Dimitrie Bejan s-a nascut la harlau, in 26 octombirie 1909, din parinti ortodocsi, razesi.

A urmat Seminarul Teologic Veniamin Costachedin Iasi. Apoi, in paralel, urmeaza cursurileFacultatii de Teologie si ale Facultatii de Istorie din Bucuresti, Face o calatorie de studii la locurile sfinte, Ierusalim si Muntele Athos. In 1938 este hirotonisit preot, apoi pleaca pe front, preot militar. In 1942 este luat prizonier la Stalingrad. Se intoarce in tara dupa sase ani de prizonierat.

Din 1949 pana 1964 ia drumul inchisorilor romanesti: Jilava, Vacaresti, Aiud, Canal, Cavnic, deportare in Baragan, apoi iar la Aiud.

Constantinopol, Anul Domnului 400...  Capitala Imparatiei romane de rasarit, inima Bizantului, cetatea stralucitoare a Marelui Constantin, cu strazi de marmura, palate marete si biserici scanteind de aur...  Dar aurul cel mai de pret, aurul gurii care graieste in chip minunat cuvantul adevarului, Sfantul Ioan Hrisostomul, este nesocotit de preafrumoasa si plina de desertaciune imparateasa Eudoxia si alti supusi uneltitori.  Doi tineri, frati dupa trup si dupa cuget, sunt prinsi in valtoarea zbuciumatei istorii...

Atatea lacrimi a sters maica Rahila de pe fata celor indurerati incat se poate spune fara greseala ca, de s-ar aduna la un loc, ar umple toate chiliile in care a vietuit de-a lungul timpului in manastire.  Pentru toti cei care o cinstesc, pentru toti cei pe care i-a intarit si i-a asezat pe calea cea dreapta a vietuirii crestine, va fi desigur de mare folos sa cunoasca mai multe din viata ei.

Satul părăsit a rămas pe Dunăre, pustiu şi nelocuit. Căsuţele de lut, acoperite cu papură, vor fi cuprinse de vânturi şi măcinate de ploi. Pereţii vor cădea, rând pe rând, şi peste un an sau doi va trece peste sat tractorul, nivelând şi brăzdând pentru grâul ce va trebui să rodească din lacrimile şi obida noastră. Şi totuşi, satul blestemat a fost prielnic pentru noi. Pentru dragostea cu care am trăit noi aici, nu‑l blestemăm şi nu‑l putem uita.
Pr. D. Bejan

Palladie de Elenopolis (cca 364-431) este cunoscut drept discipol și mare apărător al Sfântului Ioan Gură de Aur, de care l-a legat o adâncă prietenie. El nu a pregetat să-și riște înalta poziție pe care o avea în Biserică pentru a-l apăra pe marele Hrisostom, din această cau­ză fiind arestat și surghiunit în Egipt. Acolo a scris un vestit dialog despre viaţa Sfântului.
Preafrumoasa lui Istorie Lausiacă – a circulat şi sub numele de Lavsaicon – este o culegere de istorii din și despre vieţile pustnicilor răsăriteni pe care iubitorii de sfinţenie au îndrăgit-o atât de mult, încât nu numai că a fost mereu copiată şi transmisă de-a lungul atâtor veacuri, ci în spațiul monahal a fost și inclusă în ciclul lecturilor liturgice la utreniile din perioada Postului Mare.
Capodoperă a scrierilor din primele veacuri ale creștinătății, Istoria Lausiacă încântă până astăzi, după un mileniu și jumătate, aducând mare folos și bucurie cititorilor ei, inspirând în aceeași măsură și pe omul modern să se dedice căutării și înfăptuirii virtuții.

Constantinopol, Anul Domnului 400...  Capitala Imparatiei romane de rasarit, inima Bizantului, cetatea stralucitoare a Marelui Constantin, cu strazi de marmura, palate marete si biserici scanteind de aur...  Dar aurul cel mai de pret, aurul gurii care graieste in chip minunat cuvantul adevarului, Sfantul Ioan Hrisostomul, este nesocotit de preafrumoasa si plina de desertaciune imparateasa Eudoxia si alti supusi uneltitori.  Doi tineri, frati dupa trup si dupa cuget, sunt prinsi in valtoarea zbuciumatei istorii...

