Cum sa devii o prezenta vindecatoare. Editia a doua

Format: 13x20 cm
ISBN: 978-606-9746-93-6
Status: in stoc

Cum sa devii o prezenta vindecatoare. Editia a doua

Colectia: Alte carti
Autor:
Editura: Doxologia
Numar de pagini: 184

Cum să devii o prezență vindecătoare este un dar de calm oferit celor prinși în zgomotul și aglomerația societății noastre moderne. Aducând în discuție istorisiri personale, înțelepciune de la Părinții Bisericii și experiența sa profesională ca psiholog clinician, dr. Albert Rossi își călăuzește cu delicatețe cititorii către tăcerea rugăciunii. Cartea sa este o pașnică și puternică aducere-aminte a faptului că dragostea trebuie să izvorască vindecare în noi înșine și în aproapele nostru prin intermediul comuniunii neîncetate cu Hristos. Ca o persoană susceptibilă să devină legată de grijile pământești, sunt foarte recunoscătoare pentru această doză de sfaturi despre ce trebuie să facem în împrejurările dificile ale vieții.Molly Sabourin autoare și realizatoare de emisiuni radiofonice, Close to HomeAceastă carte, Cum să devii o prezență vindecătoare, spune o poveste despre cum să intri în inima unui om pentru a-L găsi pe Hristos, și apoi cum să ieși din inima lui pentru a-I permite lui Hristos să îi vindece și pe ceilalți prin noi.

Pret: 21.00 LEI   
  Cumpara


Scrieti o recenzie

Nume:
Email:
Mesajul:
Apreciere:



  Trimite comentariul


(Nu exista recenzii la aceasta carte. Fiti primul care scrie o recenzie!)


