Această lume îşi are începutul în minune, se păstrează prin minune şi se va încheia prin minune. Orice om cugetător când se eliberează din propria agonie şi frământare, şi începe să cugete despre toate câte există şi se găsesc în jurul lui, la această concluzie ar trebuie să ajungă.

Însă mărturia cea mai vrednică de crezare şi fără nicio umbră de îndoială ne-o oferă Sfânta Scriptură a lui Dumnezeu, întărită şi completată de Sfânta Tradiţie.

La oameni, bunul cel mai mare este unul singur: smerenia inimii şi amintirea zilei morţii, vre­mea în care vom ieşi goi din această mare a vieţii şi vom vedea însoţindu-ne înfierările faptelor.

Prin urmare, să străbatem largul mării acestei vieţi curaţi de întinăciune şi să dobândim drept martor al faptelor bune zidirea. Să dezlegăm nodul cel slab care ne ţine legaţi de cele prezente, să îndepărtăm inima noastră de dezmierdarea cea trecătoare, să alungăm grija de multe care ne duce la pieire, să nu ne legăm sufletul cu legături pământeşti, să dispreţuim slava care vine de la cele trecătoare de aici, să dispreţuim floarea lu­crurilor deşarte, care este ca şi vopseaua care lesne îşi pierde culoarea, să străbatem viaţa ca şi cum ne-am îndrepta spre ceruri pe aripile rugăciunii. Noi, cei care păşim pe calea vieţii, să urmărim răsplata che­mării celei de sus a lui Hristos.

Acatistul Maicii Domnului la Icoana Prodromita - Minunile Sfintei Icoane Prodromita

Acatistul si Viata Sfantului Ioan Iacob Hozevitul de la Neamt

O, preacuvioase Parinte Ioane, care cu darul lui Dumnezeu din frageda copilarie ai mers pe calea cea sfanta a desavarsirii si pentru care Preabunul si Preainduratul Dumnezeu a binevoit sa te proslavesti pe pamant si in cer, te rugam, auzi-ne si pe noi, nevrednicii si pacatosii, care indraznim sa venim cu toata evlavia si umilinta catre tine, ca sa te rogi Preabunului Dumnezeu, ca si noua sa ne ajute cu mila si cu indurarile Sale si, prin rugaciunile tale, sa mergem pe calea cea sfanta a poruncilor Lui si din toata inima sa ne silim a lucra cele bune spre folosul sufletelor noastre. Fie ca, prin mila si indurarea lui Dumnezeu si prin sfintele tale rugaciuni, sa avem si noi mila si indurare in ceasul mortii noastre si in ziua Judecatii de apoi. Amin.

Evanghelia dupa Iuda - scrierea apocrifa promovata de National Geografic - este o carte care a facut multa valva. Fara sa o citeasca, multi oameni s-au bucurat de faptul ca au aflat un motiv in plus sa stea departe de Biserica. O Biserica mincinoasa, o Biserica in care oamenii sunt tinuti departe de Adevar, nu isi are rostul. Numai ca, la un studiu atent, se poate observa ca teza principala a "Evangheliei dupa Iuda" - Ca Hristos i-ar fi marturisit marile adevaruri doar apostului Iuda, iar ceilalti ar fi ramas la un stadiu inferior de cunoastere - nu sta in picioare. Dupa ce L-a vandut pe Hristos, Iuda s-ar fi sinucis. Cand ar fi avut timp sa scrie o Evanghelie? Cum ar fi putut fi propovaidor al adevaratei credinte in Hristos un Sinucigas? Nadajduiesc ca cititorii cartii de fata vor intelege falsitatea "Evangheliei dupa Iuda".

Anecdote duhovniceşti cu părintele Ioil Ianakopoulos

Neavând atunci timp suficient din cauza altor obligaţii să scriu ceva demn de acest bărbat, achitându-mă astfel de ceea ce îi datorez acestui preacinstit prieten şi învăţător, am recurs la o soluţie de mijloc: în loc să încerc să descriu eu personalitatea importantă a acestui părinte, m-am gândit să prezint – aceasta nu cere nici timp mult, nici efort – anumite „anecdote” caracteristice din viaţa părintelui Ioil.

