Nu în fraze complicate - ci în versuri simple şi ritmate, care ajung mai uşor la sufletul copilului şi care caută să dăruiască neatinsă poezia Crăciunului. Nu în desene naive, ci în imagini de inspiraţie bizantină, care respiră nobleţea şi profunzimea icoanelor. O carte care vorbeşte despre Taină oricărui copil.

A trecut ceva vreme de cand primii cititori ai acestui indragit roman descopereau plini de incantare lumea lui Anne Shirley din Green Gables, iar eroina ramane, pana astazi, unul dintre cele mai iubite personaje din literatura pentru copii – si pe buna dreptate! Nu ai cum sa nu ramai fermecat de fetita vorbareata, cu o imaginatie atat de vie si cu o inima plina de loialitate si entuziasm. Cititorilor le este usor sa se identifice cu Anne si sa empatizeze cu firea ei plina de dramatism, fie ca eroina se afla in culmea bucuriei sau in abisul disperarii, iar capacitatea ei de a vedea frumusetea pretutindeni este o sursa continua de inspiratie.

Maiestria autoarei in a crea personaje memorabile si dialoguri realiste fac din „Anne” o lectura usor de parcurs, iar cei care sunt pregatiti sa o insoteasca pe Anne in calatoria ei plina de aventuri, vor descoperi in ea un partener pe cinste.

A trecut ceva vreme de cand primii cititori ai acestui indragit roman descopereau plini de incantare lumea lui Anne Shirley din Green Gables, iar eroina ramane, pana astazi, unul dintre cele mai iubite personaje din literatura pentru copii – si pe buna dreptate! Nu ai cum sa nu ramai fermecat de fetita vorbareata, cu o imaginatie atat de vie si cu o inima plina de loialitate si entuziasm. Cititorilor le este usor sa se identifice cu Anne si sa empatizeze cu firea ei plina de dramatism, fie ca eroina se afla in culmea bucuriei sau in abisul disperarii, iar capacitatea ei de a vedea frumusetea pretutindeni este o sursa continua de inspiratie.

Maiestria autoarei in a crea personaje memorabile si dialoguri realiste fac din Anne o lectura usor de parcurs, iar cei care sunt pregatiti sa o insoteasca pe Anne in calatoria ei plina de aventuri, vor descoperi in ea un partener pe cinste.

Vom pă?i din nou, alături de Anne, pe un nou tărâm al bucuriei ?i al imagina?iei, un tărâm plin de peripe?ii ?i de întâmplări nea?teptate. Cu toate că are acum ?aisprezece ani ?i este învă?ătoare în Avonlea, tânăra Anne nu ?i-a pierdut nimic din firea ei visătoare ?i copilăroasă. Fără a-?i nesocoti îndatoririle pe care ?i le împline?te cu multă dăruire, ?inând seamă de idealuri de neclintit, Anne rămâne aceea?i copilă sensibilă, cu suflet curat ?i ginga?, fascinată de cutreierarea potecilor nebătătorite ale tărâmului închipuirilor.

Dorind să publice o carte despre viaÈ›a Domnului nostru Iisus Hristos, care să sporească credinÈ›a È™i dragostea copiilor pentru Mântuitorul, directorul unei cunoscute edituri americane a venit cu ideea unui premiu de 1.000 dolari pentru cel mai bun manuscris. Scrierea trebuia să nu se mărginească la o simplă naraÈ›iune, ci să fie o istorisire care împletind trăirile personajelor, legătura ucenicilor cu ÎnvăÈ›ătorul lor, împrejurările vremii È™i învăÈ›ăturile mesianice, să È›ină întru totul seama de adevărurile Sfintei Scripturi.

Titus, tovarăÈ™ al crucii a fost ales din mai bine de 350 manuscrise È™i a avut de îndată succes, ajungând în cele din urmă la tiraje de peste două milioane exemplare. Cartea a fost tradusă în peste 19 limbi È™i e socotită una dintre cele mai bune cărÈ›i ale secolului XX, bucurându-se de mare apreciere până în ziua de astăzi. 

Îmbinând într-un mod fericit ficÈ›iunea cu realitatea, povestea se întreÈ›ese în jurul vieÈ›ii mai multor personaje contemporane cu Mesia. Punându-ne înainte un întreg alai de pericope evanghelice, autoarea ne furnizează totodată È™i o sumedenie de amănunte (inedite) legate de vieÈ›uirea zilnică a oamenilor de atunci, trezindu-ne simÈ›ământul că È™i noi suntem martori ai tămăduirilor săvârÈ™ite de Hristos, ai propovăduirii Sale, ai pătimirii È™i Răstignirii Sale pe Cruce, precum È™i ai Învierii Lui 
celei de a treia zi. 

