţa, fără dragoste şi fapte bune? 
Nu este e de ajuns. Deoarece credinţa fără dragoste şi fapte bune este nelucrătoare şi moartă şi, de aceea, nu ne poate conduce la viaţa veşnică: „...cine nu iubeşte pe fratele său rămâne în moarte” (I Ioan 3, 14). „Ce folos, fraţii mei, dacă zice cineva că are credinţă, iar fapte nu are? Oare credinţa poate să-l mântuiască? ...Căci precum trupul fără de suflet mort este, astfel şi credinţa fără de fapte, moartă este” (Iacov 2, 14, 26). 
Nu se poate, pe de altă parte, să ne mântuie dragostea şi faptele bune, fără credinţă? 
Nu se poate ca omul, neavând credinţă în Dumnezeu, să-L iubească pe El cu adevărat. De aceea, omul vătămat de păcat nu poate să facă cu adevărat fapte bune, dacă nu primeşte prin credinţa în Iisus Hristos, puterea cea duhovnicească sau harul lui Dumnezeu: „Fără credinţă, dar, nu este cu putinţă să fim plăcuţi lui Dumnezeu, căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că se face răsplătitor celor care Îl caută” (Evrei 11, 6). „Căci toţi câţi sunt din faptele Legii sub blestem sunt, căci scris este: «blestemat este oricine nu stăruie întru toate cele scrise în cartea Legii, ca să le facă» (Galateni 3, 10). „Căci noi aşteptăm în Duh nădejdea dreptăţii din credinţă” (Galateni 5, 5). „Căci în har sunteţi mântuiţi, prin credinţă, şi aceasta nu e de la voi: este darul lui Dumnezeu; nu din fapte, ca să nu se laude nimeni” (Efeseni 2, 8, 9). 
Ce trebuie crezut despre acea dragoste care nu este însoţită de fapte bune? 
Acea dragoste nu este adevărată. Deoarece adevărata dragoste arată, fireşte, faptele sale bune. 
Mântuitorul Iisus Hristos spune: „Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte, acela este care Mă iubeşte; dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu” (Ioan 14, 21, 23). 
Sfântul Apostol Ioan scrie: „Căci dragostea de Dumnezeu aceasta este: să păzim poruncile Lui” . (I Ioan 5, 3) „Să nu iubim cu vorba, numai din gură, ci cu fapta şi cu adevărul” (I Ioan 3, 18). 

Despre Legea lui Dumnezeu şi despre porunci 
Care este modul de a recunoaşte şi deosebi faptele bune de cele rele? 
Legea lăuntrică a lui Dumnezeu ori conştiinţa mărturisitoare şi legea exterioară a lui Dumnezeu ori poruncile lui Dumnezeu. 
Sfânta Scriptură vorbeşte despre legea lăuntrică? 
Sfântul Apostol Pavel vorbeşte despre neamuri: „Ceea ce arată fapta legii scrisă în inimile lor, prin mărturia conştiinţei lor şi prin judecăţile lor, care îi învinovăţesc sau îi şi apără” (Romani 2, 15). 
Dacă oamenii au legea lăuntrică, atunci de ce li s-a mai dat şi legea exterioară? 
Li s-a dat lor pentru că oamenii, neascultând de legea lăuntrică şi ducând o viaţă trupească şi păcătoasă, au înăbuşit în ei înşişi glasul legii duhovniceşti. De aceea a şi fost nevoie să le-o aducă lor aminte printr-un mijloc din afară, cu ajutorul poruncilor: „Deci ce este Legea? Ea a fost adaugată pentru călcările de lege...” (Galateni 3, 19). 
Când şi în ce chip le-a dat Dumnezeu oamenilor legea din afară? 
Când a avut loc minunata ieşire din robia Egiptului a poporului evreu, ce se trăgea din Avraam. Atunci, pe drumul către pământul făgăduinţei, în pustie, pe muntele Sinai, Dumnezeu Şi-a arătat prezenţa Sa în foc şi în nor şi a dat legea prin Moise, căpetenia israelitenilor.