Nu în fraze complicate - ci în versuri simple şi ritmate, care ajung mai uşor la sufletul copilului şi care caută să dăruiască neatinsă poezia Crăciunului. Nu în desene naive, ci în imagini de inspiraţie bizantină, care respiră nobleţea şi profunzimea icoanelor. O carte care vorbeşte despre Taină oricărui copil.

A trecut ceva vreme de cand primii cititori ai acestui indragit roman descopereau plini de incantare lumea lui Anne Shirley din Green Gables, iar eroina ramane, pana astazi, unul dintre cele mai iubite personaje din literatura pentru copii – si pe buna dreptate! Nu ai cum sa nu ramai fermecat de fetita vorbareata, cu o imaginatie atat de vie si cu o inima plina de loialitate si entuziasm. Cititorilor le este usor sa se identifice cu Anne si sa empatizeze cu firea ei plina de dramatism, fie ca eroina se afla in culmea bucuriei sau in abisul disperarii, iar capacitatea ei de a vedea frumusetea pretutindeni este o sursa continua de inspiratie.

Maiestria autoarei in a crea personaje memorabile si dialoguri realiste fac din „Anne” o lectura usor de parcurs, iar cei care sunt pregatiti sa o insoteasca pe Anne in calatoria ei plina de aventuri, vor descoperi in ea un partener pe cinste.

A trecut ceva vreme de cand primii cititori ai acestui indragit roman descopereau plini de incantare lumea lui Anne Shirley din Green Gables, iar eroina ramane, pana astazi, unul dintre cele mai iubite personaje din literatura pentru copii – si pe buna dreptate! Nu ai cum sa nu ramai fermecat de fetita vorbareata, cu o imaginatie atat de vie si cu o inima plina de loialitate si entuziasm. Cititorilor le este usor sa se identifice cu Anne si sa empatizeze cu firea ei plina de dramatism, fie ca eroina se afla in culmea bucuriei sau in abisul disperarii, iar capacitatea ei de a vedea frumusetea pretutindeni este o sursa continua de inspiratie.

Maiestria autoarei in a crea personaje memorabile si dialoguri realiste fac din Anne o lectura usor de parcurs, iar cei care sunt pregatiti sa o insoteasca pe Anne in calatoria ei plina de aventuri, vor descoperi in ea un partener pe cinste.

Vom pă?i din nou, alături de Anne, pe un nou tărâm al bucuriei ?i al imagina?iei, un tărâm plin de peripe?ii ?i de întâmplări nea?teptate. Cu toate că are acum ?aisprezece ani ?i este învă?ătoare în Avonlea, tânăra Anne nu ?i-a pierdut nimic din firea ei visătoare ?i copilăroasă. Fără a-?i nesocoti îndatoririle pe care ?i le împline?te cu multă dăruire, ?inând seamă de idealuri de neclintit, Anne rămâne aceea?i copilă sensibilă, cu suflet curat ?i ginga?, fascinată de cutreierarea potecilor nebătătorite ale tărâmului închipuirilor.

Dorind să publice o carte despre viaÈ›a Domnului nostru Iisus Hristos, care să sporească credinÈ›a È™i dragostea copiilor pentru Mântuitorul, directorul unei cunoscute edituri americane a venit cu ideea unui premiu de 1.000 dolari pentru cel mai bun manuscris. Scrierea trebuia să nu se mărginească la o simplă naraÈ›iune, ci să fie o istorisire care împletind trăirile personajelor, legătura ucenicilor cu ÎnvăÈ›ătorul lor, împrejurările vremii È™i învăÈ›ăturile mesianice, să È›ină întru totul seama de adevărurile Sfintei Scripturi.

Titus, tovarăÈ™ al crucii a fost ales din mai bine de 350 manuscrise È™i a avut de îndată succes, ajungând în cele din urmă la tiraje de peste două milioane exemplare. Cartea a fost tradusă în peste 19 limbi È™i e socotită una dintre cele mai bune cărÈ›i ale secolului XX, bucurându-se de mare apreciere până în ziua de astăzi. 

Îmbinând într-un mod fericit ficÈ›iunea cu realitatea, povestea se întreÈ›ese în jurul vieÈ›ii mai multor personaje contemporane cu Mesia. Punându-ne înainte un întreg alai de pericope evanghelice, autoarea ne furnizează totodată È™i o sumedenie de amănunte (inedite) legate de vieÈ›uirea zilnică a oamenilor de atunci, trezindu-ne simÈ›ământul că È™i noi suntem martori ai tămăduirilor săvârÈ™ite de Hristos, ai propovăduirii Sale, ai pătimirii È™i Răstignirii Sale pe Cruce, precum È™i ai Învierii Lui 
celei de a treia zi. 

