Odata cu primirea sfantului botez, Pantelimon a dobandit de la Dumnezeu darul de a vindeca bolile, chiar si pe cele incurabile, precum si darul de a alina suferintele trupesti si sufletesti ale oamenilor.  Pentru toate vindecarile pe care le facea, el nu accepta nici un fel de plata, ba mai mult, dupa moartea tatalui, toata averea sa a impartit-o saracilor.  Aceste fapte ale sale i-au adus numele de doctor fara de arginti.

Cateheza este o lectie de religie pe care dascalul o expune sistematic elevilor sai.  Deseori ea se prezinta ca un dialog, fie din dorinta elevilor de a invata mai mult si mai deslusit, fie din aceea a dascalului de a controla si completa cunostintele elevilor.

In fapt, toata invatatura Mantuitorului Iisus, cuprinsa in cele patru Evanghelii, e o suita de cateheze.  De aceea El Se numea si era numit Invatatorul, iar cei ce-L ascultau se numeau si erau numiti invatacei, adica ucenici, elevi.  Numarul ucenicilor depasea cu mult pe al celor doisprezece, dar acestia au fost primii si cei mai apropiati beneficiari ai catehezelor rostite de Domnul.

Colecţie de cuvinte duhovnicesti şi sfaturi referitoare la viaţa interioară, la bunul mers al despătimirii, la buna înţelegere a celor sfinte.

Din cuprins:
Sfaturi pentru viata duhovniceasca a calugarilor.

(lipsa text)

(lipsa text)

Preotul trebuie sa ia aminte de sine si de toata turma, ceea ce inseamna ca el trebuie sa se ingrijeasca in primul rand de viata sa personala, iar in al doilea rand sa-si indeplineasca menirea de a conduce turma spre mantuire, deci sa se ingrijeasca de activitatea sa externa. Sf. Apostol Pavel aseaza aici in primul rand datoria preotului de a lua aminte la sine, nu numai pentru a-i atrage acestuia atentia asupra celei mai insemnate datorii fata de propria sa persoana, mantuirea sufletului sau, ci mai ales pentru faptul ca pastorul sufletesc inainte de toate trebuie sa fie posesorul unei vieti pline de sfintenie si curatenie, din care sa izvorasca pentru pastoritii sai roadele apostoliei sale, iar dupa aceea, prin viata sa, trebuie sa fie pentru acestia un exemplu viu, vrednic de urmat si nu o pricina de sminteala.

Icoana Maicii Domnului „a Semnului” este una dintre cele mai importante şi vechi icoane ale Rusiei ortodoxe. Istoria acesteia, plină de mulţime de semne harice și de minuni, nespus de folositoare pentru creștini, naște o osebită evlavie către acest odor de neprețuit. 
Descoperită în anul 1295, în împrejurimile cetății Kursk, la rădăcina unui copac, icoana avea să arate încă dintru început minunate semne: apariția unui izvor tămăduitor la aflarea ei, întoarcerea, în mai multe rânduri, în chip minunat, din cetatea Kursk în Pustia Koren, vindecări de orbire etc. Icoana Maicii Domnului „a Semnului” îl va salva, de asemenea, de la moarte, în copilărie, pe cel ce avea să ajungă farul luminos al Rusiei creștine – Sfântul Serafim de Sarov, devenind icoana sa de suflet. Cunoscutul sfânt Ioan Maximovici a plecat pe cărările veșniciei rugându-se înaintea acestei icoane făcătoare de minuni a Născătoarei de Dumnezeu… 
Minunile icoanei Maicii Domnului „a Semnului” din Rusia, Serbia, Austria, Germania și Statele Unite – loc în care se află astăzi acest vechi odor sfânt, prezentate în cartea de față, sunt întregite de istoria fabuloasă a icoanei și de acatistul celei care arată pururea lumii semnele milostivirii sale...

