Perioada 1821-1859, reprezinta epoca istorica a reorganizarii pe baze moderne a Tarii Românesti, iar revolutia condusa de Tudor Vladimirescu, a dus la înlaturarea regimului fanariot si la introducerea domniilor pamântene. 
Regulamentele Organice, adoptate în 1831 în Tara Româneasca si în 1832 în Moldova au definit si separat atributiile puterilor Statului, au reglemantat organizarea Bisericii, au reformat administratia, au impus necesitatea refacerii armatei nationale etc.

Autorul s-a aplecat cu responsabilitate asupra temei propuse si a conceput o lucrare foarte interesanta, de o înalta tinuta stiintifica folosind metode de cercetare, pe baza de dovezi istorice, selectând cu marinimie bibliografia.

Pr. Prof. Dr. Stefan Rasceanu (Universitatea din Craiova)

"Predicile lui Antim sunt unul dintre cele mai pretioase monumente in literatura noastra bisericeasca, nu numai pentru ca ele sunt singurele in felul lor, caci de la nici un alt prelat romanesc din trecut nu avem o lucrare in acest fel, dar si pentru valoarea lor reala, pentru caldurea elocintei care, adeseori, minuneaza, si pentru frumusetea, bogatia si cateodata chiar eleganta limbii in care sunt scrise...

In acest mode credem ca predicile Mitropolitului Antim Ivireanul vor putea sa fi cetite si intelese cu usurinta in aceasta editiune nu numai de oamenii de litere, dar si de preotime."

prima mea carte de colorat

Carte de activitati si jocuri pentru gradinita.

Grigore Băjenaru (1907-1986), prozator, fiul Anei (n. Grigoriade) si al lui Ion Popescu-Băjenaru (institutor, publicist si autor de manuale scolare). Viitorul scriitor încheie cursul primar la o scoală din Bucu­resti, frecventează apoi Liceul „Gh. Lazăr“, luând bacalaureatul în 1926. Licentiat în filosofie si litere. Sustine doctoratul în 1938. Debutează ca autor de basme; publică si snoave, amintiri, povesti, versuri în diferite reviste atractive pentru cei mici.

                                                                *

„Povestitor «născut» [...], cultivă dezinvolt un aliaj de haz destins, bo­nom, vervă surâzătoare ori ironie subversivă, iar ca revers, un gen de evocare agreabil, ce-i va atrage cititori fideli. Cartea care îi aduce recunoasterea e „Cismigiu et comp.“, o odisee de licean simpatic, sturlubatic premiant, aplaudat ori, după caz, temut de rivalii «lăzăristi», ire­zistibil umorist si mim.  Amestec de lirism si de umor, de stil co­locvial si anecdotică spumoasă, romanul din 1942, un best-seller pentru câteva promotii de adolescenti postbelici, a continuat  să fie editat (1946, 1947 s.u.)...

Trecerea timpului pune surdina, atenuand din exuberantele comice, in «Buna dimineata, baieti!» (1972), unde disputa ingenua clasa-catedra e ecou tarziu din «Cismigiu et comp.» (Academia Română, Dictionarul general al Literaturii Române)

Copil fiind, Hans Christian Andersen era aproape la fel de sarac ca si mica vânzatoare de chibrituri dintr-una dintre povestirile sale. S-a nascut pe 2 aprilie 1805, la Odense, Danemarca. 

Povestile datorita carora îl cunoastem foarte bine în zilele noastre au aparut pentru prima data în 1835; avea treizeci de ani. Aceste povesti minunate erau atât de simple, încât oamenii n-au sesizat cât de bune sunt; si a trecut mult timp înainte ca propriii lui compatrioti sa se lase convinsi ca ghinionistul Hans pe care îl cunoscusera în copilarie era unul dintre cei mai buni povestitori ai lumii.

Pe lânga aceste povestiri "basme populare vechi si basme noi" a scris romane, piese de teatru si jurnale de calatorie.

Ultima sa carte de basme a fost daruita lumii în 1872. Trei ani mai târziu, pe 4 August, a murit, si toata lumea a plâns dupa bietul fiu minunat al cizmarului din Odense. 

„Legea vietii“ este o nuvelă a scriitorului  american Jack London. A fost publicată pentru prima dată in martie 1901 in Revista McClure, volumul 16. Un an mai tarziu, a fost tipărită intr-o colectie de povesti ale lui Jack London, The Children of Frost, la Editura Macmillan. 

Această scriere acoperă ultimele cinci ore ale bă­tra­nului si muribundului sef inuit Koskoosh.  Tri­bul său trebuie să călătorească in căutarea de imbră­căminte si adăpost, asa că este lăsat să moară din cauza varstei sale si a incapacitătii de a vedea. Chiar si fiul său este nevoit să-l pără­sească, pentru că are o nouă familie, pe care trebuie să o hrănească si  să o protejeze.

Cu toate acestea, bătranul Koskoosh este multumit, deoarece stie legea vietii si dorintele ei. El isi acceptă soarta pasnic si incepe să vizualizeze evenimentele din trecutul său. Ii vin in minte imaginile atat ale marii foamete, cat si ale vremurilor frumoase. Ca persoană ex­pe­rimentată, el contemplă natura si acceptă, in cele din urmă, individualismul acesteia.