De ce, oare, această iniÈ›iativă care comportă multă muncă, dificultăÈ›i, timp È™i investiÈ›ie materială? Răspunsul este simplu. Poporul cel dreptcredincios are nevoie de „chipuri de pocăinÈ›ă” cum rosteÈ™te o rugăciune din canonul de pregătire pentru primirea Sfintei ÎmpărtăÈ™anii. Poporul lui Hristos din România este însetat de „apa cea vie”, este înfometat după „pâinea cea spre fiinÈ›ă”.
„Chipuri de pocăinÈ›ă” găsim în viaÈ›a sfinÈ›ilor din primele veacuri creÈ™tine, în viaÈ›a sfinÈ›ilor cu care Dumnezeu a binecuvântat neamul românesc.
„Chipuri de pocăinÈ›ă” găsim, de asemenea, în viaÈ›a bineplăcuÈ›ilor lui Dumnezeu care au odrăslit în sânul altor popoare. CuvioÈ™ii StareÈ›i de la Optina se numără printre aceste „chipuri de pocăinÈ›ă”, printre „geniile sfinÈ›eniei” spre care se îndreaptă omul contemporan în căutare de odihnă sufletească.
IntenÈ›ia publicării unei colecÈ›ii dedicate vieÈ›ii mănăstireÈ™ti de la Optina are È™i un alt scop È™i anume: tot ceea ce s-a petrecut ca viaÈ›ă monahală autentică timp de peste 100 de ani la Optina se datorează influenÈ›ei exercitate asupra Lavrei de Sfântul Paisie Velicicovski de la Mănăstirea NeamÈ›. În viaÈ›a celor 14 stareÈ›i ai Optinei, canonizaÈ›i de Biserica Ortodoxă Rusă în 1996, se descoperă amprenta geniului paisian.
După moartea Sf. Paisie, ucenicii săi au mers în Rusia È™i prin intermediul lor s-a născut fenomenul numit „Optina”. Timp de peste 100 de ani după moartea Sfântului Paisie Velicicovski, monahismul din Èšările Române, din Rusia È™i din alte părÈ›i ale Bisericii Ortodoxe a fost influenÈ›at de lucrarea duhovnicească a Mănăstirii NeamÈ› de la sfârÈ™itul secolului al XVIII-lea.
Vremurile au fost grele pentru Rusia în tot veacul XX, iar pentru România nu tocmai uÈ™oare. InfluenÈ›a vieÈ›ii duhovniceÈ™ti rezultată din lucrarea Sfântului Paisie s-a diminuat considerabil.
Redescoperirea Filocaliei prin traducerile Părintelui Dumitru Stăniloae, revigorarea monahismului atonit, traducerile din SfinÈ›ii PărinÈ›i, redobândirea libertăÈ›ii în spaÈ›iul Europei răsăritene după 1990 au oferit cadrul necesar redescoperirii cu mai multă vigoare a influenÈ›ei Sfântului Paisie asupra vieÈ›ii creÈ™tine ortodoxe.
Publicarea colecÈ›iilor dedicate stareÈ›ilor mănăstirii Optina se doreÈ™te a fi, aÈ™adar, È™i un omagiu adus Sfântului Paisie de la NeamÈ›.
Prin intermediul acestei colecÈ›ii creÈ™tinul de azi intră în legătură cu un izvor de viaÈ›ă care-l adapă autentic în setea lui după sens, lumină, în setea lui după Dumnezeu. ViaÈ›a È™i învăÈ›ăturile stareÈ›ilor de la Optina arată, dincolo de locul È™i timpul în care ei au trăit, că existenÈ›a omului fără Hristos È™i fără Evanghelie, fără Biserică, este un non-sens, o confuzie, o disperare fără leac. Spre stareÈ›ii de la Optina, în veacul al XIX-lea È™i începutul veacului XX, se îndreptau pentru cuvânt duhovnicesc mulÈ›imi de călugări, È›ărani È™i moÈ™ieri, prinÈ›i È™i intelectuali. De ce? Pentru că trăiau dramatic golul din ei È™i simÈ›eau că la umbra sfinÈ›ilor de la Optina găseau izvorul umplerii vieÈ›ii lor cu duh È™i adevăr.
Astăzi, omenirea trăieÈ™te È™i mai dramatic decât în veacurile XIX È™i XX, tragedia singurătăÈ›i, a disperării, a lipsei de libertate lăuntrică. Unde să alerge omul de azi pentru a-È™i regăsi echilibru vieÈ›ii interioare È™i, prin aceasta, să redescopere sensul existenÈ›ei sale?
Răspunsul nu este È™i nu poate fi altul decât: HRISTOS. „VeniÈ›i la mine toÈ›i cei osteniÈ›i È™i împovăraÈ›i È™i Eu vă voi odihni pe voi.” (Matei 11, 28) Numai trăirea întru Hristos umple existenÈ›a omului.
Spre Hristos ne conduce Liturghia, ne conduce Filocalia, ne conduce bucuria lăuntrică a rugăciunii minÈ›ii È™i a inimii, ne conduce lupta cu mândria, ne conduce iubirea de vrăjmaÈ™i. Toate aceste căi ne conduc spre Hristos È™i călăuză avem pe cei ce au parcurs acelaÈ™i drum: pustnicii din Egipt sau cei din CarpaÈ›i, cuvioÈ™ii din Athos sau cei de la Optina.
Rog pe Dumnezeu să binecuvinteze strădania traducătorului, Părintele Profesor Teoctist Caia È™i a ostenitorilor din cadrul Editurii È™i Tipografiei Mitropoliei Moldovei È™i Bucovinei care fac posibilă publicarea colecÈ›iei „CuvioÈ™i stareÈ›i de la Optina”.
Dumnezeu să te binecuvinteze È™i pe tine, cititorule al acestei cărÈ›i, conducându-te prin pocăinÈ›ă, rugăciune È™i iubire, la viaÈ›a în Hristos, singura care-È›i va oferi bucurii adevărate, libertate reală È™i lumină în viaÈ›ă. († TEOFAN, Mitropolitul Moldovei È™i Bucovinei)