Carti similare


    • De ce, oare, această iniÈ›iativă care comportă multă muncă, dificultăÈ›i, timp È™i investiÈ›ie materială? Răspunsul este simplu. Poporul cel dreptcredincios are nevoie de „chipuri de pocăinÈ›ă” cum rosteÈ™te o rugăciune din canonul de pregătire pentru primirea Sfintei ÎmpărtăÈ™anii. Poporul lui Hristos din România este însetat de „apa cea vie”, este înfometat după „pâinea cea spre fiinÈ›ă”.
      „Chipuri de pocăinÈ›ă” găsim în viaÈ›a sfinÈ›ilor din primele veacuri creÈ™tine, în viaÈ›a sfinÈ›ilor cu care Dumnezeu a binecuvântat neamul românesc.
      „Chipuri de pocăinÈ›ă” găsim, de asemenea, în viaÈ›a bineplăcuÈ›ilor lui Dumnezeu care au odrăslit în sânul altor popoare. CuvioÈ™ii StareÈ›i de la Optina se numără printre aceste „chipuri de pocăinÈ›ă”, printre „geniile sfinÈ›eniei” spre care se îndreaptă omul contemporan în căutare de odihnă sufletească.
      IntenÈ›ia publicării unei colecÈ›ii dedicate vieÈ›ii mănăstireÈ™ti de la Optina are È™i un alt scop È™i anume: tot ceea ce s-a petrecut ca viaÈ›ă monahală autentică timp de peste 100 de ani la Optina se datorează influenÈ›ei exercitate asupra Lavrei de Sfântul Paisie Velicicovski de la Mănăstirea NeamÈ›. În viaÈ›a celor 14 stareÈ›i ai Optinei, canonizaÈ›i de Biserica Ortodoxă Rusă în 1996, se descoperă amprenta geniului paisian.
      După moartea Sf. Paisie, ucenicii săi au mers în Rusia È™i prin intermediul lor s-a născut fenomenul numit „Optina”. Timp de peste 100 de ani după moartea Sfântului Paisie Velicicovski, monahismul din Èšările Române, din Rusia È™i din alte părÈ›i ale Bisericii Ortodoxe a fost influenÈ›at de lucrarea duhovnicească a Mănăstirii NeamÈ› de la sfârÈ™itul secolului al XVIII-lea.
      Vremurile au fost grele pentru Rusia în tot veacul XX, iar pentru România nu tocmai uÈ™oare. InfluenÈ›a vieÈ›ii duhovniceÈ™ti rezultată din lucrarea Sfântului Paisie s-a diminuat considerabil.
      Redescoperirea Filocaliei prin traducerile Părintelui Dumitru Stăniloae, revigorarea monahismului atonit, traducerile din SfinÈ›ii PărinÈ›i, redobândirea libertăÈ›ii în spaÈ›iul Europei răsăritene după 1990 au oferit cadrul necesar redescoperirii cu mai multă vigoare a influenÈ›ei Sfântului Paisie asupra vieÈ›ii creÈ™tine ortodoxe.
      Publicarea colecÈ›iilor dedicate stareÈ›ilor mănăstirii Optina se doreÈ™te a fi, aÈ™adar, È™i un omagiu adus Sfântului Paisie de la NeamÈ›.
      Prin intermediul acestei colecÈ›ii creÈ™tinul de azi intră în legătură cu un izvor de viaÈ›ă care-l adapă autentic în setea lui după sens, lumină, în setea lui după Dumnezeu. ViaÈ›a È™i învăÈ›ăturile stareÈ›ilor de la Optina arată, dincolo de locul È™i timpul în care ei au trăit, că existenÈ›a omului fără Hristos È™i fără Evanghelie, fără Biserică, este un non-sens, o confuzie, o disperare fără leac. Spre stareÈ›ii de la Optina, în veacul al XIX-lea È™i începutul veacului XX, se îndreptau pentru cuvânt duhovnicesc mulÈ›imi de călugări, È›ărani È™i moÈ™ieri, prinÈ›i È™i intelectuali. De ce? Pentru că trăiau dramatic golul din ei È™i simÈ›eau că la umbra sfinÈ›ilor de la Optina găseau izvorul umplerii vieÈ›ii lor cu duh È™i adevăr.
      Astăzi, omenirea trăieÈ™te È™i mai dramatic decât în veacurile XIX È™i XX, tragedia singurătăÈ›i, a disperării, a lipsei de libertate lăuntrică. Unde să alerge omul de azi pentru a-È™i regăsi echilibru vieÈ›ii interioare È™i, prin aceasta, să redescopere sensul existenÈ›ei sale?
      Răspunsul nu este È™i nu poate fi altul decât: HRISTOS. „VeniÈ›i la mine toÈ›i cei osteniÈ›i È™i împovăraÈ›i È™i Eu vă voi odihni pe voi.” (Matei 11, 28) Numai trăirea întru Hristos umple existenÈ›a omului.
      Spre Hristos ne conduce Liturghia, ne conduce Filocalia, ne conduce bucuria lăuntrică a rugăciunii minÈ›ii È™i a inimii, ne conduce lupta cu mândria, ne conduce iubirea de vrăjmaÈ™i. Toate aceste căi ne conduc spre Hristos È™i călăuză avem pe cei ce au parcurs acelaÈ™i drum: pustnicii din Egipt sau cei din CarpaÈ›i, cuvioÈ™ii din Athos sau cei de la Optina.
      Rog pe Dumnezeu să binecuvinteze strădania traducătorului, Părintele Profesor Teoctist Caia È™i a ostenitorilor din cadrul Editurii È™i Tipografiei Mitropoliei Moldovei È™i Bucovinei care fac posibilă publicarea colecÈ›iei „CuvioÈ™i stareÈ›i de la Optina”.
      Dumnezeu să te binecuvinteze È™i pe tine, cititorule al acestei cărÈ›i, conducându-te prin pocăinÈ›ă, rugăciune È™i iubire, la viaÈ›a în Hristos, singura care-È›i va oferi bucurii adevărate, libertate reală È™i lumină în viaÈ›ă. († TEOFAN, Mitropolitul Moldovei È™i Bucovinei)