Scrisă simplu, pe înÈ›elesul tuturor, această carte se adresează atât copiilor È™i tinerilor, cât È™i celor mari, fiindu-ne tuturor de mare ajutor în înÈ›elegerea mai adâncă a Sfintei Evanghelii. 

Anne este cel mai îndrăgit personaj din operele de ficţiune destinate copiilor, de la nemuritoarea Alice încoace. (Mark Twain)

Anne este la cei 17 ani ai săi un boboc ce se deschide delicat spre lume, înfrumuse?ând-o cu parfumul trăirilor sale pe cât de adânci, pe atât de curate ?i de autentice.
Tânăra învă?ătoare modelează sufletele celor mici, hrănindu-i din preaplinul unei inimi ce nu cunoa?te alt ritm decât cel al implicării ?i al dăruirii totale. Debordând de fantezie ?i entuziasm, Anne î?i croie?te pas cu pas drumul către propria sa menire, influen?ând hotărâtor vie?ile tuturor celor ce au bucuria să o cunoască. Chiar ?i pe cele ale cititorilor săi.
Căci reperele pe care această copilă visătoare a reu?it la anii ei să ?i le stabilească deja, sunt astăzi mai actuale ?i mai necesare ca niciodată: „să trăiască gra?ios, frumos, în adevăr, delicate?e ?i generozitate, ?inându-se departe de neadevăr, răutate ?i vulgaritate.’’

Hristos-Omul a fost Cel dintâi care L-a numit pe Dumnezeu – Tată. Şi învăţându-ne această rugă-ciune, ne-a înmuiat sufletele şi ne-a umplut de nădejdea celei mai frumoase întâlniri de iubire. Peste veacuri, Sfântul Nicolae tâlcuieşte, verset cu verset, în Duhul lui Hristos, începutul unei iubiri ce pogoară peste noi din sânul Sfintei Tre-imi, cu fiecare rugăciune. Astfel de cuvinte, pli-ne de duh, i-au adus Sfântului Nicolae Velimiro-vici numele „Noul Gură-de-Aur.”
Daniel Mazilu

Eu din fire am fost mai nestăpânit. M-am eliberat de această trăsătură a mea de caracter abia după mulți ani și după multe înfruntări cu oamenii, de pe urma cărora și eu, și ei am avut mult de suferit.

Fiind încăpățânat, am făcut de multe ori după voia și după mintea mea, și de aceea am fost supus multor greșeli, dar m-a salvat faptul că am împlinit întru totul poruncile. Datorită voinței mele de fier, m-am forțat să trăiesc cum se cade. De aceea, nu m-am temut de nimeni și de nimic în afară de Dumnezeu. Astfel am aflat că numai cel care trăiește drept poate să spună despre sine că este liber, și într-adevăr așa este.

Cugetând la viața mea, acum, când se apropie vremea plecării mele din această lume, îmi este limpede că șansa mea a fost faptul că, în tinerețe, l-am avut duhovnic și învățător pe Vlădica Nicolae Velimirovici. Nu am mai întâlnit niciodată un astfel de om, nici înainte, nici după el și cred că poporul sârb nu va mai da naștere prea curând unuia asemenea lui. A fost un mare duhovnic și un Sfânt.

Când vorbesc despre Dumnezeu, părinții au impresia că știu ce trebuie să le spună copiilor. Dar, adeseori, copiii vor altceva. Ei caută înțelesul lăuntric, viu și dătător de bucurie al unei legături pe care o presimt în rugăciunea celor mari. Ei vor să se întâlnească cu Dumnezeu „față către față” și să-I mulțumească pentru cele primite de la început și pentru totdeauna.

„Vreau să știu ce înseamnă rugăciunea,” „cine este Dumnezeu” și „dacă Dumnezeu are zile de plată,” se întreabă cu o gingașă seriozitate Jessica, fetița care a făcut celebră această carte scrisă de Hesba Stratton. Receptarea cărții Jessica’s First Prayer a întrecut toate așteptările. A ajuns rapid în câteva milioane de case.

Cartea aceasta candidă și plină de înțelepciune,adresată tuturor părinților și copiilor din România, ne învață un lucru de căpătâi: că delicatețea cunoașterii lui Dumnezeu și bucuria facerii de fapte bune ne definesc în mod esențial.

In 2014, am avut ocazia sa vorbesc la lansarea unei carti literalmente naucitoare, Cancerul, dragostea mea de Mioara Grigore.  Un titlul socant, paradoxal, de nu chiar imposibil...

