Biblia Bartolomeu Anania

Biblia sau Sfânta Scriptură – Versiune diortosită după Septuaginta, redactată È™i adnotată de Mitropolitul BARTOLOMEU VALERIU ANANIA

Dacă vei deschide Cartea din simplă curiozitate sau deprindere, spre a-È›i împlini nevoia de a È™ti, È™i dacă ai străbătut-o ca pe un simplu act de cultură, fii sigur că n’o vei uita. Dacă ai zăbovit asupră-i cu un oarecare interes lingvistic, vei fi aflat că în ebraică È™i în greaca veche sunt semănate cuvinte, fraze È™i denumiri eterogene, împrumutate din culturile cu care autorii biblici s’au învecinat sau din altele pe care nici ei È™i nici părinÈ›ii lor nu le-au È™tiut. Dacă ai citit-o numai ca pe o operă literară, iată că ai gustat într’însa belÈ™ug de genuri È™i specii, poezie lirică È™i epică, istoriografie, legislaÈ›ie, imnuri sacre È™i sapienÈ›iale, pagini profetice È™i apocaliptice, proze scurte È™i nuclee de roman, scenarii dramatice È™i eseuri filosofice, sentinÈ›e aforistice È™i incantaÈ›ii prozodice… Dacă ai cercetat-o cu un ochi critic necruÈ›ător, vei fi descoperit È™i ceea ce, în fapt, căutai: naivităÈ›i, inadvertenÈ›e, lacune, suprapuneri, distorsiuni, interpolări, paralelisme È™i multe alte metehne care te vor sminti în măsura în care te vei opri aici.

Dacă, pentru nevoia de a înÈ›elege, o vei cerceta a doua È™i a treia oară, mai cu de-amănuntul, cu’ncetineli È™i reveniri, dacă-È›i vei pune gândul pe textul din faÈ›ă È™i pe cele paralele, însemnate alături, atunci cugetul tău va fi în stare să pipăie înÈ›elesurile din spatele cuvintelor, să pătrundă în luminiÈ™urile alegorice ale întâmplărilor, să desluÈ™ească de ce jertfa lui Avraam, de pildă, s’a petrecut ca fapt istoric la vremea ei, dar „È™i’n prefigurare” pentru vremile din urmă. În acelaÈ™i timp, reliefurile noilor tale lecturi îÈ›i vor deschide calea de acces către întreaga cultură europeană, în tot ce are ea mai înalt È™i mai frumos de-a lungul ultimului mileniu.

Dar dacă, pentru nevoia de a cunoaÈ™te, te vei deprinde s’o citeÈ™ti nu atât pe dinafară, cât mai ales pe dinlăuntru, dacă sufletul È›i se va aprinde în văpaia celor ce se întraripează cu dumnezeiescul dor, atunci dorul acesta îÈ›i va descoperi că, de vreme ce toate cărÈ›ile acestei CărÈ›i au fost scrise de dragul unui singur personaj, Iisus Hristos, prevestindu-L È™i vestindu-L, È™i de vreme ce Iisus Hristos a venit în lume de dragul unei singure făpturi, omul, înseamnă că toată Cartea se îndreaptă spre o singură fiinÈ›ă, care eÈ™ti tu, cititorule. Dacă o ocoleai, ar fi fost să treci pe-alături de propria ta viaÈ›ă; dar fiindcă È›i-ai asumat-o, a fost să te descoperi pe tine sieÈ›i. Acum, ajutat de SfinÈ›ii PărinÈ›i ai Bisericii È™i, la nevoie, de însemnările din josul paginii, vei pătrunde în adevărurile de credinÈ›ă È™i în sensurile adânci ale Scripturii, adică în lumina lecturii ei duhovniceÈ™ti, singura care te ridică deasupra lui a È™ti È™i deasupra lui a înÈ›elege, anume în văzduhul lui a cunoaÈ™te, acolo unde cuvintele redevin Cuvânt È™i eternitatea te îmbie la ViaÈ›ă; căci „viaÈ›a veÈ™nică aceasta este: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, È™i pe Iisus Hristos, pe Care L-ai trimis”.

Odată ajuns aici, nu-È›i mai rămâne decât Bucuria.

ÎPS Bartolomeu Anania

Traducerea Sfintei Scripturi in limba proprie fiecarui popor a constituit inca din vechi timpuri o preocupare a Bisericii, pentru ca mesajul evanghelic sa poata fi impropriat cu fidelitate de fiecare credincios in parte.  Sa ne aducem aminte ca Sfantul Duh, la Sarbatoarea Cincizecimii, a sfintit limbile neamurilor, facandu-le vase vrednice sa primeasca si sa marturiseasca pe Dumnezeu-Cuvantul in specificitatea cuvintelor lor.  Pentru aceasta, inca din primele secole, traducerea Sfintei Scripturi in diferite limbi a fost inteleasa ca o lucrare principala a Bisericii, prin care Cuvantul lui Dumnezeu se facea accesibil fiecarui popor, in propriul sau grai.

