Perioada 1821-1859, reprezinta epoca istorica a reorganizarii pe baze moderne a Tarii Românesti, iar revolutia condusa de Tudor Vladimirescu, a dus la înlaturarea regimului fanariot si la introducerea domniilor pamântene. 
Regulamentele Organice, adoptate în 1831 în Tara Româneasca si în 1832 în Moldova au definit si separat atributiile puterilor Statului, au reglemantat organizarea Bisericii, au reformat administratia, au impus necesitatea refacerii armatei nationale etc.

Autorul s-a aplecat cu responsabilitate asupra temei propuse si a conceput o lucrare foarte interesanta, de o înalta tinuta stiintifica folosind metode de cercetare, pe baza de dovezi istorice, selectând cu marinimie bibliografia.

Pr. Prof. Dr. Stefan Rasceanu (Universitatea din Craiova)

"Predicile lui Antim sunt unul dintre cele mai pretioase monumente in literatura noastra bisericeasca, nu numai pentru ca ele sunt singurele in felul lor, caci de la nici un alt prelat romanesc din trecut nu avem o lucrare in acest fel, dar si pentru valoarea lor reala, pentru caldurea elocintei care, adeseori, minuneaza, si pentru frumusetea, bogatia si cateodata chiar eleganta limbii in care sunt scrise...

In acest mode credem ca predicile Mitropolitului Antim Ivireanul vor putea sa fi cetite si intelese cu usurinta in aceasta editiune nu numai de oamenii de litere, dar si de preotime."

Rex este cainele partener al detectivilor clasei a VII

Cand a nimerit cineva sa scrie o carte cum este acest «Cuore» al lui De Amicis, el nu numai ca a avut parte sa compuna o opera literara de o minunata gingasie, dar totodata a savarsit si o fapta buna, una din acele fapte care, pe nesimtite si fara mult zgomot, folosesc omenirii tot atat, ba poate si mai mult inca, decat o mare descoperire stiintifica...

Cartea «Cuore» a lui De Amicis este o vioaie si parfumata floricica, rasarita ca prin minune pe tarina, azi prea de tot paraginita, a dulcei vieti de familie, de fratie, de pasnica munca si de sincer patriotism. Ea are inca si darul de a-si lasa rasadul, nu doara numai in ogoarele cam intelenite ale inimilor ajunse la varsta cand omul se lupta crancen si otelit cu greutatile vietii; ci ea, mai cu seama, se poate prinde si infiripa cu inlesnire in brazdele plapande, fragede si roditoare ale inimilor copilaresti. Cu simplele si nefataritele ei povesti, ea se prefira lin si adanc in cugetele copiilor, le alinta, le mangaie, le incanta si, prin mii de dragalase farmece, umple si impodobeste acele inimi nevinovate cu cele mai nobile, cu cele mai demne si cele mai sfinte simtiri.

Ferice de tara in care tanara generatiune va sti sa traga folos din placuta citire a acestui gingas cap de opera de literatura morala! Fara indoiala, acel tineret se va alege din acea citire ca oameni in ale caror inimi vor ramane pururea de lauda cugetari, cu cele mai vrednice apucaturi: dragoste si cinstire catre parinti, catre frati, catre concetateni; jertfire de sine, totdeauna gata a-si servi semenii; indemn nepregetat la studii si la munca; iubire temeinica si infocata catre tara!"

Alexandru Odobescu

Fabulele lui La Fontaine au fost traduse în aproape toate limbile lumii si în limbile regionale franceze, oferind un model pentru fabulistii care l-au urmat, inclusiv pentru cei români: Ion Heliade-Radulescu, Alexandru Donici, dar mai ales pentru Grigore Alexandrescu. 

Jean de La Fontaine (n. 8 iulie 1621, Château-Thierry d. 13 aprilie, 1695, Paris) a fost cel mai cunoscut fabulist francez si unul dintre cei mai cititi poeti francezi ai secolului al XVII-lea. 

Cele mai multe lucrari ale sale se încadreaza în trei directii traditionale: fabule, povesti si lucrari diverse. Dintre acestea, despre prima se poate spune ca este cunoscuta pe plan universal si ca expune versatilitatea si fecunditatea de talent a autorului...