Sfântul Ierarh Martir Neofit Cretanul, Mitropolitul Țării Românești (1738-1753)În lucrarea de față sunt prezentate viața și activitatea Sfântului Ierarh Martir Neofit Cretanul, mitropolit al Țării Românești între anii 1738 și 1753.Prin cultura și dedicarea sa, Sfântul Neofit a contribuit la îmbunătățirea vieții sociale și religioase din Țara Românească. A susținut inițiativele reformatoare ale domnitorului Constantin Mavrocordat, dintre care semnificativă a fost desființarea rumâniei. A fost un bun administrator al proprietăților Mitropoliei și s-a preocupat de viața clerului său. Din însărcinarea domnitorilor, a îndrumat școlile din Țara Românească. De asemenea, Sfântul Neofit a impulsionat activitatea tipografică, fiind un iubitor de carte. Nu în ultimul rând, mitropolitul a însuflețit viața duhovnicească și a sprijinit renașterea isihastă, inițiată de Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului.Pe lângă versiunea în limba română, cartea include traducerea în limba engleză a textului, realizată de Lect. Univ. dr. Anca Popescu și traducerea în limba greacă, semnată de Conf. Univ. dr. Ion-Marian Croitoru.

ppspan"Este necesar sa pretuim de indata calitatile pe acre trebuie sa le aiba pastorul de suflete. El trebuie sa fie: curat in ganduri; pilduitor in purtare; prudent in tacere; folositor la vorba; cel mai apropiat de fiecare prin iubirea si compatimirea lui; mai presus decat altii prin rugaciune; prieten smerit cu facatorii de bine; gata oricand sa stea tare prin virtutea dreptatii impotriva viciilor celor vinovati; fara sa-i scada grija vietii interioare, din cauza nenumaratelor ocupatii din afara; fara sa se lase a se ingriji de nevoile zilnice, cu scuza ca se ocupa de cele launtrice."/span/p/p

Capitolele cărţii de faţă sunt alcătuite din texte pe care le-am redactat cu felurite prilejuri, la diferite soroace de timp. Considerând că ar putea fi adunate într-un singur volum, le-am ordonat, le-am adăugat alte câteva scrieri şi, astfel, am întocmit cartea ce ne stă înainte. Titlul Vechea şi Noua Romă este un punct de referinţă pentru fiecare capitol în parte. Primele capitole se referă la Vechea Romă a Imperiului Roman, următoarele la Noua Capitală, Noua Romă - Constantinopol, iar celelalte surprind legăturile dintre acestea, conflictele, respectiv întreruperea comuniunii lor. Două cetăţi cu o mare Tradiţie şi cultură, cu o istorie de cuceriri şi lupte pentru eliberare, cu aleşi Părinţi slujitori ai Bisericii şi, deopotrivă, cu rătăciri ale eresurilor, cu mişcări de împotrivire şi de dialog. Nu vorbim despre Prima şi A Doua Romă, în sensul unei înşiruiri ce s-ar putea continua cu o A Treia şi o A Patra, ci despre o singură Romă, cea Veche şi cea Nouă. începând cu veacul al VllI-lea, Vechea Romă va începe, desigur, să păşească pe o cale diferită de Tradiţia şi cultura comună, de isihia şi teologia primelor secole, în vreme ce Noua Romă a continuat, de veacuri, să păstreze însuflarea aceleiaşi Tradiţii. Spunând aceasta avem în vedere adevărul teologic şi viaţa creştină personală. Totuşi, secularismul şi pervertirea credinţei ortodoxe rămân o ispită ce va pândi dintotdeauna Biserica. Avem trebuinţă de o viaţă insuflată de isihasm şi de întreaga Tradiţie isihastă (niptică), adevărata premisă a teologiei ortodoxe. 
 