Le-am numit caracteristice, întrucât din ele răzbat, cu foarte mare putere, multe din cali­tă­ţi­le minunate ale acestui rar părinte: prezenţă de spirit, agerime, demnitate, hotărâre, curaj, sin­ce­ri­tate – mai ales cea spusă pe şleau -, caracter integru, conservatorism, cugetare pur ortodoxă etc. (Părintele Epifanie Theodoropoulos)

Smerenia este cununa virtuÈ›ilor Un frate l-a întrebat pe un bătrân ce să facă să se mântuiască.Bătrânul a răspuns:‒ Du-te, roagă-te lui Dumnezeu ca să-È›i dea plângere în inima ta È™i smerenie È™i ia aminte totdeauna la păcatele tale È™i nu judeca pe nimeni! Să nu ai prieteÈ™ug cu vreun copil, nici cunoÈ™tinÈ›ă cu vreo femeie, nici prieten eretic, È™i taie îndrăzneala de la tine È™i înfrânează-È›i limba È™i pântecele È™i gustă doar puÈ›in vin! Și, de va grăi cineva despre orice fel de lucru, nu te certa cu dânsul, ci, de va grăi bine, zi: aÈ™a este cu adevărat, iar, de va grăi rău, zi: tu È™tii ce spui. Și nu te contrazice cu dânsul pentru cele ce a grăit.‒ Simt dreptatea cuvintelor tale, a spus fratele, dar cum pot învăÈ›a eu toate acestea?‒ Prin smerenie, a răspuns bătrânul È™i a tăcut.

IubiÈ›i părinÈ›i, mame È™i taÈ›i! Domnul, când v-a binecuvântat cu copii, i-a încredinÈ›at pe ei purtării voastre de grijă, v-a lăsat să îi îndrumaÈ›i È™i săîi învăÈ›aÈ›i tot ceea ce este bun È™i de folos, v-a însărcinat să urmăriÈ›i fiecare pas al lor È™i săîi opriÈ›i de la rău; È™i v-a dat această sarcină tocmai vouă, pentru că străinilor copiii voÈ™tri nu le plac atât de mult, nu le sunt atât de dragi È™i atât de apropiaÈ›i, ca vouă. ÎmpliniÈ›i, dar, cu toată atenÈ›ia această sfântă sarcină, încredinÈ›ată vouă de Domnul Dumnezeu, È™i educaÈ›i-i cât mai atent È™i mai sârguincios posibil pe copiii voÈ™tri. ÈšineÈ›i minte că educaÈ›ia neglijentă poate fi foarte dăunătoare pentru copii, căci la ce lucru bun ne putem aÈ™tepta de la acei copii cărora părinÈ›ii nu le-au acordat atenÈ›ie, pe care nu i-au învăÈ›at nimic bun în copilărie È™i ale căror fapte nu le-au urmărit? AceÈ™ti copii, obiÈ™nuiÈ›i încă din copilărie cu samavolnicia È™i trândăvia, când vor ajunge la vârsta maturităÈ›ii, vor deveni niÈ™te membri putrezi ai societăÈ›ii. Nu îi duceÈ›i, aÈ™adar, voi, părinÈ›ilor, în această stare atât de dezastruoasă pe copiii voÈ™tri È™i educaÈ›i-i în frica de Dumnezeu. Încă din copilărie insuflaÈ›i-le că mai mult decât orice ei trebuie să îÈ™i aducă aminte de Domnul, Creatorul È™i Binefăcătorul lor, È™i să trăiască cu fricăînaintea Lui. Mai ales voi, mamelor, atât timp cât copiii voÈ™tri sunt mici, luaÈ›i asupra voastră osteneala de a-i îndruma pe calea credinÈ›ei È™i a evlaviei. Copiii mici întotdeauna sunt sub ochii voÈ™tri È™i vă iubesc sincer, văzând grija voastră, plină de afecÈ›iune, către ei, È™i în nimeni nu au atâta încredere ca în voi.Văzând dragostea È™i încrederea copiilor faÈ›ă de voi, să È™i profitaÈ›i de acestea tot spre mântuirea lor È™i să vă străduiÈ›i să le insuflaÈ›i că prin nimic nu vă aduc atâta plăcere È™i mulÈ›umire, ca printr-o viaÈ›ă plină de virtuÈ›i. 