Cu aceeasi vinovatie si cu o certitudine a inedecvarii totale am acceptat, totusi onorat, propunerea lui Viorel Grigore de a insira cateva "cuvinte inainte" la reportajul de fata - un fel de making of al acelui "film" biografic la capatul caruia Mioara Grigore, desi a castigat toate luptele, a pierdut razboiul.

Citesti, cand cu incantare, cand cu infiorare si nu stii pentru ce formula sa optezi: "Doamne, fereste" sau "Doamne, ajuta!".  In tot cazul, morala fabulei e de neclinit si neocolit: tocmai umilintele si durerile care ne coplesesc ajung in cele din urma sa ne innobileze.

Dan C. Mihailescu

Propunere pentru nemurire nu isi dezminte titlul si intentia.  Viorel Grigore il poarta cu maiestrie pe cititor pana la limita absurdului, comicului, grotescului, desperarii, suferintei mute indreptandu-l, in final, spre polul plus al fiintei.  Il depune cuviincios la picioarele tainei.  Doar aici cititorul are sansa sa inteleaga cum poate da un sens nonsensului, cum in moarte sta pitita viata si inca viata cea vesnica.  Pana si in fata mortii iminente firava trestie cugetatoare isi poate da un rost, integrand nefirescul ei infricosator, anihiland-o: putem alege sa murim cu demnitate.

Ciprian Voicila

„După roadele lor îi veţi cunoaşte” căci „orice pom bun face roade bune” /Mt. 7, 16-17/ È™i orice manifestare a binelui va atrage după sine binele. Despre acest bine È™i frumos de care avem nevoie mai mult ca oricând în vieÈ›ile noastre, ne vorbeÈ™te atât de limpede cartea de faÈ›ă.
DesfăÈ™urând firul poveÈ™tii lui Roland, fiu al unui pictor talentat È™i moÈ™tenind el însuÈ™i darul È™i măiestria părintelui său, autoarea Olga de Pitray, ultimul copil al celebrei Contese de Ségur, ne învăluie subtil, punându-ne în situaÈ›ia de a reflecta la propria noastră verticalitate, la curajul È™i demnitatea pe care le (mai) avem, oare, ascunse sub carapacea egoismului, a materialismului È™i a indiferenÈ›ei omului contemporan.Cavalerul de duminicăeste omul care sfinÈ›eÈ™te locul, îndreaptă oamenii spre absolut È™i evită compromisurile meschine apărute inevitabil pe calea vieÈ›ii. Căci „un cavaler trebuie să fie fără frică È™i fără cusur”. Onoarea È™i recunoÈ™tinÈ›a sunt constantele comportamentului său, idealul e dus până la jertfă. Pierzându-È™i tatăl, Roland rămâne unicul sprijin al mamei sale. Nevoit să accepte cu totul alte îndeletniciri decât a picta cu tot sufletul, va merge înainte, acceptând toate provocările ca venite din mâna Domnului. ViaÈ›a sa se va întrepătrunde în chip neaÈ™teptat cu cea a bogatului negustor Gerin, Roland reuÈ™ind, prin puterea exemplului, să-i schimbe pe cei doi copii ai acestuia, aducându-i, întocmai ca pe niÈ™te fii risipitori, la o viaÈ›ă plină de sens.Cavalerul de duminică este asemenea grăuntelui celui mai bun pe care fiecare dintre noi, o putem planta în inimile noastre, pentru a o înmulÈ›i apoi, de treizeci, de È™aizeci, de o sută de ori, după putinÈ›ă, în vieÈ›ile celor care ne înconjoară.

A fost odată ca niciodată... ehei, de mult, tare de mult, animalele au dorit să-È™i aleagă un împărat. Și, dragi copii, È™opti buburuza Sara, unde nu s-a iscat o ceartă între ele! Fiecare se credea cel mai potrivit să fie împărat peste toate. Balena: „Eu sunt cea mai mare!”. Leul: „Eu sunt cel mai tare!”. Fluturele: „Eu am veÈ™mântul cel mai ales!” Doar mioara cea înÈ›eleaptă stătea de-o parte: „FraÈ›ilor, avem nevoie de-un judecător drept peste noi! Să mergem la Păstor. Are el o carte unde stau ascunse toate tainele lumii!”. Iar Păstorul, văzându-le cum vin, înfuriate, le-a chemat în jurul său, a deschis Cartea È™i, cu voce blândă, le-a spus: „Aici, în Scriptură, vom afla cine a făcut lumea aceasta È™i pe voi. Și astfel vom înÈ›elege cine este cu adevărat Împărat peste toate...”.