Traducerea Sfintei Scripturi in limba proprie fiecarui popor a constituit inca din vechi timpuri o preocupare a Bisericii, pentru ca mesajul evanghelic sa poata fi impropriat cu fidelitate de fiecare credincios in parte.  Sa ne aducem aminte ca Sfantul Duh, la Sarbatoarea Cincizecimii, a sfintit limbile neamurilor, facandu-le vase vrednice sa primeasca si sa marturiseasca pe Dumnezeu-Cuvantul in specificitatea cuvintelor lor. In acest sens, putem spune ca traducerea textelor sfinte de catre alte popoare in limba lor proprie a constituit si pentru poporul roman un indemn, ca orice fapta pilduitoare care cheama la savarsirea binelui.

"Mineiele sunt cărţi fundamentale ale cultului creştin ortodox care cuprind atât slujbele Sfinţilor pentru fiecare lună a anului, cât şi Sinaxarele referitoare la viaţa acestor Sfinţi. Mineiele oferă credincioşilor rugători posibilitatea pătrunderii în sfera tainică şi adânc binefăcătoare a sărbătorii fiecărei zile, a timpului sfinţit prin rugăciune şi lumina vieţii Sfinţilor dascăli duhovniceşti şi rugători pentru noi. Textele inspirate cuprinse în paginile Mineiului ne ajută să percepem prezenţa sfântului sărbătorit ca fiind una reală printre noi, sfântul devenind astfel protos-ul adunării eclesiale. 
 
Ediţia de faţă a Mineiului pe Ianuarie este una atent revizuită, mai bogată în nuanţarea şi desluşirea sensurilor teologice ale textului imnografic originar şi, aşadar, mai fidelă acestuia. Îndepărtarea arhaismelor devenite prea greu accesibile înţelegerii obişnuite, dar şi evitarea neologismelor încă neasimilate de o majoritate a credincioşilor, oferă textului acestei ediţii a Mineiului pe Ianuarie un necesar echilibru stilistic, iar celor ce se apleacă asupra lui, o mult mai uşoară înţelegere a conţinitului. În conformitate cu hotărârile Sinodului Bisericii Ortodoxe Române, textul ediţiei actuale a fost îmbogăţit cu Slujba Sfântului Cuvios Antipa de la Calapodeşti, sărbătorit la 10 ianuarie, iar la Sinaxarul zilei de 25 ianuarie a fost adăugată pomenirea Sfântului Ierah Bretanion, episcopul Tomisului".

Sfantul Alexandru Nevski este unul dintre cei mai iubiti sfinti ai Rusiei.  El a primit de la Dumnezeu crucea de conducator al poporului rus si de ocrotitor al credintei ortodoxe.

Lumea contemporana ne impune ca modele de conducatori politicieni corupti, mincinosi, lipsiti de credinta.  Viata Sfantului Alexandru ne prezinta un model de conducator care astazi pare utopic: acela al unui conducator care este dispus la orice jertfa pentru binele supusilor sai, al unui conducator care este gata sa isi piarda viata pamanteasca pentru a marturisi credinta in Hristos.

Când È™i cum a fost întemeiată Taina Spovedaniei? Când È™i de câte ori pe an trebuie să ne spovenim? Ce sunt epitimiile sau canoanele de spovedanie È™i cum se aplică ele astăzi? Avem duhovnic? Cum este el È™i cum păstrăm dialogul È™i comuniunea el? Care sunt urmările Spovedaniei È™i ale nespovedirii? Care sunt limitele intervenÈ›iei È™i lucrării în viaÈ›a penitentului? De ce este necesară È™i folositoare spovedania clericilor? Păcatele mărturisite o cdată mai trebuie spovedite la o altă spovedanie? Spovedania: în picioare, în genunchi sau pe scaun? Care este rânduiala pregătirii credincioÈ™ilor mireni pentru primirea Sfintei ÎmpărtăÈ™anii? În ce condiÈ›ii È™i cât de des primesc Sfânta ÎmpărtăÈ™anie copiii? Cum ajungem la împărtăÈ™irea continuă cu Sfintele Taine? Care sunt inovaÈ›iile È™i abaterile de la normele liturgice , canonice È™i pastorale privitoare la săvârÈ™irea Tainei ÎmpărtîÈ™aniei? Care este rânduiala împărtăÈ™irii bolnavilor? Despre materia folosită la Sfânta Euharistie: pâinea, vinul È™i apa