Scrisă simplu, pe înÈ›elesul tuturor, această carte se adresează atât copiilor È™i tinerilor, cât È™i celor mari, fiindu-ne tuturor de mare ajutor în înÈ›elegerea mai adâncă a Sfintei Evanghelii. 

Anne este cel mai îndrăgit personaj din operele de ficţiune destinate copiilor, de la nemuritoarea Alice încoace. (Mark Twain)

Anne este la cei 17 ani ai săi un boboc ce se deschide delicat spre lume, înfrumuse?ând-o cu parfumul trăirilor sale pe cât de adânci, pe atât de curate ?i de autentice.
Tânăra învă?ătoare modelează sufletele celor mici, hrănindu-i din preaplinul unei inimi ce nu cunoa?te alt ritm decât cel al implicării ?i al dăruirii totale. Debordând de fantezie ?i entuziasm, Anne î?i croie?te pas cu pas drumul către propria sa menire, influen?ând hotărâtor vie?ile tuturor celor ce au bucuria să o cunoască. Chiar ?i pe cele ale cititorilor săi.
Căci reperele pe care această copilă visătoare a reu?it la anii ei să ?i le stabilească deja, sunt astăzi mai actuale ?i mai necesare ca niciodată: „să trăiască gra?ios, frumos, în adevăr, delicate?e ?i generozitate, ?inându-se departe de neadevăr, răutate ?i vulgaritate.’’

Elementele unei posibile doctrine naÈ›ionale au ca filon preocuparea pentru slabirea gravă a statalităÈ›ii româneÈ™ti, pe fondul afectării fiinÈ›ei noastre colective. În faÈ›a acestul fenomen, am abordat chestiunea spiritului asociativ, a educaÈ›iei, a întăririi Bisericii, a sentimentului de generaÈ›ie din rândul tinerilor, a recuperării economiei È›ărăneÈ™ti etc. Nu în ultimul rând, am oferit un punct de plecare privind Reunificarea cu Basarabia. Materialul pe care îl propunem publicului are ca axă componentele concrete, de filosofie politică È™i economică, ale unei doctrine naÈ›ionale, cu ramnificaÈ›iile tocmai enunÈ›ate în zona educaÈ›iei tineretului È™i a rosturilor Bisericii în societate.

Ne-am străduit, atât cât ne-a stat în putere, să scriem viaÈ›a unuia dintre cei mai înzestraÈ›i duhovniceÈ™te urmaÈ™i ai lui Adam, a Cuviosului Mărturisitor, a StareÈ›ului celui Nebun pentru Hristos, cu toate că viaÈ›a sa bogată este cu neputinÈ›ă a fi scrisă de un muritor de rând, căci numai Domnul È™tie totul despre ea.

Avea ochii mari È™i luminoÈ™i, în care strălucea dragostea, È™i, mai mult decât orice, vorbea despre aceasta: despre faptul că dragostea este mai presus de orice pravilă È™i că oamenii vremurilor din urmă se vor mântui doar prin dragoste, bunătate È™i smerenie.

Ca răsplată pentru credinÈ›a sa cea fără de margini în Domnul, StareÈ›ul a fost învrednicit È™i după moarte de darul tămăduirii, ca în timpul vieÈ›ii sale. Prin urmare, la mormântul său nu se sfârÈ™eÈ™te niciodată mulÈ›imea de oameni care primesc în chip minunat tămăduire prin untdelemnul din candela sa.

IubiÈ›i fraÈ›i È™i surori, cu dragoste întru Hristos vă rog, nu deznădăjduiÈ›i! RugaÈ›i-vă lui Dumnezeu, cereÈ›i StareÈ›ului Gavriil È™i fiecăruia i se va da după a sa credinÈ›ă, căci Părintele Gavriil mereu însămânÈ›a È™i revărsa dragoste peste cei din jurul său, întărind pe oameni în credinÈ›ă È™i sporindu-le nădejdile.