Viaţa este o luptă. Vai de cel care nu iese victorios din ea! Moartea veşnică este soarta lui! Dar pe cel care îşi păstrează curajul şi se supune voinţei lui Dumnezeu, niciun rău nu-l va atinge. Condus de harul lui Dumnezeu, el va birui, iar răsplata sa va fi Împărăţia Cerurilor.
Cine se teme de Dumnezeu este mai puternic decât toţi demonii! Pentru a-i sprijini pe fiii Săi credincioşi în acest câmp de luptă neîncetată, pentru a-i călăuzi în siguranţă pe acest drum plin de distrugători nemiloşi, Domnul trimite pe îngerii Săi, păzitorii credincioşi.
Fiecăruia dintre noi îi este atribuit unul dintre ei, războinicii Săi cereşti, care devine îngerul nostru păzitor, ocrotitorul nostru. Aceasta este credinţa creştinilor, iar cărţile noastre sfinte, cuvântul Învăţătorului Ceresc, nu lasă nicio îndoială în această privinţă (Matei 18, 10; Faptele Apostolilor 12, 15). Şi ce mărturie convingătoare ne este prezentată despre îngerii păzitori de către Sfinţii Părinţi, învăţători ai Bisericii!Nefericiţi sunt oamenii care nu vor să vadă nimic între cer şi pământ, decât ceea ce pot percepe ochii lor trupeşti! Dimpotrivă, cât de fericit este creştinul în simplitatea călduroasă a credinţei sale! În ce armonie
este trăirea lui cu adevărul ceresc! Credinţa noastră ne spune că Biserica Pământească şi Biserica Cerească alcătuiesc o singură comunitate, plină de har; doar că aici este luptătoare, iar acolo este încununată de slavă.

Dacă vreÈ›i să vedeÈ›i care sunt foloasele È™i avantajele aduse de dragostea creÈ™tină, îndreptaÈ›i-vă atenÈ›ia spre un om, mic È™i demn de dispreÈ›uit în ochii mândriei omeneÈ™ti, dar mare È™i cinstit în ochii înÈ›elepciunii dumnezeieÈ™ti. ...Dacă voi îmi cereÈ›i asta – a răspuns Euharist – atunci vă voi spune că eu am avut o mamă cu frică de Dumnezeu, care din copilărie mi-a spus mereu să fac totul È™i să rabd totul din dragoste pentru Dumnezeu; eu am urmat acest sfat de la o vârstă foarte fragedă; din dragoste pentru Dumnezeu am făcut ascultare; din dragoste pentru Dumnezeu am îndurat pedepsele; din dragoste pentru Dumnezeu m-am lipsit de unele plăceri atât de obiÈ™nuite pentru un copil, sau de unele distracÈ›ii pe care le-aÈ™ fi avut împreună cu copiii de vârsta mea. Toată viaÈ›a mea am făcut aÈ™a, străduindu-mă să raportez totul la Dumnezeu: din dragoste pentru Dumnezeu mă scol dis-de-dimineaÈ›ă; din dragoste pentru El fac rugăciunea È™i Îi închin Lui ziua mea; din dragoste pentru El mă duc la lucru, căci aÈ™a Îi place Lui, È™i lucrez. Mă odihnesc È™i mănânc din dragoste pentru Dumnezeu, Care mă hrăneÈ™te; din dragoste pentru Dumnezeu îmi îngădui o mică distracÈ›ie, atunci când am nevoie, È™i pentru a-I sluji Lui mai bine. Din dragoste pentru Dumnezeu îndur foamea, frigul sau arÈ™iÈ›a, sărăcia, bolile sau recolta proastă. Eu nu am copii, trăiesc cu soÈ›ia mea ca È™i cu o soră, în pace desăvârÈ™ită. Asta-i tot ceea ce fac eu; È™i Maria face È™i ea la fel ca È™i mine.