De ce, oare, această iniÈ›iativă care comportă multă muncă, dificultăÈ›i, timp È™i investiÈ›ie materială? Răspunsul este simplu. Poporul cel dreptcredincios are nevoie de „chipuri de pocăinÈ›ă” cum rosteÈ™te o rugăciune din canonul de pregătire pentru primirea Sfintei ÎmpărtăÈ™anii. Poporul lui Hristos din România este însetat de „apa cea vie”, este înfometat după „pâinea cea spre fiinÈ›ă”.
„Chipuri de pocăinÈ›ă” găsim în viaÈ›a sfinÈ›ilor din primele veacuri creÈ™tine, în viaÈ›a sfinÈ›ilor cu care Dumnezeu a binecuvântat neamul românesc.
„Chipuri de pocăinÈ›ă” găsim, de asemenea, în viaÈ›a bineplăcuÈ›ilor lui Dumnezeu care au odrăslit în sânul altor popoare. CuvioÈ™ii StareÈ›i de la Optina se numără printre aceste „chipuri de pocăinÈ›ă”, printre „geniile sfinÈ›eniei” spre care se îndreaptă omul contemporan în căutare de odihnă sufletească.
IntenÈ›ia publicării unei colecÈ›ii dedicate vieÈ›ii mănăstireÈ™ti de la Optina are È™i un alt scop È™i anume: tot ceea ce s-a petrecut ca viaÈ›ă monahală autentică timp de peste 100 de ani la Optina se datorează influenÈ›ei exercitate asupra Lavrei de Sfântul Paisie Velicicovski de la Mănăstirea NeamÈ›. În viaÈ›a celor 14 stareÈ›i ai Optinei, canonizaÈ›i de Biserica Ortodoxă Rusă în 1996, se descoperă amprenta geniului paisian.
După moartea Sf. Paisie, ucenicii săi au mers în Rusia È™i prin intermediul lor s-a născut fenomenul numit „Optina”. Timp de peste 100 de ani după moartea Sfântului Paisie Velicicovski, monahismul din Èšările Române, din Rusia È™i din alte părÈ›i ale Bisericii Ortodoxe a fost influenÈ›at de lucrarea duhovnicească a Mănăstirii NeamÈ› de la sfârÈ™itul secolului al XVIII-lea.
Vremurile au fost grele pentru Rusia în tot veacul XX, iar pentru România nu tocmai uÈ™oare. InfluenÈ›a vieÈ›ii duhovniceÈ™ti rezultată din lucrarea Sfântului Paisie s-a diminuat considerabil.
Redescoperirea Filocaliei prin traducerile Părintelui Dumitru Stăniloae, revigorarea monahismului atonit, traducerile din SfinÈ›ii PărinÈ›i, redobândirea libertăÈ›ii în spaÈ›iul Europei răsăritene după 1990 au oferit cadrul necesar redescoperirii cu mai multă vigoare a influenÈ›ei Sfântului Paisie asupra vieÈ›ii creÈ™tine ortodoxe.
Publicarea colecÈ›iilor dedicate stareÈ›ilor mănăstirii Optina se doreÈ™te a fi, aÈ™adar, È™i un omagiu adus Sfântului Paisie de la NeamÈ›.
Prin intermediul acestei colecÈ›ii creÈ™tinul de azi intră în legătură cu un izvor de viaÈ›ă care-l adapă autentic în setea lui după sens, lumină, în setea lui după Dumnezeu. ViaÈ›a È™i învăÈ›ăturile stareÈ›ilor de la Optina arată, dincolo de locul È™i timpul în care ei au trăit, că existenÈ›a omului fără Hristos È™i fără Evanghelie, fără Biserică, este un non-sens, o confuzie, o disperare fără leac. Spre stareÈ›ii de la Optina, în veacul al XIX-lea È™i începutul veacului XX, se îndreptau pentru cuvânt duhovnicesc mulÈ›imi de călugări, È›ărani È™i moÈ™ieri, prinÈ›i È™i intelectuali. De ce? Pentru că trăiau dramatic golul din ei È™i simÈ›eau că la umbra sfinÈ›ilor de la Optina găseau izvorul umplerii vieÈ›ii lor cu duh È™i adevăr.
Astăzi, omenirea trăieÈ™te È™i mai dramatic decât în veacurile XIX È™i XX, tragedia singurătăÈ›i, a disperării, a lipsei de libertate lăuntrică. Unde să alerge omul de azi pentru a-È™i regăsi echilibru vieÈ›ii interioare È™i, prin aceasta, să redescopere sensul existenÈ›ei sale?
Răspunsul nu este È™i nu poate fi altul decât: HRISTOS. „VeniÈ›i la mine toÈ›i cei osteniÈ›i È™i împovăraÈ›i È™i Eu vă voi odihni pe voi.” (Matei 11, 28) Numai trăirea întru Hristos umple existenÈ›a omului.
Spre Hristos ne conduce Liturghia, ne conduce Filocalia, ne conduce bucuria lăuntrică a rugăciunii minÈ›ii È™i a inimii, ne conduce lupta cu mândria, ne conduce iubirea de vrăjmaÈ™i. Toate aceste căi ne conduc spre Hristos È™i călăuză avem pe cei ce au parcurs acelaÈ™i drum: pustnicii din Egipt sau cei din CarpaÈ›i, cuvioÈ™ii din Athos sau cei de la Optina.
Rog pe Dumnezeu să binecuvinteze strădania traducătorului, Părintele Profesor Teoctist Caia È™i a ostenitorilor din cadrul Editurii È™i Tipografiei Mitropoliei Moldovei È™i Bucovinei care fac posibilă publicarea colecÈ›iei „CuvioÈ™i stareÈ›i de la Optina”.
Dumnezeu să te binecuvinteze È™i pe tine, cititorule al acestei cărÈ›i, conducându-te prin pocăinÈ›ă, rugăciune È™i iubire, la viaÈ›a în Hristos, singura care-È›i va oferi bucurii adevărate, libertate reală È™i lumină în viaÈ›ă. († TEOFAN, Mitropolitul Moldovei È™i Bucovinei)

