Cine dintre noi nu a ascultat, sau chiar nu a cântat măcar o singură dată în viață un cântec de Stea, sau un colind de Crăciun? Oare cum era când nu apăruseră încă aceste cântece de Stea? Cum au apărut ele? Cine erau păstorii despre care ne povestesc aceste cântece? Cine erau cei trei crai de la Răsărit? Și mai ales: Ce s-a întâmplat în seara primului Ajun de Crăciun? 
 
 Cartea „Nașterea Domnului” ne invită pe toți, copii mici și mari, într-o călătorie peste timp, să descoperim împreună cum a apărut sărbătoarea Nașterii Domnului. Ne vor însoți un băiețel, o fetiță și un ren de pluș. 
 
 Bogat ilustrată și tipărită pe o hârtie specială, care aduce un plus de valoare stării de bine pe care orice cititor o trăiește atunci când răsfoiește o carte, „Nașterea Domnului” poate fi prima literă a alfabetului pentru copilul care abia începe să descopere lectura și totodată un timp de calitate...

Invatatura de credinta ortodoxa pe intelesul copiilor.

Invatatura de credinta ortodoxa pe intelesul copiilor

Ispravile lui Guguta este o carte cu umor subtil, de respiratie universala.

Participarea la Biserică pentru credincios este evenimentul vieţii sale. Înseamnă pentru el renaşterea la adevărata şi autentica viaţă omenească, la viaţa care este luminată de harul necreat al Preasfântului Duh şi care participă la Trupul înviat şi nestricăcios al lui Hristos. Şi toate acestea nu sunt o făgăduinţă, nu sunt o nădejde, care poate va fi împlinită cândva. Acestea constituie pentru credincios o experienţă, o realitate cu mult mai intensă şi mult mai puternică decât orice experienţă şi realitate a lumii acesteia trecătoare.
Înlăuntrul acestei experienţe omul întâlneşte adevărata dragoste, dragostea dumnezeiască, ce devine temeiul oricărei fericiri înlăuntrul său, dar şi călăuza neînşelată în viaţa lui. Dacă nouă oamenilor ni se întâmplă de multe ori să ne absoarbă dragostea o persoană sau un lucru al acestei lumi, cu cât mai mult nu va cutremura întreaga noastră existenţă întâlnirea cu dumnezeiasca dragoste?

Mutarea moaştelor Sfântului Ierarh Nectarie a avut loc la data de 3 septembrie 1953 şi este sărbătorită începând din anul 1961. An de an, slujbele de pe 2 şi 3 septembrie transformă insula Eghina într-un adevărat stup duhovnicesc, unde roiesc mii de credincioşi din toate părţile Greciei şi din alte ţări, pentru a se bucura de mireasma şi de dulcile daruri ale marelui Ierarh.

Slujba mutării moaştelor Sfântului Ierarh Nectarie din Eghina a fost scrisă în limba greacă de părintele Gherasim Mikraghiannanitul (1905-1991), călugăr de la Schitul Sfintei Ana -Mică- din Sfântul Munte Athos, încredinţat cu slujba de „imnograf al Marii Biserici a lui Hristos”, şi recunoscut astăzi ca cel mai de seamă imnograf grec de după Căderea Constantinopolului. Marele poet mărturisea că lucrarea sa imnografică urma trei paşi: pe cel al documentării cu privire la Sfântul despre care urma să scrie, pe cel al rugăciunii şi pe cel al scrierii. Lucrarea imnografului o privea ca pe o înaltă îndeletnicire plină de har: „Am pe Sfânt în faţă. De aceea nu doresc să vorbesc cu nimeni. Imnografia, această lucrare duhovnicească, este unire a sufletului cu Dumnezeu, este o rugăciune minunată, este o ridicare a minţii, este o vedere tainică ce nu se tâlcuieşte şi nu poate fi exprimată prin cuvinte. Imnografia este cea mai înaltă filozofie. Nu poate fi dezvăluită prin cuvintele noastre. Trebuie trăită pentru a fi simţită”.

Cartea de faţă este un prinos de laudă către marele făcător de minuni Sfântul Ierah Nectarie şi are la bază frumoasa traducere a textului liturgic grecesc al părintelui Gherasim Mikraghiannanitul, în limba română, de către Laura Enache. Tânărul Cezar Florin Cocuz, protopsaltul Mănăstirii „Sfinţii Trei Ierarhi” din Iaşi, a împletit versul poetic şi melosul bizantin cu multă râvnă şi dragoste, în zile şi nopţi de veghe la candela tradiţiei. Cântările zugrăvesc pe graiul psaltic românesc chipul blând şi luminos al Sfântului Nectarie, care ne învaţă că „fericirea, adică bucuria interioară, izvorăşte din smerenie”.

Conf. Univ. Dr. Maria Alexandru

Stareţul (duhovnicul, n.n) este cel ce găzduieşte în sufletul său şi îmbrăţişează cu voinţa lui propriul tău suflet şi voinţa ta. Din clipa când şi-a ales un stareţ, omul renunţă la propria sa voinţă, încredinţându-i-se lui cu cea mai deplină supunere şi cu o totală uitare de sine. Acela care-şi pecetluieşte astfel soarta acceptă de bunăvoie această austeră ucenicie, în speranţa ca la capătul unor îndelungate străduinţe va ajunge să se învingă pe sine şi să se domine atât de perfect, încât după o viaţă întreagă de ascultare să poată dobândi, în sfârşit, deplina libertate, descătuşându-se de propriul său eu, ca nu cumva să împărtăşească soarta celor care-şi încheie viaţa fără a reuşi să se regăsească pe sine.

F.M. Dostoievski, Fraţii Karamazov

Postul Mare este un dar minunat, o vreme aparte care aduce în fiecare an echilibru în inimile noastre, dându-ne ocazia de a ne veÈ™teji patimile È™i de a ne concentra puterile asupra vieÈ›ii duhovniceÈ™ti. Această carte se adresează întregii familii, de la mic la mare. Întrucât ne străduim să ne creÈ™tem copiii în Biserică, trebuie să găsim de-a lungul Postului Mare căi de împreună-creÈ™tere: să postim împreună, să mergem la biserică împreună, să facem fapte bune împreună È™i să studiem împreună. Pentru fiecare zi vei găsi în interior o scurtă lectură, urmată de câteva întrebări care te vor ajuta să îÈ›i atragi copiii în dialoguri despre credinÈ›ă în contextul acestui timp de creÈ™tere duhovnicească È™i de înnoire.

Vezi cum Dumnezeu pretutindeni poartă de grijă oamenilor? Când iudeii erau în Egipt şi ţara era lipsită de călăuze, aveau exemplul lui Iov. Vezi-l pe el în bogăţie şi în sărăcie, în amândouă fiind pildă, nu plin de mândrie în prima, nici umilit în a doua, şi mai înainte de Lege respectând Legea, ca şi când ar fi fost sub Lege. „Căci, zice, legea nu este pusă pentru cel drept” . Vezi strălucind aici cugetele firii. De unde L-a cunoscut acesta pe Dumnezeu? De unde L-a slujit astfel? Cum de a fugit de înşelare? Cum de a arătat o petrecere potrivită Evangheliilor? De unde atâta răbdare? Nimic nu a învăţat de la nimeni. Atunci de unde era astfel? Cine l-a învăţat? Cine l-a educat? Vezi că Hristos nu a venit învăţător a nimic nou şi străin?