Volumul de faÈ›ă – cuprinzând însemnările unui călugăr ortodox anonim, păstrate într-un manuscris uitat È™i publicate acum pentru prima dată – reprezintă o lectură aducătoare de folos sufletesc, ­plină de duhul luminării È™i necesară vremurilor noastre, care au uitat ce ­înseamnă isihia.
ChintesenÈ›a unei înÈ›elegeri la care mintea creÈ™tină nu poate ajunge decât în urma unor îndelungate nevoiri ascetice È™i aprofundări ale teologiei patristice, îndemnurile de aici se descoperă totodată ca rod ales al experienÈ›ei negrăite a rugăciunii ­neîncetate È™i al luminării prin har a celui ce i s-a dat de Sus a gusta mult-râvnita isihie.
Prin mijloace terapeutice unice, fără de care nu se pot dobândi adevărata rugăciune, dumnezeiasca smerenie, darul deosebirii gândurilor È™i duhurilor, vindecarea trupească, dar È™i a patimilor, însufleÈ›ind spre însuÈ™irea neîntârziată a tuturor virtuÈ›ilor, cuvintele izvodite de condeiul acestui sihastru anonim vor înlesni deschiderea inimii către harul dumnezeiesc, dându-ne putere cerească spre fericita încununare a luptei È™i vieÈ›uirii creÈ™tine.

A plăcut Făcătorului şi Judecătorului nevoinţelor noastre să rânduiască de la început ca vremea vieţii noastre pământeşti să fie vreme pregătitoare pentru veşnicie, vreme de deprindere, vreme de luptă şi nevoinţe, vreme de război duhovnicesc, nu vreme de nelucrare, de deşertăciune şi stat ­degeaba, iar ca starea noastră nemuritoare din viitor să fie stare de răsplătire, de slavă şi de veşnică fericire sau stare de veşnică necinstire şi de chinuri cumplite pentru nelucrare, lenevie, nepăsare şi pentru păcate nenumărate. 
Dau mulţumită Domnului pentru îm­bel­şugarea cea zilnică a luminii duhovniceşti şi trupeşti – a Luminii Duhului Celui Sfânt şi a luminii soarelui; pentru îmbelşugarea aerului material curat şi a aerului imaterial al sufletului, care este Duhul Sfânt – Dumnezeu! 
Sfântul Ioan de Kronstadt 

AKEDIA, „duhul trândăvirii” din binecunoscuta rugăciune a Sfântului Efrem Sirul, „starea de paralizie a tuturor puterilor sufleteÈ™ti” de­spre care vorbeÈ™te Sfântul Teofan Zăvorâtul È™i care în bună măsură coincide cu conceptul psihologic de deprimare, este una din maladiile duhovniceÈ™ti cele mai severe ale lumii contemporane. 
De la SfinÈ›ii Nicodim Aghioritul, Tihon din Zadonsk, Ignatie Briancianinov, Macarie de la Optina, Teofan Zăvorâtul, Luca al Crimeei până la câteva dintre numele cunoscute ale duhovniciei contemporane din Rusia, cartea de faÈ›ă vă prezintă o perspectivă ortodoxă completă asupra acestei probleme de mare însemnătate È™i asupra medicamentelor duhovniceÈ™ti pe care le propune împotriva ei TradiÈ›ia Bisericii. 

Despre viata Sfantului Luca al Crimeei, ierarh marturisitor si doctor fara de arginti, urmas al unei vechi familii princiare, artist inzestrat, chirurg genial, profesor universitar, patimitor pentru credinta in temnitele bolsevismului, unul dintre cei mai mari predicatori ai secolului, lucrul cel mai bun care se poate spune sunt propriile lui cuvinte: "Am iubit patimirea, fiindca minunat curateste sufletul!