Constantinopol, Anul Domnului 400... Capitala Împărăţiei romane de răsărit, inima BizanÈ›ului, cetatea strălucitoare a Marelui Constantin, cu străzi de marmură, palate măreÈ›e È™i biserici scânteind de aur... Dar aurul cel mai de preÈ›, aurul gurii care grăieÈ™te în chip minunat cuvântul adevărului, Sfântul Ioan Hrisostomul, este nesocotit de prea­frumoasa È™i plina de deÈ™ertăciune împărăteasă Eudoxia È™i alÈ›i suspuÈ™i uneltitori. Doi tineri, fraÈ›i după trup È™i după cuget, sunt prinÈ™i în vâltoarea zbuciumatei istorii...

Cartea de faţă reprezintă ediţia a doua a volumului Diamante pe Bosfor, apărut pentru prima dată la Editura Ileana în 2014.

Mantia purpurie

O poveste despre creștinii din primele veacuri

Romanul aduce la viaţă povestea unor oameni ca noi, puşi la un moment dat să aleagă între confortul trecător al lumii acesteia, cu toată slava ei deşartă, şi slava veşnică a vieţii viitoare.
Autoarea zugrăveÈ™te cu talent imaginea unei epoci de o mare adâncime duhovnicească, ale cărei roade sunt mucenicii Bisericii primelor veacuri. Firul epic surprinde subtil trezirea duhovnicească a eroilor şi urcuşul lor spre Cer în mijlocul unei societăţi care, neprimindu‑L pe adevăratul Dumnezeu, este cuprinsă de haos, confuzie generală şi frică.
Cu toate că acţiunea romanului se petrece în Anti­chitate, în Imperiul Roman, întâmplările nu sunt deloc străine de atmosfera È™i contextul „imperiului global” al secolului al XXI‑lea.

Mantii purpurii, de oameni făcute,
cum vă prefaceÈ›i în nimic,
ca toate cele ale lumii acesteia!

În nuvela istorică Întotdeauna să biruieÈ™ti se reflectă nu doar binecuvântarea statornică a propovăduirii apostolice, ci È™i dorinÈ›a fierbinte a oricărui adolescent care intră în viaÈ›ă, urmându‑și chemarea vie, sădită în noi de Dumnezeu, de a‑și descoperi menirea È™i rostul veÈ™nic.

AÈ™a este È™i Eutihie, un tânăr de viÈ›ă nobilă, din Constantinopolul de altădată, care alege să se pună în slujba idealului sporirii nu a unui Imperiu pământesc, ci a ÎmpărăÈ›iei Cerurilor, dedicându‑și viaÈ›a predicării Evangheliei la sfârÈ™itul primului mileniu creÈ™tin, într‑o tensiune socio‑culturală similară celei din zilele noastre.

Călătorind de‑a lungul È™i de‑a latul Balcanilor – creÈ™tinaÈ›i de înÈ™iÈ™i Apostolii lui Hristos, dar mereu asaltaÈ›i de populaÈ›iile migratoare, care n‑au încetat să se aÈ™eze aici –, Eutihie este martorul biruirii acestora prin mesajul creÈ™tin, dar È™i prin strădaniile unor suflete tinere, nevinovate, înarmate cu È™tiinÈ›ă de carte È™i iubire. 

Căci adevărata biruinÈ›ă nu poate fi decât în duhul iubirii de aproapele È™i în numele lui Hristos.

La hotarul dintre lumi, în mijlocul anilor de prigoană, un tânăr de viță nobilă descoperă sensul adevărat al iubirii paterne mul­țu­mită grijii și afecțiunii pe care un tată ­adoptiv creștin i le dăruiește necondiționat. 
Astfel, prin aflarea iubirii lui Hristos, Claudius înțelege care este cu adevărat scopul mult‑dorit și veșnic al oricărei ființe omenești. 
Urmărind îndeaproape realitatea istorică, autoarea ne face părtași căutărilor unui tânăr a cărui viață ne demonstrează încă o dată că numai prin dobândirea lui Hristos și mai ales a credinței în El, ce învinge orice obstacol și stavilă, cerul se po­goară pe pământ spre a ne umple de o fericire și măreție copleșitoare...