Apărătoare Doamnă, pururea Fecioară, de Dumnezeu Născătoare Marie, Bucură-te, ca Athosului icoana ta "Cea cu trei mâini" ai dăruit-o, prin care dăruiești și neamului creștinesc multă lumină și milă, cântări de laudă ți-aducem ție acum, iar tu, ca o Maică a lui Dumnezeu, care ne stăpânești și ne îngrijești pe noi, grăbește spre ajutorul nostru și din toate nevoile ne izbăvește pe cei ce-ți cântăm ție: Bucură-te ajutătoarea noastră, că prin icoana ta "Cea cu trei mâini" ne ajuți pe noi!

Chemat în ajutor, Sfântul Nectarie nu întârzie să-i tămăduiască pe cei aflaţi în nevoi sufleteşti şi trupeşti, devenind ocrotitorul lor. Drept dovadă, nu puţine sunt mamele care le-au pus numele propriilor copii după cel al Sfântului Nectarie, ca o mulţumire pentru faptul ca i-au putut naşte, deşi doctorii nu le mai dădeau vreo speranţă.

Mărturiile din această carte sunt doar o mică parte din misiunea pe care Sfântul Nectarie o face pentru Slava lui Dumnezeu, arătând încă o dată milostivirea Sfintei Treimi faţă de oameni, care sunt aşteptaţi cu toţii să se alăture sfinţilor în Biserica Biruitoare, printr-o viaţă de continuă luptă cu duhurile răutăţii, aici pe pământ.

Vlad Herman

EdiÈ›ia a doua, revizuită

Duminica È™i în zilele de sărbătoare, ne trezim de dimineaÈ›ă. Părăsim somnul nostru, ne facem rugăciunea È™i mergem la biserică pentru a participa la o minune. Intrând în biserică, ochilor noÈ™tri li se arată clar realitatea: preotul e în altar, iar credincioÈ™ii umplu încăperea. Inima însă descoperă un nou tărâm1: e tărâmul libertăÈ›ii, al unităÈ›ii È™i al dragostei. Aici ne întâlnim cu sfinÈ›ii, cu îngerii È™i, mai presus de toate, cu Dumnezeu în Împărăţia Cerurilor coborâtă pe pământ. Dar se mai întâmplă ceva... Ne întâlnim cu noi înÈ™ine È™i unii cu alÈ›ii mai mult decât ne întâlnim de obicei. Mai bine spus, aici suntem mai adevărat unii cu alÈ›ii.
Dragă copile, această carte minunată pe care o È›ii în mână a fost scrisă pentru a te ajuta să urmăreÈ™ti Sfânta Liturghie la care participi. Citind cu atenÈ›ie, vei vedea ce urmează să spună preotul È™i vei cunoaÈ™te cum poÈ›i să intri È™i tu în acest dialog al rugăciunii. ÎÈ›i dorim ca această carte să îţi fie de folos pentru a te bucura cât mai mult de bogăÈ›ia Sfintei Liturghii!

Cuvinte către pelerini, studii și mărturii contemporane

Prezența moaștelor Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou în centrul orașului București dă mărturie în fiecare veac despre harul și binecuvântarea pe care Dumnezeu le dăruiește prin sfinții Săi celor ce se roagă Lui cu credință. Pelerinajul și faptele minunate petrecute la racla cu moaștele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Făcătorul de minuni, au fost o cnstantă de-a lungul timpului.

Preafericitul Părinte Daniel, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Înainte să te așezi la rugăciune trebuie să-ți desfaci gândurile de toate cele lumești, de griji, de bucurii, de îndeletniciri și planuri pentru lucruri bune... de tot. Am închis computerul care ne conecta cu lumea. Mai apoi trebuie să veghem, căci acesta se pornește singur și ne distrage de la rugăciune. De fapt nu pornește singur ci este manevrat de niște viruși care fac orice ca să nu ne putem ruga cu mintea limpede și așezată.
Apoi trebuie să cugetăm la rugăciune; să cugetăm cine este Cel căruia I ne adresăm în rugăciune și cine suntem noi. Cât de mare este îndrăzneala de a I ne adresa lui Dumenzeu știindu-ne că suntem păcătoși, că nu am împlinit Poruncile Sfinte, că am căzut în atâtea și atâtea păcate.
Această pregătire fiind gata, începem rugăciunea fără grabă având tot grijă să ținem mintea fierbinte și să nu se împuțineze frica evlavioasă din sufletul nostru.