Multe sunt deosebirile şi scopul milosteniei. Că este cineva care face milostenie ca să se binecuvinteze casa lui; şi Dumnezeu binecuvintează casa lui. Altul, pentru fiii lui, şi Dumnezeu păzeşte pe fiii lui. Altul, pentru ca să fie slăvit; şi Dumnezeu îl slăveşte pe el. Şi Dumnezeu nu leapădă pe nimeni, ci, orice voieşte fiecare îi dă lui, când nu se vătăma sufletul din acesta. Dar, aceştia toti, departe sunt de plata lor. Că, după scopul pentru care au făcut milostenie, le-a plătit lor Dumnezeu şi cu nimic nu le mai este dator în veacul viitor. Deci, tu, de vei face milostenie, fă întâi pentru sufletul tău, şi orice doreşti îţi va da ţie Dumnezeu, pe deasupra. Că scris este: "Să-ţi dea ţie Domnul după inima ta". Şi iarăşi, "Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu - adică cele sufleteşti, şi dreptatea Lui - şi toate acestea se vor adăuga vouă". 

ANTOLOGIE REALIZATA DE PROF. ELISABETA FILIOREANU

Există credincioşi incapabili să întemeieze o relaţie. Aceştia provoacă tristeţe.Constatăm în jurul nostru relaţii în care una din părţi sau amândouă nu au credinţă. Nu în Dumnezeu, ci în celălalt. Provoacă frustrare.De asemenea, vedem relaţii, cu sau fără credinţă, în care existenţa nu este adevărată. Omul nu există, nu în sensul tineresc umoristic („acest om este inexistent”), ci în sensul minciunii existenţiale. Se chinuie să-i copieze pe ceilalţi, fie reali, fie plăsmuiţi de închipuirea lui. Întâlnirea cu astfel de oameni conduce la deznădejde.Avem vreo modalitate de a le face pe toate trei să funcţioneze împreună armonios? Existenţa noastră psihosomatică, credinţa în Hristos şi în oameni, relaţiile noastre vitale pentru noi toţi? Putem oare să ajungem la un nivel de funcţionare în care fiecare din aceşti trei factori să nu-i micşoreze pe ceilalţi, ci să-i întărească?Vom încerca să aflăm unele răspunsuri printre rândurile acestei carți.

Fotografiile sunt preluate din Arhivele Statului Rus și din colecții private și au fost colorizate de graficiana Olga Shirnina în colaborare cu experți în cromatica uniformelor militare.

Cartea are la bază scrisori, mărturii, jurnale, memorii și alte texte esențiale și nepublicate până acum, care prezintă o biografie unică și obiectivă a țarului Nicolae al II-lea și a familiei sale. Un portret plin de viață al Țarilor Mucenici reiese din scrierile lor personale și din ale celor care au trăit foarte aproape de ei. Fiind întemeiată strict pe izvoare primare, cartea scoate la lumină și multe fapte necunoscute și nedezvăluite, care demonstrează că multe adevăruri cu privire la viața și martiriul Țarilor Mucenici rămân trecute sub tăcere sau denaturate până astăzi. Între istoricii care au lucrat la proiect se numără și Nicholas B.A. Nicholson, Helen Azar și Helen Rappaport, toți specialiști de renume în istoria familiei Romanov.

„Curând va veni primăvara să ne încălzească inimile. Mai întâi calea crucii și apoi bucurie și desfătare. Se împlinește un an de când ne-am despărțit, dar ce este timpul? Viața aici e nimic – veșnicia e totul, iar noi trebuie să ne pregătim sufletele încă de acum pentru Împărăția Cerurilor. Până la urmă, nimic nu e atât de îngrozitor și chiar de ne vor lua totul, nu ne pot lua sufletele. (…) Trăim pe pământ, dar suntem deja pe jumătate plecați în lumea cealaltă. Vedem totul în altă lumină. Pentru noi, toate au rămas în urmă, iar ce va aduce viitorul nu pot ști, doar Dumnezeu știe – ne-am predat cu totul în mâinile Lui. Cu cât suferim aici mai mult, cu atât mai bine ne va fi pe celălalt tărâm, unde ne așteaptă atât de mulți dragi nouă. Cum am putea să cerem mai mult? Pur și simplu, îi mulțumim Domnului pentru fiecare zi care se sfârșește cu bine.” Din jurnalul țarinei Alexandra

Stoina a fost ucenică credincioasă a sfântului Ioanichie, care a fondat mănăstirea Devici în sec. XV.
Stoina s-a născut în satul Lopizhi, lângă Sienica, în familia Zaric, care acum s-a mutat sau va trebui să se mute din Serbia din cauza harţuielilor musulmane. De mic copil şi până la adolescenţa sa, Stoina a păscut oile. Gospodăria tatălui ei era foarte mare şi bogată. Familia trăia într-o casă veche, unde locuise pe vremuri preotul satului; dar tatăl Stoinei nu a fost preot...