Cu neputințele lor adesea iritante pentru mereu-mult-prea-ocupatul om modern, dornic să nu irosească nici o secundă din prea-plinul plăcerilor vieții, bătrânii noștri sunt lângă noi, aici și acum. Imagine vie a istoriei pe care au trăit-o, întipărită adânc în palmele și ridurile lor, se văd nevoiți să trăiască într-o societate care a pierdut cu totul noțiunea de a cere sfat bătrânilor, de a se împărtăși din înțelepciunea și experiența lor.
În ciuda faptului că „suntem ai celor de ieri,” ne disprețuim bătrânii ca fiind inutili. Pentru mulți dintre puternicii clipei, bătrânețea este înfricoșătoare, nu din pricina dinților căzuți sau din cauza ridurilor apărute, ci este înfricoșătoare anume prin faptul că este un vestitor, un mesager venit din veșnicie care ne spune: „E timpul! Pregătește-te!”.
Și cu toate acestea, dincolo de totala noastră nepregătire pentru a muri, dincolo de mitul tinereții veșnice pe care mass-media îl promovează feroce, bătrânețea este un timp al devenirii, ce va să vină peste fiecare dintre noi, așezând  pe coordonate cu totul noi, adesea nebănuite, întreaga raportare la noi înșine, la cei dragi, la sensuri ce se vor redefini în lumina apropierii de... marea trecere. „Viitorul și trecutul sunt a filei două fețe, vede-n capăt începutul cine știe să le-nvețe”; afirma Mihai Eminescu în celebra-i Glossă.
Bătrânețea ne apare astfel absolut necesară ca timp al pocăinței, al lacrimilor, al rugăciunii și al transmiterii de experiență. O punte de continuitate între trecut, prezent și veșnicie căci singurul lucru pe care știința nu-l poate face este să lupte cu moartea și să o învingă. Sunt încercări, dar aceste încercări sunt cu totul inutile, pentru că moartea râde de puterea celui puternic, de mintea celui inteligent, de nobilimea nobilului, de bogăția celui bogat. Numai de Hristos nu râde moartea. El nu este un om de știință, El nu este un comandant, El nu este un conducător în sensul modern al acestui cuvânt, care comandă oștile. Nu este un milionar, dar este mai puternic decât moartea. El – Singurul Care ne poate izbăvi de frica morții, transformând-o în binecuvântarea întâlnirii cu El!

Mântuitorul nostru nu a dat înaltei Sale învăÈ›ături despre fericiri chipul unor porunci aspre. Nu a voit să îi facă pe oameni buni cu sila. El a arătat doar cât de minunate sunt bunele făptuiri, cât de fericit se simte omul când este în unire cu Dumnezeu È™i se scaldă în har È™i lumină. El vrea să îi îndemne pe credincioÈ™i să simtă singuri bucuria izvorâtă din unirea cu Dumnezeu, să preguste fericirea Raiului făgăduit, spre a porni de bunăvoie pe calea desăvârÈ™irii duhovniceÈ™ti de sine.

Arhimandrit Serafim Alexiev

Eu din fire am fost mai nestăpânit. M-am eliberat de această trăsătură a mea de caracter abia după mulți ani și după multe înfruntări cu oamenii, de pe urma cărora și eu, și ei am avut mult de suferit.

Fiind încăpățânat, am făcut de multe ori după voia și după mintea mea, și de aceea am fost supus multor greșeli, dar m-a salvat faptul că am împlinit întru totul poruncile. Datorită voinței mele de fier, m-am forțat să trăiesc cum se cade. De aceea, nu m-am temut de nimeni și de nimic în afară de Dumnezeu. Astfel am aflat că numai cel care trăiește drept poate să spună despre sine că este liber, și într-adevăr așa este.

Cugetând la viața mea, acum, când se apropie vremea plecării mele din această lume, îmi este limpede că șansa mea a fost faptul că, în tinerețe, l-am avut duhovnic și învățător pe Vlădica Nicolae Velimirovici. Nu am mai întâlnit niciodată un astfel de om, nici înainte, nici după el și cred că poporul sârb nu va mai da naștere prea curând unuia asemenea lui. A fost un mare duhovnic și un Sfânt.

Rugăciunea lărgește hotarele omului până la A-tot-o­mul; îl face pe om simțitor la toate durerile și păcatele; îl învrednicește pe om să plângă cu ochiul tuturor celor înlăcrimați și să jelească cu întristarea tuturor celor în­tristați.

Sfântul Iustin Popovici

Nu părăsiți niciodată rugăciunea și Dumnezeu nu vă va părăsi. Prin rugăciune recunoaștem două lucruri: neputința noastră și Atotputernicia lui Dumnezeu. Prin rugăciune Îl înălțăm pe Dumnezeu la locul Lui și de asemenea, îl coborâm pe om la locul lui. Oamenii care nu știu de rugăciune, răstoarnă totul: Îl coboară pe Dumnezeu și se înalță pe sine. Unde lipsește rugăciunea, este prezentă trufia. Iar trufia este ca un burduf umflat, ce plesnește de la o singură înțepătură de ac, fiindcă se preface în deznădejde în urma unei singure împunsături a sorții.

Sfântul Nicolae Velimirovici