 
 
Ierotheos, Mitropolitul Nafpaktosului

Ortodoxia a mers intotdeauna pe calea cea imparateasca a Evangheliei, a pastrat duhul autentic al crestinismului inaintea misticismului intunecat al ereziilor apusene, al cezaro-papismului, al aversiunii latinilor si al rationalismului protestant subiectivist.  Permanent, ea a tinut masura si armonia, n-a gresit, pentru ca Sfintii Parinti erau miscati si indrumati duhovniceste de Duhul Sfant.  S-o propovaduim cu eroism si vitejie, ca niste fii adevarati ai marilor ei eroi.  Ortodoxie minunata, mireasa insangerata a lui Hristos, niciodata nu ne vom lepada de tine noi, nevrednicii, si daca o vor cere situatia si timpurile, invredniceste-ne sa varsam pentru tine si ultima picatura de sange.  Staretul Efrem Filotheitul Despre Staretul Efrem, fiu duhovnicesc al lui Gheron Iosif Isihastul de la Muntele Athos, Mitropolitul Hieroteos Vlahos spunea urmatoarele:  L-am cunoscut pe Staretul Efrem in Sfantul Munte, pe vremea cand se nevoia la Nea Skiti, si pastrez intens in amintirea inimii mele imaginea ascetului inflacarat ce avea pomenirea neincetata a lui Dumnezeu si insuflare duhovniceasca.  Este vorba de un ascet care a trait practic viata duhovniceasca si a cunoscut din experienta ce sunt patimile si cum se depasesc, ce este comuniunea cu Dumnezeu si cum poate cineva sa o dobandeasca?

Rolul parintilor si al caminului familial este determinant pentru varsta copilariei si a adolescentei. El trebuie sa fie prin excelenta un rol educational. Lucrarea pedagogica corecta si inteleapta a parintilor asupra sufletelor copiilor, inca de la cea mai frageda varsta, trebuie sa puna bazele unei vieti intru Hristos, a singurei cai viabile si adevarate, pe care nici o furtuna a varstei tinere sau adulte nu o va mai putea clatina. Acest mare adevar este pus in evidenta in cartea de fata. Scriitorul celor zece omilii pedagogice catre parinti, ce sunt cuprinse aici, este episcopul rus Irineu, pastorul eparhiei de Ecaterinburg si Irbitk, care a trait la sfarsitul secolului al XIX- lea.

CreÈ™tinul zilelor noastre se confruntă nu arareori cu probleme ce par la prima vedere insurmontabile. Chiar È™i ajuns la biserică după o lungă perioadă de căutări, multe dintre întrebările ce îl frământă rămân în continuare fără vreun răspuns. Lumea care se naÈ™te pe nesimÈ›ite sub ochii noÈ™tri devine tributară unor altor valori decât cele tradiÈ›ionale. În societate sunt negate viaÈ›a veÈ™nică, Învierea, Judecata de Apoi. Fenomenele paranormale, vrăjitoria, practicile orientale sunt aduse È™i ele în mod constant în atenÈ›ia creÈ™tinilor care abia au călcat pragul bisericilor.

Cartea de faÈ›ă, prin înÈ›elepciunea unor duhovnici contemporani experimentaÈ›i, încearcă să răspundă la toate aceste provocări ale lumii de astăzi. Temele propuse spre dezbatere îi vor ajuta, suntem convinÈ™i, pe cei care nu au ajuns încă să cunoască mai îndeaproape învăÈ›ătura Bisericii, să-È™i limpezească gândurile în pri­vinÈ›a unor teorii È™i practici promovate pe scară largă – È™i deloc întâmplător – în societatea de astăzi.

Scrierile Sfântului Ignatie Briancianinov s-au răspândit în toată lumea ortodoxă. Cartea de faţă ne prezintă viaţa lui, ne prezintă încercările prin care a trecut în vremea în care scria cărţile duhovniceşti atât de apreciate astăzi. Veţi vedea o viaţă care pare plină doar de dureri şi necazuri. O viaţă din care miraculosul lipseşte aproape cu desăvârşire. O viaţă care pare neconvenţională, dacă o raportăm la vieţile pline de minuni ale altor sfinţi contemporani cu el. Dar, tocmai prin aceasta, ea ne poate întări în lupta duhovnicească. Pentru că prezintă încercări asemănătoare, din multe puncte de vedere, cu cele prin care trec mulţi creştini, monahi, preoţi sau chiar şi ierarhi din vremurile noastre. Modul în care a trecut prin ele Sfântul Ignatie este ceea ce îl diferenţiază de ceilalţi. El ne arată că sfinţenia nu este o cale pe care binecuvântarea dumnezeiască aduce doar mângâieri şi bucurii duhovniceşti. Ci este o cale a crucii. Dar a crucii aducătoare de Înviere.