Copilul ar trebui sa-L cunoasca pe Hristos nu din carti cu poze, ci din modul de gandire, din stilul de viata, din legaturile reciproce ale membrilor familiei.  Daca in acest chip Il cunoaste pe Hristos, Hristos va fi aproape si va deveni drag sufletului sau pentru toata viata.  Tocmai in acest fel au fost crescuti crestinii cei de demult, mucenicii, mucenitele si Parintii Bisericii de catre familiile lor crestine.

Cartea de fata ne arata cum se pune temelia adevaratei educatii religioase: incepand cu cea mai frageda varsta, sa fie umplut sufletul copilului cu un continut crestin corespunzator – nu doar cu lucruri vremelnice si superficiale, ci cu cele care raspund celor mai profunde cerinte ale fiintei lui.  Astfel, copilul va putea depasi usor ispitele ce se nasc in suflet.

Drumul către viaţa cea veşnică şi fericită a Împărăţiei lui Dumnezeu trece prin multe necazuri şi ispite în această scurtă viaţă, iar noi avem nevoie de ajutor în aceste încercări, ajutor pe care nici un om nu poate să ni‑l dea. De aceea ne întoarcem către Dumnezeu, către Maica Domnului şi către sfinţi. Şi cele pe care nu întotdeauna putem de unii singuri să le înfăptuim, acelea întru care nu întotdeauna pot să ne ajute ­medicii cei pământeşti şi mai‑marii zilei, pot întotdeauna să ni le dea sfinţii lui Dumnezeu. Orice sfânt poate să ceară de la Dumnezeu ­lucrurile pentru care ne rugăm, dacă acestea ne sunt spre folos şi spre mântuirea sufletelor noastre. Şi totuşi, după cuvintele Apostolului, ­„darurile sunt felurite” (I Cor. 12, 4). După împrejurările vieţii sfinţilor, ori după voia osebită a lui Dumnezeu, unii ­dintre sfinţi ajută celor care se roagă lor pentru un anumit lucru, alţii – pentru un altul, după darurile lor; şi nu există necaz al vieţii, nevoie sufletească ori trupească la care să nu răspundă un plăcut al lui Dumnezeu şi pe care să n-o împlinească acesta. 

Pentru tine smerenia se asociaza cu haina neagra, cu privirea atintita in pamant, cu renuntarea la lume?

Sa stii: smerenia nu se practica doar la schit sau in manastire, ci si in statia de metrou sau la coada la bilete, cand ai ochii atintiti la ecranul calculatorului sau cand esti la serbarea copilului, cand ai de rezolvat problemele de serviciu sau de depasit dificultatile familiale.

Smerenia nu este o virtute rezervata clericilor sau monahilor: este o arta duhovniceasca a vindecarii de sine in viata de zi cu zi.  Ea detensioneaza relatiile cu ceilalti, aduce armonie in viata de familie si linistea interioara care ne lipseste adesea atat de mult – insa mult prea des ramane un concept abstract, surghiunit pe paginile scrise in grai uneori greu de inteles ale literaturii bisericesti clasice.

Ceea ce va propune cartea de fata este tocmai o perspectiva practica, adaptata modului contemporan de viata, asupra uneia dintre cele mai importante virtuti crestine, care, dupa cum afirma Sfintii Parinti, poate inlocui cu prisosinta asceza fizica, atat de greu accesibila de cele mai multe ori in conditiile modernitatii.

Lumea de astăzi nu ne oferă o viaţă liniştită şi lungă.  Stresurile şi bolile, ameninţările naturii (încălzirea globală, incendiile, inundaţiile), războaiele şi problemele economice fac din viaţa noastră un iad!  Trebuie însă să avem curaj, căci şi în acest iad putem să aflăm Raiul şi să fim fericiţi!  Este de ajuns să găsim cheia care ne va deschide poarta Raiului pământesc.  Această cheie este ţinerea poruncilor lui Dumnezeu, Care ne grăieşte: „Fiul Meu, nu uita învăţătura Mea şi inima ta să păzească sfaturile Mele, căci lungime de zile şi ani de viaţă şi propăşire ţi se vor adăuga.”  Şi fireşte că Dumnezeu nu grăieşte minciuni!  Iar ştiinţa confirmă lucrul acesta.  De fiecare dată specialiştii fac descoperiri care demonstrează că „poruncile” Bisericii noastre – iubirea, iertarea, postul, rugăciunea şi celelalte – influenţează pozitiv sănătatea psihosomatică a omului.  Cum se întâmplă acest lucru minunat veÈ›i afla în paginile cărţii noastre.