Volumul cuprinde marturiile pelerinilor credinciosi care au primit ajutor si folos din partea Cuvioasei Parascheva.

Adunandu-si toate simturile inauntru, silindu-si mintea impreuna cu duhul, atintind-o si legand-o strans si, intr-un cuvant, tintuind-o de Crucea lui Hristos, Sfantul Grigorie repeta adeseori in rugaciune: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul, cu sufletul plin de tremur, cu gemete si cu inima franta; si uda pamantul cu lacrimi calde ce izvorau abundent din ochii sai.

Cei care spun că nu le pasă de cealaltă viaţă şi că nu vor să vieţuiască dincolo de aceasta se înşală pe ei înşişi, chiar dacă nu sunt conştienţi de aceasta. Căci cum e cu putinţă ca oamenii să nu dorească cealaltă viaţă, când ei nu se mai satură de viaţă, aici, pe pământ, fiind ataşaţi de ea ca stridiile de o stâncă… Toţi oamenii iubesc viaţa, dar unii o iubesc pe cea trupească, trecătoare, în vreme ce alţii o iubesc pe cea duhovnicească, veşnică.

În orice caz, chiar dacă cineva nu ar dori să vieţuiască dincolo de viaţa actuală, ar trebui să ştie că aceasta nu depinde de el, ci depinde de Cel ce ne-a creat...

Dumnezeu este Creatorul şi sprijinitorul universului. Chiar dacă El este înfricoşător şi atotputernic, El te iubeşte mai mult decât te pot iubi mama şi tatăl tău, şi El te va îmbrăţişa dacă tu voieşti să experiezi dragostea pe care El o are faţă de tine.

Avem in fata un volum de poezie categoric crestina, o poezie extraordinara, cum n-am mai avut in literatura noastra si cum nu este in lumea intreaga. O poezie de mare adancime si caldura despre ortodoxie. O poezie care se va impune in lumea intreaga.

