Talcuire la Epistolele catre Filipeni si catre Coloseni

Format: 14.5*23 cm
ISBN: 978-606-666-800-2
Status: in stoc

Talcuire la Epistolele catre Filipeni si catre Coloseni

Colectia: Alte carti
Autor:
Editura: Doxologia
Numar de pagini: 376

Contribuția uriaÈ™ă a Mitropolitului Veniamin Costachi (1768-1846) la dezvoltarea vieții bisericeÈ™ti din Moldova È™i nu numai, este una ce se va constitui pildă peste veacuri pentru toate generațiile de clerici È™i mireni. Continuând È™i în veacul al XIX-lea tradiția È™colii de traducători a Sfântului Paisie de la Neamț, alături de Sfântul Mitropolit Grigorie Dascălul È™i ale altora, el s-a remarcat prin mii È™i mii de file de traducere din literatura patristică... Destule opere au rămas în manuscris, din care unele au fost editate ulterior trecerii lui din viață, iar altele încă aÈ™teaptă o publicare. Una dintre acestea este tălmăcirea Omiliilor Sfântului Ioan Gură de Aur la cele Paisprezece Epistole Pauline, păstrată în Biblioteca Mitropoliei Moldove È™i Bucovinei, din care publicăm aici o parte din ms. rom. 58/33, anume Omiliile la Filipeni È™i Coloseni, tălmăcite, precum ne spune însuÈ™i traducătorul, la anul 1817.

Pret: 55.00 LEI   
  Cumpara


Scrieti o recenzie

Nume:
Email:
Mesajul:
Apreciere:



  Trimite comentariul


(Nu exista recenzii la aceasta carte. Fiti primul care scrie o recenzie!)


Carti similare

    • Câţiva ani binecuvântaţi, sufletele multor credincioşi au simţit prezenţa Părintelui Paisie de la Mănăstirea Secu, respirată din minunatele comori duhovniceşti pe care cuvioşia sa le-a făcut cunoscute în mai toată ţara, printr-un misionarism ortodox autentic, altruist şi pilduitor.

      Talanţii mulţi, cu care Bunul şi Preamilostivul Dumnezeu l-au înzestrat, au rodit şi prin darul scriitoricesc a izvorât această carte, ca o mărturie de sfinţenie, dăruire şi trăire duhovnicească vie a monahului pătimitor Paisie Costandel, ajunsă şi la noi după mutarea sa la cele veşnice.

      Introducându-ne în duhul rugător şi duhovnicesc al legăturii lăuntrice dintre mari duhovnici, apropiaţi timpului şi neamului nostru, Părintele Paisie trezeşte şi în noi duhul rugăciunii şi al dorului neostoit pentru Împărăţia Cerească.

      Din mărturiile cuvioşiei sale, aflăm rostul ziditor al pelerinajului la sfintele mănăstiri, prin întâlnirile cu marii nevoitori ai acestor locuri binecuvântate. Unii dintre fiii duhovniceşti ai Părintelui Paisie, dar şi modeşti martori ai dezvăluirilor minunate, mult folositoare de suflet, au peregrinat an de an, în timpul verii, pe la sfintele mănăstiri moldave, culegând roade de mântuire împărtăşite nouă cu tainică bucurie, prin această lucrare ziditoare mângâiată de duhul vetrelor sihăstreşti...

      Părintele Paisie, iubind mult trăirea jertfitoare de pelerin şi misionar ortodox, la rândul lor, fiii săi duhovniceşti s-au străduit, au dorit şi în bună parte unii au reuşit, fără nici o răsplată, în semn de recunoştinţă şi dragoste creştină pentru cuvioşia sa, să scoată la lumină mărturii smerite şi convingătoare ale învierii lăuntrice, posibilă şi în vremurile noastre doar celor cu inima înfrântă!

      În contextul vieţii de astăzi, mai mult ca oricând, sfatul testamentar al cuviosului monah, „de a ne ruga neîncetat şi de a nu osândi pe nimeni”, ar trebui să ni se sădească în inimi cu putere multă, dar să şi rodească cu sinceritate deplină!

      Fie ca Bunul, Milostivul şi Dreptul Judecător, Mântuitorul nostru Iisus Hristos, cu rugăciunile totdeauna bine primite şi grabnic ajutătoare la Tronul Ceresc ale Măicuţei Domnului, să ne lumineze cărarea spre mântuire şi prin acest îndemn paterical al Părintelui Paisie de la Secu, de a învia lăuntric.