Un medic genial, profesor universitar, devine arhiereu in anii terorii bolsevice.  Dupa anii petrecuti in inchisori si suferintele exilului la Cercul Polar de Nord in timpul razboiului cu Germania nazista, episcopul-chirurg salveaza vietile a mii de ostasi si numele ierarhului laureat al Premiului Stalin pentru medicina face ocolul lumii.

La adanci batraneti, lipsit de vederea trupeasca avea sa raspunda mirarii starnite de liturghisirea lui fara gres prin urmatoarele cuvinte: „Cel ce si-a inchinat viata Domnului nu poate fi niciodata orb fiindcă Dumnezeu ii da lumina la fel cu cea de pe Tabor".

Autobiografia acestui Sfant al veacului XX, titan al stiintei si titan al duhului deopotriva ofera lumii contemporane o extraordinara lectie de sfintire prin slujire si jertfa a puterilor creatoare cu care Dumnezeu a inzestrat neamul omenesc.

Nu exista subiect de discutie mai primejdios decat Apocalipsa. Interpretarea cu totul literala si superflua a intamplarilor prezentate in Apocalipsa este, evident, pricina de tulburare sufleteasca; la fel de tulburator este si modul facil in care multi dintre contemporani se refera la caracterul "apocaliptic" al timpurilor noastre, fapt care starneste teama si angoasa. Declaratiile ambigue ale unora ca acestia sunt departe de a fi convingatoare. Insa daca un crestin se incumeta sa vorbeasca despre Apocalipsa, este de la sine inteles ca in aceasta, ca si in orice alta imprejurare - cuvintele sale trebuie sa fie masurate, pe cat este cu putinta de clare si in deplin acord cu invatatura universala a Bisericii. 

Dacă în vremurile noastre – vremuri de sărăcie, de foamete şi de întunecare duhovnicească – mai sunt monahi ce au cât de cât dreaptă socotinţă duhovnicească adevărată, ei sunt aceia, foarte puţini la număr, care, fiind luminaţi cu rugăciunea minţii, şi‑au cunoscut amănunţit patimile, au cunoscut amănunţit lucrările duhurilor viclene şi, în fine, lucrarea Dumnezeiescului Duh, care începe prin revărsarea în sufletul omenesc a sfinţitei păci celei în Hristos – iar cine nu şi‑a văzut, în lumina rugăciunii minţii, patimile sale, cine n‑a cunoscut lucrările duhurilor necurate şi n‑a gustat din pacea lui Hristos, care adună laolaltă mintea, sufletul şi trupul, acela nici nu are idee despre dreapta socotinţă duhovnicească, chiar dacă, amăgit de slava deşartă, i se pare că o are... 
Vrei să simţi uşurare de patimile care te luptă? Vrei să afli umilinţă în chilia ta, umilinţă fără de care gândul, răpit de vântul sălbatic ca o corabie fără ancoră, goneşte pe valurile închipuirii şi este aruncat în adâncul trândăvirii? Vrei să vezi lumină din Lumină? Vrei să guşti dragoste care iese din Dragoste şi duce la Dragostea veşnică? Ia gândul tău şi aruncă‑l la picioarele fraţilor şi surorilor, fără să faci deosebire între răi şi buni; spune‑i gândului tău şi repetă‑i cât mai des, ca din gând să se nască şi simţământul: „Aceştia sunt nişte îngeri ai lui Dumnezeu, numai eu mă asemăn diavolului prin păcat şi întunecare”. 