Pr. D. Staniloae

Apostolul iubirii", „Fiul tunetului", Ioan Evanghelistul, Ioan Teologul sau Ioan Bogoslov, cum a fost supranumit cel mai apropiat de Hristos ucenic, care È™i-a rezemat capul pe pieptul lui Iisus la Cina cea de Taină, trâmbiÈ›a care a vestit lumii că „La început a fost Cuvântul”, face subiectul cărÈ›ii de faÈ›ă. În cuvântul de laudă al Sfântului Teodor Studitul care precedă Canoanele propriu-zise, marele propovăduitor al iubirii È™i al harului, ucenicul Cuvântului lui Dumnezeu, este înfăÈ›iÈ™at ca fiind cel mai ales dintre EvangheliÈ™ti, „vulturul lui Dumnezeu", „cercetătorul neajuns al adâncului cerului", „mintea cea înalt văzătoare", „cel ce a vestit îngerilor Întruparea Cuvântului", „oceanul nesfârÈ™it al înÈ›elepciunii", „adâncul cel negrăit al dogmelor", autorul cel mai profund al celei mai înalte teologii. Aceste atribute È™i laude ale sfântului se regăsesc È™i în canoanele propriu-zise care celebrează în persoana sfântului întruchiparea teologiei celei mai adânci a Cuvântului lui Dumnezeu. 
 Troparele Născătoarei de la aceste Canoane, de o sensibilitate È™i delicateÈ›e negrăite, o prezintă pe Născătoarea de Dumnezeu tânguindu-se la cruce împreună cu ucenicul iubit căruia Hristos îi încredinÈ›ează, ca unui feciorelnic, păzirea Preacuratei Fecioare. Odată cu Canoanele Sfântului Nicodim Aghioritul închinate sfântului, izbucneÈ™te lumina Învierii, de vreme ce Sfântul Ioan se prăznuieÈ™te pe data de 8 Mai, în plin praznic al Învierii. Fiu adoptiv È™i duhovnicesc al Maicii Domnului È™i prin aceasta frate al lui Hristos ÎnsuÈ™i È™i fiu moÈ™tenitor al lui Dumnezeu-Tatăl, Sfântul Ioan a moÈ™tenit de la Iisus Domnul avuÈ›ia È™i vistieria cea mai de preÈ›: iubirea, al cărei Apostol s-a făcut, vestind tuturor, cu fapta, cuvântul È™i minunile, că Dumnezeu este iubire. Să avem parte, prin aceste Canoane, de rugăciunile È™i mijlocirile la Hristos ale acestui uriaÈ™ sfânt al Bisericii noastre.

Stareţul Nectarie de la Optina a fost ultimul dintre păstorii alesi ai acestei vestite mănăstiri din Rusia centrală.

Ieroschimonahul Nectarie (1853-1928) a purtat crucea slujirii stăreţeşti în anii celor mai grele încercări ale Bisericii Ortodoxe Ruse şi pentru poporul rus, în anii persecutării creştinilor, ai ateismului, ai războiului fratricid şi ai foametei. Însuşi Stareţul a trecut prin aceste încercări, a fost persecutat şi exilat. În anii groaznicelor ispite, el nu a purtat numai crucea încercărilor sale ci a luat asupra lui şi nenorocirile, privaţiunile şi jugul păcatelor multor oameni. Întreaga sa viaţă a fost întruparea propriului său îndemn: „Totul se dobândeşte prin rugăciune... Când vei fi supărat şi deznădăjduit atunci să spui doar - Doamne cruţă-mă, mântuieşte-mă şi miluieşte pe robul Tău!... În orice timp vă veţi afla, orice aţi face: şedeţi, mergeţi sau lucraţi, spuneţi din toată inima: «Doamne miluieşte!». Când vor fi dureri şi nu le veţi putea duce, atunci îndreptaţi-vă către Domnul, către Născătoarea de Dumnezeu, către Sfântul Nicolae, către sfântul al cărui nume îl purtaţi şi durerea se va uşura”. El s-a rugat pentru întreg poporul care se afla în suferinţe trupeşti şi duhovniceşti, a vindecat oameni şi i-a întărit în credinţă.

 Era o toamnă plină de roade bogate şi proaspete. Câte o frunză veştedă pe ici pe colo anunţa dezvelirea copacilor ce avea să vină. Mă întrebam de ce merii au înflorit a doua oară? De ce florile nu se ofilesc şi ies ţanţoşe înaintea noastră, izvor de bucurie şi frumuseţe? De ce izvoarele şuşotesc ca şi cum ar fi în plină vară? Am pus pe seama bunicii, care se pregătea să intre în raiul ceresc şi care pe pământ trăit-a şi cultivat-a raiul pământesc, aducând slavă Domnului pentru toate, întru dobândirea vieţii de apoi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin.

     Înainte de a pleca, bunica ne-a strâns în jurul ei şi ne-a povestit un vis:

     – Dragii mei, zicea ea, am visat cum Măicuţa Domnului a intrat în casa mea, aici, în odaia cu icoanele din iconostasul nostru, căci mereu am dorit să am iconostas ca la biserică şi tot am adunat icoane la care m-am închinat alături de voi, dragii mei copii şi nepoţi. Deci, ţineţi minte că Măicuţa Domnului a...

Cartea de faÈ›ă adună între coperÈ›ile ei, cu delicateÈ›e, multe lucrări binecuvântate ale lui Dumnezeu. Ea se citeÈ™te uÈ™or; îÈ›i vine să nu o mai laÈ™i din mână după ce i-ai citit primele pagini. Printre întâmplări cu călători veÈ›i găsi È™i note de pelerinaj în Muntele Athos È™i întâlniri minunate în acel spaÈ›iu, dar È™i pagini de spiritualitate, ori chiar de teologie; dar peste toate, mult bun simÈ›, dragoste È™i implicare pentru cel trist È™i debusolat, un spirit misionar pentru o persoană fără reverendă.