Perioada 1821-1859, reprezinta epoca istorica a reorganizarii pe baze moderne a Tarii Românesti, iar revolutia condusa de Tudor Vladimirescu, a dus la înlaturarea regimului fanariot si la introducerea domniilor pamântene. 
Regulamentele Organice, adoptate în 1831 în Tara Româneasca si în 1832 în Moldova au definit si separat atributiile puterilor Statului, au reglemantat organizarea Bisericii, au reformat administratia, au impus necesitatea refacerii armatei nationale etc.

Autorul s-a aplecat cu responsabilitate asupra temei propuse si a conceput o lucrare foarte interesanta, de o înalta tinuta stiintifica folosind metode de cercetare, pe baza de dovezi istorice, selectând cu marinimie bibliografia.

Pr. Prof. Dr. Stefan Rasceanu (Universitatea din Craiova)

"Predicile lui Antim sunt unul dintre cele mai pretioase monumente in literatura noastra bisericeasca, nu numai pentru ca ele sunt singurele in felul lor, caci de la nici un alt prelat romanesc din trecut nu avem o lucrare in acest fel, dar si pentru valoarea lor reala, pentru caldurea elocintei care, adeseori, minuneaza, si pentru frumusetea, bogatia si cateodata chiar eleganta limbii in care sunt scrise...

In acest mode credem ca predicile Mitropolitului Antim Ivireanul vor putea sa fi cetite si intelese cu usurinta in aceasta editiune nu numai de oamenii de litere, dar si de preotime."

"Predicile lui Antim sunt unul dintre cele mai pretioase monumente in literatura noastra bisericeasca, nu numai pentru ca ele sunt singurele in felul lor, caci de la nici un alt prelat romanesc din trecut nu avem o lucrare in acest fel, dar si pentru valoarea lor reala, pentru caldurea elocintei care, adeseori, minuneaza, si pentru frumusetea, bogatia si cateodata chiar eleganta limbii in care sunt scrise...

In acest mode credem ca predicile Mitropolitului Antim Ivireanul vor putea sa fi cetite si intelese cu usurinta in aceasta editiune nu numai de oamenii de litere, dar si de preotime."

Victor Ion Popa este un mare scriitor pentru umanitatea redescoperită cu fiecare nouă punere în scenă a acestei comedii amare, „Take, Ianke si Cadîr“. Victor Ion Popa si-a căutat izvoarele în contemporaneitatea lui, întrucât, chiar dacă prejudecata rasială este depăsită de vremurile de azi, ea a constituit o problemă de viată si de moarte (mai ales!) a epocii lui.

Constructia dramatică a piesei este o capodoperă de geometrie clasică, iar dialogul – viu, autentic, generos, încărcat de duh; este o înlăntuire logică întâlnită la marii mestesugari ai vorbirii scenice. Lucrarea aceasta constituie un exemplu concret de functionabilitate a verbului, pentru a misca sentimente, a declansa pasiuni si a construi destine.

Ion Fintesteanu

Plasata în colectia Clasici Români cartea de fata se alatura celorlalte prin care se valorifica potentialul creativ al poporului român prin reprezentati de seama.Prin cuvântul clasic se poate întelege clasicismul ca si curent literar dar si o valoare perena ce strabate timpul si care prin repetitie constanta se pastreaza în constiinta unei comunitati.Desfasurarea existentei în cercul strâmt între viata si moarte pastreaza constiinta treaza unui popor,a unei natiuni în concertul culturii universale.

Colectia Clasici Români nu face altceva decât sa reînvie câteva din cele mai importante creatii artistice ale celor ce au plasat valorile nationale în context universal si sa refaca astfel geneza si moartea pentru a se pastra vie viata spirituala.

Volumul Poezii alese semnate de Mihai Eminescu prin structura lui cuprinde Poezii publicate în timpul vietiisi Poezii publicate postum grupând 83 de texte poetice publicate postum. De asemenea cartea cuprinde untabel cronologic unde sunt evidentiate câteva din cele mai importante momente ale vietii si creatiei eminesciene dar si un indice alfabetic al poeziilor pentru o mai buna descoperire a textelor cautate de lectorul avizat. 
Grafica este în acord cu întreg continutul cartii facând impresia coborârii si ridicarii impersonale a poetului dinspre frumosul teluricului spre înaltul viselor si al zborului catre idealuri în veci neatinse ce strabate opera eminesciana,care pare o continua nastere si moarte alunecând permanent între înger si demon,între romantism si clasicism,între nastere repetata si moarte adânca.

Moartea nu este însa una ce tine de domeniul obisnuitului caci thanatosul are în vizunea poetului un sens matricial si unul funebru. Peisajul nu este unul geografic ci unul sufletesc atât de specific natiunii române si vizibil înca de la celebra Miorita. 
Poeziile eminesciene cuprinse în acest volum se circumscriu temelor fundamentale ale liricii sale de la cea a timpului ce se scurge inexorabil si continuând cu istoria, natura si dragostea sau cosmogonia,al nasterii,al genezei omul plasat în cadrul universului cosmic. 

Mergând pe linia trasata de Mihai Eminescu în cultura româna printr-o bogata cultura universala si prin curiozitatea intelectuala, de care a dat dovada pe tot parcursul vietii sale se poate descoperi înca o data faptul ca omul prin conditia sa de fiinta efemera nu poate pastra clipa fericirii atunci când o are,pe de o parte,iar pe de alta parte nu poate reveni asupra greselilor de conduita existentiala pentru a le repara întrucât timpul îsi pune amprenta pe toate si de aceea Totusi este trist în lume asa cum încheie poezia Floare albastra citata în întregime în acest volum de versuri.

In volumul de fată, Rudyard Kipling atacă, desi intr-un mod subtil, valorile morale ale familiei britanice, mai ales ale militarilor si colonistilor englezi din teritoriile de peste mări, nuantările si aluziile jucand un rol de­osebit in intelegerea deplină a situatiilor apa­rent confuze in care ajung, uneori, per­sonajele acestora. Ironia are un gust amar, iar impăcările par a fi infrangeri. Cu toate acestea, viata merge inainte, urmandu-si cursul firesc, si totul pare a reveni la normal, ca linistea mării după furtună.

Despre opera si activitatea lui Kipling, despre volumul de fată, se mai pot spune multe, dar dorim să il lăsăm pe cititor să descopere singur, in paginile acestea, nestematele literaturii britanice, măiestrit slefuite de autorul vestitelor „Cărti ale Junglei“.

Între marile romane (Liviu Rebreanu), obisnuia să se destindă realizând scrieri epice de dimensiuni mai reduse. După „Ion“ si „Pădurea spânzuratilor“, a publicat (în 1925) „Adam si Eva“, o carte căreia i-a păstrat o afectiune specială.  E un roman al iubirii, văzută ca formă esentială de viată cosmică. Sunt urmărite două suflete, căutându-se prin epoci istorice diferite, în întruchipări succesive. Reconstituirile de civilizatii apuse relevă o putere imaginativă flaubertiană, care face din episoadele naratiunii nuvele relativ autonome, cu numeroase scene crude...  si culoare locală.

„Dicţionarul General al Limbii Române“ – Academia Română