Traducere din limba greacă de Pr. Victor Manolache

Această carte despre relaţia cu duhovnicul, despre problemele care pot apărea în ea şi despre rezolvarea lor, despre spovedanie şi raportul dintre aceasta şi bolile sufleteşti, aparţine arhi­man­dritului Vasilios Bacoianis, unul dintre duhovnicii cunoscuţi ai Greciei contemporane. Scrisă într-un limbaj uşor accesibil, plină de exemple concrete şi explicaţii la obiect, ea vine în ajutorul creştinilor vremurilor de acum, care au în general puţin timp la dispoziţie şi multă dorinţă de a-şi lămuri problemele legate de acest aspect fundamental al vieţii bisericeşti care este relaţia cu părintele duhovnicesc şi mărturisirea păcatelor.

Traducere din limba greaca de pr. Victor Manolache 

Anul aparitiei: 2012 

Cartea de faÈ›ă, pornind de la înÈ›elegerile contemporane ale relaÈ›iei dintre femeie È™i Biserică, prezintă câteva chipuri de femei virtuoase – modele demne de urmat ale unor femei care răspund prin vieÈ›uirea lor multora dintre problemele, aparent de nerezolvat, ale zilelor noastre... 
De la cea dintâi femeie, Eva, până la Maica Domnului, prin care a venit Izbăvitorul, întâlnim un È™ir lung de femei dedicate credinÈ›ei. VirtuÈ›ile È™i purtarea lor, responsabilitatea femeii în momente cruciale ale neamului omenesc – cu adevărat, una covârÈ™itoare – sunt zugrăvite în rândurile de faÈ›ă cu o pană măiastră. 
Prin neascultare È™i păcat au venit moartea È™i stricăciunea pe pământ. Însă femeia n‑a încetat să nădăjduiască în mântuire È™i să se pună, prin harul lui Dumnezeu, în slujba Mântuitorului în lume...
 O carte, fără doar È™i poate, aducătoare de folos duhovnicesc.

Care a fost scopul minunilor lui Hristos? Cuvântul plin de putere al Mântuitorului È™i minunile Sale fără de număr au uimit întotdeauna. Dacă am fi trăit în vremurile Evangheliei, am fi fost, fără îndoială, la fel de uimiÈ›i de minunile Mântuitorului ­Iisus Hristos. Nu mai puÈ›in decât contemporanii Săi, care Îl căutau mai degrabă pentru minuni decât pentru cuvântul ÎmpărăÈ›iei cerurilor. 

Dar Hristos nu a făcut minuni pentru a uimi pe cine­va sau spre a dovedi prin ele oamenilor Dumnezei­rea Sa. Totodată, Hristos nu a făcut niciodată minuni pentru Sine, ci numai pentru ceilalÈ›i. Astfel, El a refuzat să prefacă piatra în pâine pe când Se afla în pustie, dar a înmulÈ›it puÈ›ine pâini pentru a hrăni mii de oameni ­înfometaÈ›i.

Se pune, aÈ™adar, întrebarea: De ce Dum­nezeu‑Omul a săvârÈ™it minuni È™i cum pot fi înÈ›elese ele astăzi? Un răspuns, pe înÈ›elesul tuturor, în rândurile cărÈ›ii de faÈ›ă... 

Pentru mulţi dintre contemporani, prima spovedanie È™i prima împărtăÈ™anie se dovedesc a fi, într-un fel, intrarea cu adevărat în viaÈ›a Bisericii – cel mai adesea o intrare foarte anevoioasă, căci este foarte greu să te hotărăÈ™ti să vorbeÈ™ti de­spre tine acestui necunoscut care este preotul, să-i încredinÈ›ezi lucruri despre care nici măcar n-ai vrea să îÈ›i aminteÈ™ti. Este dificil să recunoÈ™ti necesitatea acestui pas, să îÈ›i recunoÈ™ti nedreptăţile È™i mai ales eÈ™ecurile... Cu timpul, Tainele Spovedaniei È™i ÎmpărtăÈ™aniei trebuie să devină o obişnuinţă, pentru a ne însoÈ›i întreaga viaÈ›ă. Fără ele e de neconceput să fim numiÈ›i creÈ™tini. Iar duhovnicii încercaÈ›i mereu ne amintesc că cel ce se spovedeÈ™te trebuie să È™tie că de cele două Taine depinde nu doar viaÈ›a noastră pământească, ci È™i cea veÈ™nică.
Cartea de faţă sperăm să fie una nu doar interesantă, ci, mai cu seamă, folositoare pentru mulÈ›i creÈ™tini. Poate că pe unii îi va ajuta să afle o soluÈ›ie problemelor care îi frământă, iar altora le va da curaj să întrebe pentru prima oară care e calea către Acela Care a făgăduit: „Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el... Şi Eu îl voi învia pe el în ziua cea de apoi” (Ioan 6, 56, 40).