    • Religia apostolilor. CreÈ™tinismul ortodox în primul secol după Hristos contestă afirmaţiile recente ale cercetătorilor că învăţăturile Bisericii despre Treime È™i divinitatea lui Hristos au fost evoluÈ›ii ulterioare datorate PărinÈ›ilor È™i sinoadelor ecumenice... DeÈ™i pe alocuri provocatoare, această lucrare deschide noi căi de a interpreta È™i a înÈ›elege Vechiul È™i Noul Testament, precum È™i închinarea noastră liturgică. Aceste noi căi indică întotdeauna spre Sfânta TradiÈ›ie a Bisericii Ortodoxe.”
      † Joseph, Arhiepiscop de New York È™i Mitropolit al Arhiepiscopiei antiohiene din America de Nord„Cu această carte, pr. Stephen De Young nu doar că se aşază în fruntea luptei pe care apologetica ortodoxă o duce împotriva È™tiinÈ›ei biblice seculare, dar ne face È™i nouă tuturor o favoare prin reconstituirea universului vechilor creÈ™tini, insuflând speranÈ›ă unei culturi moderne blazate care caută cu disperare o lume re-vrăjită la care să poată participa pe deplin."
       Jonathan Pageau, The Symbolic WorldReligia apostolilor are mai multe scopuri. În primul rând, ea descrie contururile religiei iudaice în secolul I d.Hr. În mediul religios al ucenicilor È™i apostolilor lui Hristos, religia nu era pur È™i simplu o parte a vieÈ›ii, ci o cuprindea întru totul. În niciun moment apostolii nu s-au considerat întemeietori ai unei noi religii. În schimb, au integrat direct întâlnirea lor cu Iisus Hristos în concepţia despre religie È™i viziunea contemporană asupra lumii.Această carte este o introducere sau prolegomenă la citirea, studierea È™i înÈ›elegerea Noului Testament şi a Scripturilor ca un întreg, şi reuneÈ™te interpretări È™i concepţii religioase din literatura perioadei celui de-al doilea templu (cca 515 î.Hr. – 70 d.Hr.). Abia în ultimele decenii, oamenii de È™tiinÈ›ă au început să înÈ›eleagă că literatura celui de-al doilea templu oferă un context important pentru modul în care înÈ›elegem Noul Testament. Anterior, cercetătorii considerau de la sine înÈ›eles că religia practicată de evrei în secolul I d.Hr. era identică cu religia practicată de iudaismul rabinic de mai târziu. Pur È™i simplu nu este adevărat. Iudaismul rabinic a înflorit abia în secolul V d.Hr., odată cu codificarea Talmudului. CreÈ™tinismul apăruse deja cu câteva secole înainte de iudaismul rabinic, care era în sine o reacÈ›ie împotriva credinÈ›ei È™i praxisului creÈ™tin." Stephen De Young

Carti scrise de acelasi autor

    • pspanSelectie de texte realizata de Arhim. Benedict Aghioritul/spanbr /br /spanSe numeste diavol, adica "defaimatorul", de la verbul "diavallo" (a defaima), fiindca l-a defaimat pe om in fata lui Dumnezeu, spunand: "/spanemNu degeaba Te slujeste Iov. Ia intinde mana Ta si atinge-Te de tot ce e al lui, sa vedem daca nu Te va blestema in fata!/emspan" (Iov 1,9,11). Iar pe Dumnezeu l-a defaimat in fata omului, zicand: "/spanemFocul lui Dumnezeu a cazut din cer si a ars oile tale/emspan" (Iov 1,16). Oncerca sa-l convinga ca razboiul venea de sus, din cer, voind sa-l ridice pe rob impotriva Domnului si pe Domn impotriva robului.Mai degraba n-a reusit sa-i ridice pe nici unul impotriva altuia. A incercat, dar n-a putut. Daca vezi un alt rob razvratindu-se impotriva Stapanului, pe Adam adica impotriva lui Dumnezeu – Adam, care daduse crezare defaimarilor aduse de diavol – sa stii ca diavolul nu cu puterea lui a biruit, ci din pricina nepasarii omului.    Firea diavolului este sa faca zarva, sa provoace nebunie si sa aduca mult intuneric. Prin diavol se intelege, in limba greaca, "cel care ne schimba mintea din bine in rau". Sa-i inchidem orice intrarea diavolului prin rugaciune.                   CUPRINS/spanbr /span /spanspan                  Despre diavol/spanspanem           Prolog – Ieromonah Benedict Aghioritul / 5/em/spanspanem Contributia diavolului la caderea protoparintilor / 18/em/spanspanemCum sa-l infruntam si sa-l biruim pe diavol? / 49/em/spanspanemRelatia diavolului cu Apostolii / 80/em/spanspanemDe ce ne pierde diavolul?  / 83/em/spanbr /span /spanspanem       /em/spanspanVrajitoria /span/p
watch series