Perioada 1821-1859, reprezinta epoca istorica a reorganizarii pe baze moderne a Tarii Românesti, iar revolutia condusa de Tudor Vladimirescu, a dus la înlaturarea regimului fanariot si la introducerea domniilor pamântene. 
Regulamentele Organice, adoptate în 1831 în Tara Româneasca si în 1832 în Moldova au definit si separat atributiile puterilor Statului, au reglemantat organizarea Bisericii, au reformat administratia, au impus necesitatea refacerii armatei nationale etc.

Autorul s-a aplecat cu responsabilitate asupra temei propuse si a conceput o lucrare foarte interesanta, de o înalta tinuta stiintifica folosind metode de cercetare, pe baza de dovezi istorice, selectând cu marinimie bibliografia.

Pr. Prof. Dr. Stefan Rasceanu (Universitatea din Craiova)

"Predicile lui Antim sunt unul dintre cele mai pretioase monumente in literatura noastra bisericeasca, nu numai pentru ca ele sunt singurele in felul lor, caci de la nici un alt prelat romanesc din trecut nu avem o lucrare in acest fel, dar si pentru valoarea lor reala, pentru caldurea elocintei care, adeseori, minuneaza, si pentru frumusetea, bogatia si cateodata chiar eleganta limbii in care sunt scrise...

In acest mode credem ca predicile Mitropolitului Antim Ivireanul vor putea sa fi cetite si intelese cu usurinta in aceasta editiune nu numai de oamenii de litere, dar si de preotime."

Evanghelia Cuviosului Ioan Colibasul si furtul acesteia de la Manastirea Pantocrator

In viata Sfantului si Cuviosului Ioan Colibasul, se vorbeste despre un pergament-manuscris, o Sfanta Evanghelie, pe care parintii acestuia i-au daruit-o spre invatatura. Vom aduce la cunostinta in cele ce urmeaza cateva lucruri, importante, despre aceasta comoara scrisa a Bizantului. In biblioteca manastirii, printre cele peste 317 manuscrise, dintre care 68 sunt pe pergament (sec. XI-XIV), precum si cele doua ilitarii, se gaseste si o Evanghelie cu dimensiunile 0,17x0x12 cm, scrisa pe o membrana alba subtire. Sfantului Ioan Colibasul, scris in secolul al V-lea. Acest pergament, de o calitatate exceptionala, este impodobit cu miniaturi si frontispicii infatisandu-i pe evanghelisti, dar si pe alti sfinti. La alcatuirea culorilor, s-au folosit mai multe paste si cerneluri din plante.

Volumul de fata pune la indemana cititorilor pagini alese din creatia lirica si satirica a poporului nostru.

Pentru selectionarea materialului, au fost cercetate numeroase colectii, antologii si periodice de foclor.

In organizarea lucrarii, ne-am straduit sa imbinam criteriul estetic, tematic si de gen, cu cel istoric si regional, cuprinzand lalolalta ghicitori, proverbe si zicatori din toate regiunile tarii, din clasica folclorica si din creatia folclorica contemporana.

Este conform programelor scolare pentru clasele I-VIII, aprobate de M.E.C.I

Creat de Edgar Rice Burroughs (01.09.1875 - 19.03.1950), romanul „Tarzan“ a apărut pentru prima dată, în 1912, în revista „The All-Story“.  „Tarzan din neamul maimuÈ›elor“ („Tarzan of the Apes“) a fost publicat în 1914. Au urmat 23 de continuări, câteva versiuni ale altor autori, È™i nenumărate adaptări în alte medii, autorizate È™i neautorizate.

Tarzan este considerat unul dintre cele mai cunoscute personaje literare din lume. Acesta a apărut în filme, piese radio, adaptări pentru televiziune È™i benzi desenate. Au fost însă È™i numeroase parodii È™i lucrări piratate.

În „Tarzan din neamul maimuÈ›elor“, primul volum original al seriei, autorul stabileÈ™te fundalul exotic È™i descrie trecerea, dură È™i palpitantă, spre bărbăÈ›ie a băiatului care fusese crescut de un trib de maimuţe mari în inima junglei primitive. 