Minunile, fenomenele supranaturale i-au atras întotdeauna pe oameni. Este minunea un mit, un vis, o speranÈ›ă? Este ea un dar, o putere, o È™tiinÈ›ă de Sus? Fenomenul minunii, în orice religie, ocupă un loc aparte. Religia însăÈ™i este un sistem de interconectare a lumii noastre cu lumea spirituală, minunea fiind dovada clară a prezenÈ›ei „supranaturalului” în lumea „firească”.

Dumnezeu Se descoperă în chipul acesta oamenilor, minunea fiind întotdeauna o manifestare a milostivirii lui Dumnezeu faÈ›ă de fiii Săi, ca ajutor de Sus, ca mângâiere, spre prevenirea È™i îngrădirea răului.

Minunile È™i vindecările înseamnă, în esenţă, transformarea È™i renaÈ™terea fiinÈ›ei prin contactul cu Izvorul vieÈ›ii duhovni­ceÈ™ti, Hristos, fiind legate de puterea cre­dinÈ›ei şi de regenerarea duhovnicească, de bi­ru­inÈ›a asupra păcatului È™i a urmărilor lui prin lucrarea harului dumnezeiesc.

Cuprinsi de vifornita necazurilor vietii si a relelor patimiri, nu vom avea cum sa rezistam daca nu vom cere ajutorul lui Dumnezeu.  Omul este slab, insa cu Dumnezeu el devine puternic.  Omul este fara de cale, insa rugaciunea il conduce la Hristos.  Omul este muritor, insă intru Hristos el dobandeste viata vesnica.  Rugaciunea este asemenea dreptei celei puternice parintesti, care ne conduce la Cer fara nici un fel de primejdie de cadere.  Rugaciunea este ca o imbratisare gingasa de maica, care ne incalzeste sufletul cu dragostea de Dumnezeu si de aproapele.  Rugaciunea este impartasirea noastra cu darurile Sfantului Duh. 

Insa putem noi oare sa ne rugam drept?  Se spune ca a te ruga e cea mai mare arta in viata duhovniceasca.  Ca de indata ce te‑ai rugat cum se cuvine, esti ascultat de Dumnezeu si rugaciunea ta e implinita... 

Tot ceea ce va preocupa despre rugaciune – despre aceasta convorbire intima a ­sufletului omenesc cu Dumnezeu – veti afla expus in cuvinte scurte si limpezi in aceasta carte.  Ca zalog al veridicitatii continutului ei este Dreapta Credinta.

Ce este batranetea, de ce a fost ea daruita omului?  Care e rolul oamenilor in varsta in socie­tate?  Cum trebuie sa ne comportam cu batranii, cum sa ne raportam la ei?

Batranetea nu e doar o vreme oarecare din viata pamanteasca a omului, ci o perioada a exis­tentei omenesti daruita de Dumnezeu pentru adunarea roadelor vietii, ragazul menit cugetarii si meditarii asupra celor traite.  Batranetea e timpul in care nu doar cei in varsta, ci si cei din jur se cade sa cugete cu luare-aminte asupra sufletului.

Aceasta carte analizeaza diferitele ­aspecte ale raportarii credintei ortodoxe la batranete, cu­prinzand, totodata, o serie de sfaturi practice in privinta relatiilor complexe cu persoanele in ­varsta, in duhul dragostei crestine – caci in Hristos problemele varstnicilor si implicit ale batranetii isi gasesc singurul raspuns autentic.

Orice om îşi doreşte o viaÈ›ă fericită. E cu putinÈ›ă însă adevărata fericire fără Dumnezeu? Desigur, pentru o vreme ne putem ­simÈ›i relativ bine fără credinÈ›a în El. Fericirea ­autentică presupune, totuÈ™i, mult mai mult decât acest sentiment.
MulÈ›i încearcă să afle fericirea È™i văd în religie un set de reguli dure, ce condamnă plăcerea sau o otrăveÈ™te cu durerosul senti­ment al vinovăÈ›iei –, dar plăcerile pe care omul caută să le afle călcând poruncile lui Dumnezeu sunt otrăvite din capul locului  È™i, fără a aduce vreodată fericire, sfârÈ™esc întotdeauna într‑un chin fără înţeles. Oamenii „realizaÈ›i” – în sensul că au devenit bogaţi şi cu­noscuÈ›i – sunt adeseori nefericiÈ›i, fiindcă adevărata fericire presupune armonizarea cu adevăratul Bine. CredinÈ›a ortodoxă, pe de altă parte, nu ne învaÈ›ă doar cum să devenim buni cetăÈ›eni, ci mai ales cum putem ajunge în ÎmpărăÈ›ia cea veÈ™nică È™i fericită. Am putea fi fericiÈ›i încă de aici pe această cale? Cu siguranÈ›ă, da! 
Un răspuns la multe dintre frământările noastre în legătură cu acest subiect aflăm între filele cărÈ›ii de faÈ›ă...