Perioada 1821-1859, reprezinta epoca istorica a reorganizarii pe baze moderne a Tarii Românesti, iar revolutia condusa de Tudor Vladimirescu, a dus la înlaturarea regimului fanariot si la introducerea domniilor pamântene. 
Regulamentele Organice, adoptate în 1831 în Tara Româneasca si în 1832 în Moldova au definit si separat atributiile puterilor Statului, au reglemantat organizarea Bisericii, au reformat administratia, au impus necesitatea refacerii armatei nationale etc.

Autorul s-a aplecat cu responsabilitate asupra temei propuse si a conceput o lucrare foarte interesanta, de o înalta tinuta stiintifica folosind metode de cercetare, pe baza de dovezi istorice, selectând cu marinimie bibliografia.

Pr. Prof. Dr. Stefan Rasceanu (Universitatea din Craiova)

"Predicile lui Antim sunt unul dintre cele mai pretioase monumente in literatura noastra bisericeasca, nu numai pentru ca ele sunt singurele in felul lor, caci de la nici un alt prelat romanesc din trecut nu avem o lucrare in acest fel, dar si pentru valoarea lor reala, pentru caldurea elocintei care, adeseori, minuneaza, si pentru frumusetea, bogatia si cateodata chiar eleganta limbii in care sunt scrise...

In acest mode credem ca predicile Mitropolitului Antim Ivireanul vor putea sa fi cetite si intelese cu usurinta in aceasta editiune nu numai de oamenii de litere, dar si de preotime."

Evanghelia Cuviosului Ioan Colibasul si furtul acesteia de la Manastirea Pantocrator

In viata Sfantului si Cuviosului Ioan Colibasul, se vorbeste despre un pergament-manuscris, o Sfanta Evanghelie, pe care parintii acestuia i-au daruit-o spre invatatura. Vom aduce la cunostinta in cele ce urmeaza cateva lucruri, importante, despre aceasta comoara scrisa a Bizantului. In biblioteca manastirii, printre cele peste 317 manuscrise, dintre care 68 sunt pe pergament (sec. XI-XIV), precum si cele doua ilitarii, se gaseste si o Evanghelie cu dimensiunile 0,17x0x12 cm, scrisa pe o membrana alba subtire. Sfantului Ioan Colibasul, scris in secolul al V-lea. Acest pergament, de o calitatate exceptionala, este impodobit cu miniaturi si frontispicii infatisandu-i pe evanghelisti, dar si pe alti sfinti. La alcatuirea culorilor, s-au folosit mai multe paste si cerneluri din plante.

Elena Farago s-a nascut pe 29 martie 1878 la Barlad. Ramasa orfana de mama, in 1890, a fost nevoita sa aiba grija de surorile mai mici. Tatal decedeaza, in 1895, iar ea pleaca la Bucuresti, unde locuieste la un frate mai mare. Se angajeaza ca guvernanta la familia lui I.L. Caragiale, ceea ce ii favorizeaza contactul cu literatura clasicilor. Aici il cunoaste pe Francisc Farago, viitorul sot. Debuteaza in 1898 cu un reportaj, iar in 1902 publica prima poezie in ziarul "Romania muncitoare".

In 1906 publica primul sau volum de poezii, "Versuri", la indemnul lui Nicolae Iorga. Se stabileste la Craiova, din 1907. Aici o vor gasi evenimentele sangeroase din acest an. Afiliata fiind la miscarea taraneasca, este arestata si va fi pusa in libertate doar la interventiile lui Nicolae Iorga. In aceasta perioada adopta un baiat, pe Mihnea. In 1913, se naste Cocuta, fiica sa.

Primestee din partea Academiei Romane Premiul "Adamachi" pentru volumele "Soapte din umbra" (1908) si "Traduceri libere" (1908), iar apoi pentru volumele "Soaptele amurgului" si "Din traista lui Mos Craciun", aparute in 1920. In 1921 primeste postul de director al Fundatiei "Alexandru si Aristia Aman", din Craiova. Va conduce timp de 30 de ani aceasta fundatie. A contribuit in mod deosebit la stabilirea regulamentului de organizare si e functionare a bibliotecii, de completare a colectiilor prin achizitii si donatii, la fisarea cartilor. Impreuna cu I.B. Georgescu, C. Georta, C.D. Fortunescu, in 1922 fondeaza, la Craiova, revista literara "Nazuinta", la care au colaborat: Simion Mehedinti, Ion Barbu, Perpessicius, Victor Eftimiu, Camil Petrescu s.a. A patronat si revista educativa pentru copii si tineret "Prietenul copiilor" intre anii 1943-1946.

Dupa o lunga suferinta, Elena Farago se stinge din viata, in 1954, la Craiova.

Copil fiind, Hans Christian Andersen era aproape la fel de sarac ca si mica vânzatoare de chibrituri dintr-una dintre povestirile sale. S-a nascut pe 2 aprilie 1805, la Odense, Danemarca. 

Povestile datorita carora îl cunoastem foarte bine în zilele noastre au aparut pentru prima data în 1835; avea treizeci de ani. Aceste povesti minunate erau atât de simple, încât oamenii n-au sesizat cât de bune sunt; si a trecut mult timp înainte ca propriii lui compatrioti sa se lase convinsi ca ghinionistul Hans pe care îl cunoscusera în copilarie era unul dintre cei mai buni povestitori ai lumii.

Pe lânga aceste povestiri "basme populare vechi si basme noi" a scris romane, piese de teatru si jurnale de calatorie.

Ultima sa carte de basme a fost daruita lumii în 1872. Trei ani mai târziu, pe 4 August, a murit, si toata lumea a plâns dupa bietul fiu minunat al cizmarului din Odense. 

carticica de povesti, de citit si de colorat

Lucrarea de fata prezinta unele din cele mai cunoscute colinde.

"Printul fericit" da titlul unei lucrari deosebite a lui Oscar Wilde, renumit scriitor si dramaturg englez. Alaturi de celelalte patru povestiri, "Privighetoarea si Trandafirul", "Uriasul egoist", "Prieten devotat" si "Remarcabila racheta", s-a alcatuit o scriere remarcabila care, prin continutul ei, aduce în prim-plan opinia autorului despre viata si, în general, despre societatea în care a trait. 

Personajele sunt inspirate din realitate, dar sunt transpuse în imaginea unor reprezentanti ai regnului animal si al celui vegetal. Randunelul îsi sacrifica viata pentru a-i ajuta pe cei sarmani, în timp ce municipalitatea era nepasatoare, Privighetoarea îsi da sangele pentru a crea un trandafir rosu, în timp ce domnisoara careia îi era destinat îl dispretuieste din trufie s.a.m.d. 

O carte destinata copiilor, ca lectura literara, dar care poate fi citita si de catre adulti, cu acelasi interes.

Conform programei scolare in vigoare.