Volumul de faÈ›ă reprezintă un neînsemnat prinos de cinstire adus Sfântului Daniil Katunakiótul (1846-1929), stareÈ›ul, călăuza duhovnicească neamăgită È™i unul dintre stâlpii renaÈ™terii monahale a Sfântului Munte în secolul al XIX-lea, de curând recunoscut È™i canonizat de Patriarhia Ecumenică (9 martie 2020).
Virtutea sa – îndeobÈ™te harisma înÈ›elep­ciunii È™i a discernământului –, ex­pe­rien­È›a duhovnicească, rugăciunea, smerenia È™i aplecarea asupra cărÈ›ilor i‑au dat cu îndestulare pricepere spre a recunoaÈ™te uÈ™or rătăcirea È™i a o îndrepta, a‑i vindeca pe cei demonizaÈ›i, a‑i călăuzi pe monahii căzuÈ›i în ispite, fie de‑a dreapta, fie de‑a stânga, ca neobosit, prin cuvântul viu sau epistolar, să aducă mângâiere celor în necazuri, dureri, dezamăgiri È™i deznădejde.
Textele selectate ne vor ajuta să înÈ›elegem chipul vieÈ›uirii acestui sfânt de curând canonizat, cu nădejdea de a‑l urma È™i a-i dobândi binecuvântarea în vremuri în care pilda bărbăÈ›iei È™i a curajului duhovnicesc este tot mai necesară.

In aceasta carte, parintele Pavel Gumerov – unul dintre cei mai apreciati autori ortodocsi rusi care trateaza tema relatiilor de familie – ne arata care sunt cheile intelegerii reciproce dintre sot si sotie, problemelor care apar inevitabil in orice casnicie (si, prin urmare, a prevenirii si rezolvarii acestora), delicatelor relatii cu socrii si altor lucruri indispensabile pentru o viata de familie fericita.

In aceasta lucrare extrem de accesibila fiecare cititor – indiferent daca este proaspat casatorit, familist „cu stagiu” sau doar in pragul intemeierii unei familii – va gasi cunostintele pretioase care pot face diferenta intre o casnicie armonioasa si una afectata de permanente frictiuni si zbuciumuri.

Egon Sendler îşi focalizează cercetarea în prezenta lucrare asupra iconografiei mariale bizantine, investigându‑i izvoarele biblice, patristice şi liturgice, punându‑i în lumină marile reuşite şi încercând să‑i sistematizeze – atât cât este cu putinţă – devenirea aproape de două ori milenară. 

Într‑o primă secţiune, autorul prezintă aşa‑numitele icoane mariale praznicale, legate de sărbătorile care celebrează principalele evenimente din viaţa Maicii Domnului, cu întreaga bogăţie de semnificaţii spirituale pe care reflecţia teologică bizantină le‑a ataşat – în registru dogmatic, omiletic sau imnografic – sâmburelui istorico‑biblic originar, semnificaţii care se regăsesc fidel şi în reprezentările iconografice ale respectivelor praznice. 

În cea de a doua parte, Egon Sendler degajează din impresionanta tipologie a nenumăratelor icoane închinate Prea Sfintei Fecioare cele mai semnificative tipuri iconografice, explorând în principal marea tradiţie bizantină, dar şi dezvoltările ulterioare pe care aceasta le‑a generat în iconografia răsăriteană, rusă în special, precum şi influenţele pe care le‑a putut exercita uneori în Apus. 

Privite într‑o astfel de lumină, icoanele Maicii Domnului ne apar nu numai aureolate de strălucirea aurului şi a culorilor, dar şi luminate dinlăuntru de nimbul tainic al înţelesurilor duhovniceşti, cele care le‑au dat substanţă şi chip deopotrivă. 