Volumul cuprinde marturiile pelerinilor credinciosi care au primit ajutor si folos din partea Cuvioasei Parascheva.

Adunandu-si toate simturile inauntru, silindu-si mintea impreuna cu duhul, atintind-o si legand-o strans si, intr-un cuvant, tintuind-o de Crucea lui Hristos, Sfantul Grigorie repeta adeseori in rugaciune: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul, cu sufletul plin de tremur, cu gemete si cu inima franta; si uda pamantul cu lacrimi calde ce izvorau abundent din ochii sai.

Cei care spun că nu le pasă de cealaltă viaţă şi că nu vor să vieţuiască dincolo de aceasta se înşală pe ei înşişi, chiar dacă nu sunt conştienţi de aceasta. Căci cum e cu putinţă ca oamenii să nu dorească cealaltă viaţă, când ei nu se mai satură de viaţă, aici, pe pământ, fiind ataşaţi de ea ca stridiile de o stâncă… Toţi oamenii iubesc viaţa, dar unii o iubesc pe cea trupească, trecătoare, în vreme ce alţii o iubesc pe cea duhovnicească, veşnică.

În orice caz, chiar dacă cineva nu ar dori să vieţuiască dincolo de viaţa actuală, ar trebui să ştie că aceasta nu depinde de el, ci depinde de Cel ce ne-a creat...

Dumnezeu este Creatorul şi sprijinitorul universului. Chiar dacă El este înfricoşător şi atotputernic, El te iubeşte mai mult decât te pot iubi mama şi tatăl tău, şi El te va îmbrăţişa dacă tu voieşti să experiezi dragostea pe care El o are faţă de tine.