DeÈ™i E.R. Burroughs nu era un romancier elegant, el este considerat ca fiind un povestitor vivace. Majoritatea romanelor sale încă se tipăresc. Într-o cronică despre seria „Tarzan“, din 1963, criticii, deÈ™i subliniază câteva dintre deficienÈ›ele pe care cărÈ›ile acestuia le au ca opere literare, îl laudă pe Burroughs pentru că a creat o „figură de vis cu ochii deschiÈ™i“, convingătoare.

Alte scrieri care îl au ca personaj principal pe Tarzan: „Fiul lui Tarzan“, „Tarzan şi leul de aur“, „Întoarcerea lui Tarzan“, „Fiarele lui Tarzan“ etc. 

„Legea vietii“ este o nuvelă a scriitorului  american Jack London. A fost publicată pentru prima dată in martie 1901 in Revista McClure, volumul 16. Un an mai tarziu, a fost tipărită intr-o colectie de povesti ale lui Jack London, The Children of Frost, la Editura Macmillan. 

Această scriere acoperă ultimele cinci ore ale bă­tra­nului si muribundului sef inuit Koskoosh.  Tri­bul său trebuie să călătorească in căutarea de imbră­căminte si adăpost, asa că este lăsat să moară din cauza varstei sale si a incapacitătii de a vedea. Chiar si fiul său este nevoit să-l pără­sească, pentru că are o nouă familie, pe care trebuie să o hrănească si  să o protejeze.

Cu toate acestea, bătranul Koskoosh este multumit, deoarece stie legea vietii si dorintele ei. El isi acceptă soarta pasnic si incepe să vizualizeze evenimentele din trecutul său. Ii vin in minte imaginile atat ale marii foamete, cat si ale vremurilor frumoase. Ca persoană ex­pe­rimentată, el contemplă natura si acceptă, in cele din urmă, individualismul acesteia.

Cartea s-a inchegat după înveşnicirea soţului meu, ca mărturie dramatică a unei poveşti de iubire, flancată în ultimii ani, de suferinţa generată de o boală crâncenă. Mi-aş dori ca aceste pagini să transmită şi alianţa mea cu orice biet suferind şi apropiaţii lui. Şi să nu le fie zguduitoare, de-a Domnul, vremea suferinţei.

Grigore Băjenaru (1907-1986), prozator, fiul Anei (n. Grigoriade) si al lui Ion Popescu-Băjenaru (institutor, publicist si autor de manuale scolare). Viitorul scriitor încheie cursul primar la o scoală din Bucu­resti, frecventează apoi Liceul „Gh. Lazăr“, luând bacalaureatul în 1926. Licentiat în filosofie si litere. Sustine doctoratul în 1938. Debutează ca autor de basme; publică si snoave, amintiri, povesti, versuri în diferite reviste atractive pentru cei mici.

                                                                *

„Povestitor «născut» [...], cultivă dezinvolt un aliaj de haz destins, bo­nom, vervă surâzătoare ori ironie subversivă, iar ca revers, un gen de evocare agreabil, ce-i va atrage cititori fideli. Cartea care îi aduce recunoasterea e „Cismigiu et comp.“, o odisee de licean simpatic, sturlubatic premiant, aplaudat ori, după caz, temut de rivalii «lăzăristi», ire­zistibil umorist si mim.  Amestec de lirism si de umor, de stil co­locvial si anecdotică spumoasă, romanul din 1942, un best-seller pentru câteva promotii de adolescenti postbelici, a continuat  să fie editat (1946, 1947 s.u.)...

Trecerea timpului pune surdina, atenuand din exuberantele comice, in «Buna dimineata, baieti!» (1972), unde disputa ingenua clasa-catedra e ecou tarziu din «Cismigiu et comp.» (Academia Română, Dictionarul general al Literaturii Române)

numaram si coloram (Punct cu punct)