Cuvintele calde È™i neprefăcute ale Sfântului Ambrozie al Optinei, izvorâte din preaplin de dragoste È™i împreună-pătimire, mângâie cu delicateÈ›e inima întristată, tămăduiesc cu pricepere sufletul copleÈ™it de multele necazuri ale lumii, dau nădejde deopotrivă celor ce se nevoiesc cu statornicie È™i celor mai neputincioÈ™i, descoperă înÈ›elesuri adânci, pline de lumină, ale cântărilor din marile praznice ale Bisericii. Mai presus de toate însă, îi fac părtaÈ™i pe toÈ›i cei care le citesc la marea È™i negrăita bucurie a NaÈ™terii È™i a Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, aprinzând dorul de Dumnezeu È™i de ÎmpărăÈ›ia Lui cea neclintită chiar È™i în omul adeseori ispitit de îndoiala È™i de relativismul vremurilor de azi.
„Dacă creÈ™tinul, sârguindu-se, după putere, spre plinirea poruncilor lui Hristos, se întrarmează totdeauna, întru credinÈ›ă È™i nădejde, cu Rugăciunea lui Iisus È™i cu semnul Sfintei Cruci, atunci trece fără frică È™i fără de primejdie nu doar de întâmplările cele întristătoare È™i anevoioase din această viaÈ›ă, ci È™i de vămile prin care va să treacă sufletul după moarte. Dacă ne împărtăÈ™im cu credinÈ›ă È™i fără de osândă cu Trupul È™i Sângele lui Hristos, toate vicleÈ™ugurile duÈ™manilor noÈ™tri netrupeÈ™ti care ne necăjesc rămân nelucrătoare È™i deÈ™arte. Mila lui Dumnezeu înconjoară È™i ocroteÈ™te pe creÈ™tinul care se sileÈ™te, după putere, spre plinirea poruncilor lui Hristos È™i spre pocăinÈ›ă, È™i nu numai în toate zilele sale pământeÈ™ti, ci È™i în clipa trecerii lui spre viaÈ›a cea viitoare, spre a-l face să locuiască în casa Domnului cea cerească, în vecii cei nesfârÈ™iÈ›i.”
Sfântul Ambrozie al Optinei

Nu poţi să-ţi întemeiezi cu adevărat o familie dacă nu ştii cum să iubeşti. De aceea, cartea noastră nu este numai despre dragoste şi familie. Ea atinge temele binelui şi răului, depresiei, egoismului, relaţiilor cu părinţii, libertăţii, fericirii şi succesului. 
Dragostea este ceea ce-i trebuie mai mult decât orice fiecărui om – mai mult decât banii, decât gloria, decât plăcerile. Totodată, dragostea este lucrul care lipseşte cel mai mult în lumea contemporană. De aceea şi suferă oamenii. La început, din pricina lipsei de dragoste se îmbolnăveşte familia părintească; pe urmă, copilul neiubit suficient pleacă în lume cu deficitul său de dragoste, încercând să compenseze ceea ce n-a primit prin tot felul de mijloace, însă nu-i iese nimic, şi întemeiază o nouă familie cu probleme, sortind suferinţei generaţia următoare de copii... 
Cartea de faţă vă va ajuta să întrerupeţi această ştafetă a nefericirii. Citirea ei, desigur, nu vă va face automat oameni iubitori şi iubiţi, dar dacă veţi merge mai departe în direcţia pe care o veţi alege după citirea ei, pentru voi deficitul de dragoste poate lua sfârşit şi veţi putea întemeia o familie împlinită, făcându-i mult mai fericiţi pe viitorii voştri copii.

Editura Sophia / Editura Siluana
ediția a doua

O, părinÈ›i, sădiÈ›i È™i faceÈ›i să crească în inimile ­copiilor voÈ™tri tot ce este bun. ÎnvăÈ›aÈ›i-i de la cea mai fragedă vârstă cu evlavia îna­intea lui ­Dumnezeu È™i cu rugăciunea, cu ­ascultarea È™i cu acurateÈ›ea, cu drepta­tea È™i cu sinceritatea, cu răbdarea È™i cu lepă­darea de sine – È™i fiÈ›i încredinÈ›aÈ›i că odraslele voastre, începând prin a săvârÈ™i binele în mod inconÈ™tient, vor continua la maturitate în mod conÈ™tient buna ­purtare în care s-au exersat, copii fiind, din deprindere.
Pregătindu-i pe copii pentru Dumnezeu È™i Cer, veÈ›i afla în ei bucurie È™i mângâiere È™i aici, pe pământ.
Sfântul Vladimir