Avem in fata un volum de poezie categoric crestina, o poezie extraordinara, cum n-am mai avut in literatura noastra si cum nu este in lumea intreaga. O poezie de mare adancime si caldura despre ortodoxie. O poezie care se va impune in lumea intreaga.

Pr. D. Staniloae

Cartea este structurată în două părţi: I. studii referitoare la monahismul românesc; II. chipuri ale duhovnicilor de referinţă din Biserica Ortodoxă Română.

„MulÈ›umesc ostenitorilor Editurii Doxologia a Mitropoliei Moldovei È™i Bucovinei pentru iniÈ›iativa de a aduna într-un volum câteva texte de spiritualitate ortodoxă È™i mărturii despre duhovnici pe care i-am cunoscut, apărute în diferite publicaÈ›ii în limba română sau în limba germană.  

Dumnezeu m-a chemat să slujesc Biserica în Occident, unde Ortodoxia este minoritară È™i puÈ›in cunoscută. TotuÈ™i ea fascinează pe mulÈ›i occidentali, mai cu seamă prin spiritualitatea ei exprimată în Liturghie È™i în icoană. AÈ™a se face că, în cei aproape 30 de ani de slujire în context occidental, ca preot È™i apoi ca episcop, am fost invitat adeseori să pre-zint spiritualitatea ortodoxă în medii eterodoxe. De fiecare dată a trebuit să È›in seamă de...

Spovedania are un rol fundamental pentru viaÈ›a noastră în Hristos! Este atât un mijloc de a redobândi iertarea lui Dumnezeu, cât È™i o pavăză împotriva patimilor noastre.
Acest lucru este deosebit de important în cultura noastră contemporană, care devalorizează adevărul, virtutea, moralitatea È™i nu acordă importanÈ›ă lui Dumnezeu È™i sufletului. Copiii noÈ™tri au nevoie de o relaÈ›ie plină de afecÈ›iune acasă È™i nu numai – în special cu părintele duhovnic, dar în acelaÈ™i timp, învăÈ›ăturile Bisericii trebuie să le fie împărtăÈ™ite în moduri adecvate vârstei lor, însă fără compromisuri.

Am creat această carte spre a fi de ajutor copiilor ce vin la Taina minunată a Spovedaniei.
Din dorinÈ›a de a fi cât mai utilă È™i mai uÈ™or de înÈ›eles, am È›inut cont de mai multe aspecte:
~ Am împărÈ›it cartea în secÈ›iuni.
~ Am folosit intenÈ›ionat cât mai puÈ›in text pentru a încuraja mai mult reflecÈ›ia È™i rugăciunea.
~ Am inclus ilustraÈ›ii È™i un vocabular pentru copilaÈ™i, dar È™i rugăciuni, citate È™i psalmi spre folosul copiilor
mai mari.
~ DicÈ›ionarul de la sfârÈ™it defineÈ™te termeni care adeseori pot fi auziÈ›i în biserică pe tot parcursul anului, în special cu referire la Taina Spovedaniei.
~ Am inclus un scurt cuvânt pentru părinÈ›i, È™tiind că adulÈ›ii au o influenÈ›ă enormă asupra vieÈ›ii duhovniceÈ™ti a copiilor lor.

In urma cu 1350 de ani, Sfantul Maxim Marturisitorul (580-662) era judecat si condamnat pentru „erezie” In Constantinopol, Intr-un proces cu multe conotatii politice, din ordinul imparatului Constans II (641-668).  Dupa ce a fost mutilat, Sfantul Maxim a fost exilat in Lazica (Georgia de astazi), gasindu-si sfarsitul in cetatea Schemaris la 13 august 662.  Sinodul al VI-lea Ecumenic de la Constantinopol (680-681) va reabilita si va confirma ortodoxia hristologiei Sfantului Maxim, aparate cu pretul vietii.