Volume apartinand de la aceeasi editura

    • ppspanStudiu introductiv de Ionut-Daniel Bancila. /spanbr /span /spanbr /span Sfantul Grigorie de Nazianz (329-390) este unul dintre cei mai importanti teologi ai Bisericii, Traditia atribuindu-i supranumele „Teologul”. Cuvantarile cuprinse in acest volum au ca subiect fie chestiuni teologice de maxima importanta, precum Onvierea Mantuitorului, Cincizecimea, Sfanta Lumina, fie chestiuni de ordin practic, precum iubirea de saraci, necazurile acestei vieti trecatoare, exemplu fiind emotionanta Cuvantare intitulata „La tacerea tatei in fata bataii grindinei”. /spanbr /span /spanbr /span „De ce suferim de boala in sufletele noastre, boala cu mult mai rea decat cea a trupurilor? Boala trupeasca vad ca vine fara de voie, in vreme ce cealalta vine prin alegere; cea dintai se desfiinteaza odata cu viata aceasta, iar cealalta ne insoteste cand ne vom stramuta de aici. Pentru ce nu ne ajutam noi firea inca avand vreme? Pentru ce, trupuri fiind, nu ne impodobim trupul cu smerenia? Pentru ce ne desfatam cu necazurile fratilor nostri? /spanbr /span /spanbr /span Sa nu mi se intample aceasta, nici sa ma imbogatesc eu, in timp ce altii se afla in stramtorare; nici sa ma aflu in buna stare, daca nu voi da ajutor ranilor acelora; nici sa am hrana suficienta, nici adapost, nici acoperamant, daca nu le voi si oferi paine si nu le voi face parte de imbracaminte dupa putinta, si nu ii voi odihni sub un acoperis. Ci pe toate sa le afierosim lui Hristos, pentru ca in chip curat sa-I urmam Lui, ridicandu-ne crucea si, usor invesmantati si de nimic trasi spre cele de jos, sa-L castigam in locul a toate pe Hristos. Prin smerenie sa ne inaltam si prin saracie sa ne imbogatim; sau impreuna cu Hristos sa ne impartim averile, pentru ca si ceea ce aveam sa se sfinteasca prin posedarea averilor in chip bun si prin a-i face partasi la acestea pe saraci.” /spanbr /span /spanbr /spanSfantul Grigorie de Nazianz, La saraci XVIII/span/p/p
    • Calea spre mântuire e una firească şi deloc înrobitoare, dimpotrivă, ea e deschisă oricui şi biruitoare, în cele dintâi stătătoare: părinţii, duhovnicii şi ascultarea. Olguţa Creangă-Caia se adresează sieşi, mai întâi, apoi Cititorilor inocenţi, fără vreo urmă de mustrare, îndemnându-i la meditaţie senină, la gesturi simple, fireşti, cutezătoare... E o încântare să citeşti despre Sensul şi Înţelesul celor înalte, revelate, cât mai firesc, aşa cum i s-au arătat şi autoarei, încă din copilărie, spre cinstea şi lauda Părinţilor.

      Admirăm talentul ei, cu ecou din Marele Humuleştean, în fiecare pagină şi în fiecare Cuvânt, rostit şi înscris, ca o Taină. Fraze scurte, accesibile, memorabile, despre Taină, despre Fericiri, despre Suflet, toate întregesc şi fac să răsară, neopintit şi nesilit, Icoana vie a dreptei credinţe, pe calea cea mai la îndemână a unui suflet de copil: fără mustrări şi interdicţii, doar cu frica de Dumnezeu şi ascultarea de părinţi. Doar aşa se poate ajunge departe, chiar unde nu te aştepţi, în ţinutul de taină al cunoaşterii de sine. Printre rânduri şi printre gânduri, te trezeşti, aievea, într-un loc al încântării, într-o clipă a înminunării, însoţit şi confirmat de aripi nevăzute, ca într-un zbor iniţiatic, epifanic, spre zarea cuminecării şi spre orizontul încumetării...

      Gheorghe Simon

watch series