Astazi este considerat, pe drept cuvant, unul dintre cei mai importanti teologi bizantini.  In acelasi timp, viziunea sa asupra diverselor capitole dogmatice a devenit normativa pentru multi teologi ortodocsi.  Influenta pe care a exercitat-o in ultima suta de ani asupra multor personalitati ale teologiei este unanim recunoscuta.

Intrebari si nedumeriri (Quaestiones et dubia) este una dintre lucrarile timpurii ale Sfantului Maxim, scrisa cel mai probabil intre 624 si 626, inaintea disputelor hristologice.  Este o colectie de intrebari si raspunsuri, exegeze la texte biblice si patristice, gen literar foarte utilizat in epoca.  Traducerea de fata este prima traducere integrala in limba romana, dupa textul grec editat de José H. Declerck, publicat in volumul 10 din colectia Corpus Christianorum. Series Greaca, in 1982.  Editia Declerck (239 intrebari) se bazeaza pe manuscrisul Vaticanus gr. 1703 si schimba radical viziunea asupra acestei opere, cunoscute anterior doar din editia mai veche din Patrologia Graeca 90 (79 intrebari), care a stat la baza traducerii Parintelui Dumitru Staniloae, publicata in volumul 2 al Filocaliei.

In acest volum ne sunt prezentate 18 texte paisiene româneşti de epocă, scrieri care au circulat în manuscrise prin intermediul traducerilor româneşti efectuate după originalele slavone ale stareţului Paisie (cu câteva excepţii) în timpul vieţii lui sau mai târziu. Aceste scrieri se disting fie prin ineditul lor, precum cele 4 epistole necunoscute până astăzi de cititorii români (Cuvânt la îmbrăcarea îngerescului chip; Cuvânt după îmbrăcarea îngerescului chip; Cuvinte pentru ascultare; Cuvinte filocalice); fie prin importanţa lor istorică (precum Aşezământul vieţii de obşte de la Mănăstirea Dragomirna; Către domnitorul Moldovei, Constantin Moruzi; Către Părintele Sofronie Ardeleanul de la Schitul Robaia al Mănăstirii Argeşului), fie prin importanţa lor dogmatică şi duhovnicească. În privinţa acestui din urmă aspect Domnul academician Virgil Cândea atrăgea atenţia asupra unui grup de 3 Cuvinte (Alcătuire despre rugăciunea minţii; Adeverire pentru rugăciunea minţii şi Răspunsul Stareţului Paisie către Stareţul Atanasie) în care Sfântul Paisie expune practica rugăciunii minţii şi o justifică în faţa unor detractori al acestui sfânt meşteşug de îndumnezeire. Nu în ultimul rând, acest volum surprinde prin prezenţa în cuprinsul său a trei texte nepublicate până acum, scrise de ucenicii Sfântului stareţ: Cronica zilelor din preajma şi de după adormirea întru Domnul a Stareţului Paisie; Cuvânt de laudă a Preacuviosului stareţ Paisie; Rugăciune către Preafericitul nostru Stareţul Paisie Velicikovski.

Volumul de față propune un mănunchi de meditații dedicate Evangheliilor duminicale. M-am străduit să citesc fiecare pericopă cu ochii unui copil curios, care-și dorește nu doar să înțeleagă con-textul scrierilor, ci și să aducă în atenție aspectele de actualitate care le definesc. De aceea, vă veți întâlni aici cu Hristos Care vor-bește unei inimi de mamă, schimbă sufletul unui vameș, salvează oameni în suferință ori hrănește mulțimile. Cu Mântuitorul, Cel care ne invită și pe noi să ne identificăm în ipostaza suferindului și să căutăm beneficiile întâlnirii cu El. Una care transfigurează, schim-bă suflete și aduce mângâiere. În același timp, am încercat să propun, pe baza celor prezentate, modele utile unei societăți care plutește adesea într-o adevărată stare de degringoladă axiologică, apelând la perena axiologie a Scripturii.