Perioada 1821-1859, reprezinta epoca istorica a reorganizarii pe baze moderne a Tarii Românesti, iar revolutia condusa de Tudor Vladimirescu, a dus la înlaturarea regimului fanariot si la introducerea domniilor pamântene. 
Regulamentele Organice, adoptate în 1831 în Tara Româneasca si în 1832 în Moldova au definit si separat atributiile puterilor Statului, au reglemantat organizarea Bisericii, au reformat administratia, au impus necesitatea refacerii armatei nationale etc.

Autorul s-a aplecat cu responsabilitate asupra temei propuse si a conceput o lucrare foarte interesanta, de o înalta tinuta stiintifica folosind metode de cercetare, pe baza de dovezi istorice, selectând cu marinimie bibliografia.

Pr. Prof. Dr. Stefan Rasceanu (Universitatea din Craiova)

"Predicile lui Antim sunt unul dintre cele mai pretioase monumente in literatura noastra bisericeasca, nu numai pentru ca ele sunt singurele in felul lor, caci de la nici un alt prelat romanesc din trecut nu avem o lucrare in acest fel, dar si pentru valoarea lor reala, pentru caldurea elocintei care, adeseori, minuneaza, si pentru frumusetea, bogatia si cateodata chiar eleganta limbii in care sunt scrise...

In acest mode credem ca predicile Mitropolitului Antim Ivireanul vor putea sa fi cetite si intelese cu usurinta in aceasta editiune nu numai de oamenii de litere, dar si de preotime."

Evanghelia Cuviosului Ioan Colibasul si furtul acesteia de la Manastirea Pantocrator

In viata Sfantului si Cuviosului Ioan Colibasul, se vorbeste despre un pergament-manuscris, o Sfanta Evanghelie, pe care parintii acestuia i-au daruit-o spre invatatura. Vom aduce la cunostinta in cele ce urmeaza cateva lucruri, importante, despre aceasta comoara scrisa a Bizantului. In biblioteca manastirii, printre cele peste 317 manuscrise, dintre care 68 sunt pe pergament (sec. XI-XIV), precum si cele doua ilitarii, se gaseste si o Evanghelie cu dimensiunile 0,17x0x12 cm, scrisa pe o membrana alba subtire. Sfantului Ioan Colibasul, scris in secolul al V-lea. Acest pergament, de o calitatate exceptionala, este impodobit cu miniaturi si frontispicii infatisandu-i pe evanghelisti, dar si pe alti sfinti. La alcatuirea culorilor, s-au folosit mai multe paste si cerneluri din plante.

"Minunata calatorie a lui Nils Holgersson prin Suedia" (publicata în doua parti în anii 1906 si 1907), scrisa de catre autoarea suedeza Selma Lagerlof, este o lucrare tradusa în zeci de limbi si citita de sute de milioane de tineri.

In volumul de fată, Rudyard Kipling atacă, desi intr-un mod subtil, valorile morale ale familiei britanice, mai ales ale militarilor si colonistilor englezi din teritoriile de peste mări, nuantările si aluziile jucand un rol de­osebit in intelegerea deplină a situatiilor apa­rent confuze in care ajung, uneori, per­sonajele acestora. Ironia are un gust amar, iar impăcările par a fi infrangeri. Cu toate acestea, viata merge inainte, urmandu-si cursul firesc, si totul pare a reveni la normal, ca linistea mării după furtună.

Despre opera si activitatea lui Kipling, despre volumul de fată, se mai pot spune multe, dar dorim să il lăsăm pe cititor să descopere singur, in paginile acestea, nestematele literaturii britanice, măiestrit slefuite de autorul vestitelor „Cărti ale Junglei“.

„Legea vietii“ este o nuvelă a scriitorului  american Jack London. A fost publicată pentru prima dată in martie 1901 in Revista McClure, volumul 16. Un an mai tarziu, a fost tipărită intr-o colectie de povesti ale lui Jack London, The Children of Frost, la Editura Macmillan. 

Această scriere acoperă ultimele cinci ore ale bă­tra­nului si muribundului sef inuit Koskoosh.  Tri­bul său trebuie să călătorească in căutarea de imbră­căminte si adăpost, asa că este lăsat să moară din cauza varstei sale si a incapacitătii de a vedea. Chiar si fiul său este nevoit să-l pără­sească, pentru că are o nouă familie, pe care trebuie să o hrănească si  să o protejeze.

Cu toate acestea, bătranul Koskoosh este multumit, deoarece stie legea vietii si dorintele ei. El isi acceptă soarta pasnic si incepe să vizualizeze evenimentele din trecutul său. Ii vin in minte imaginile atat ale marii foamete, cat si ale vremurilor frumoase. Ca persoană ex­pe­rimentată, el contemplă natura si acceptă, in cele din urmă, individualismul acesteia.

Fabulele lui La Fontaine au fost traduse în aproape toate limbile lumii si în limbile regionale franceze, oferind un model pentru fabulistii care l-au urmat, inclusiv pentru cei români: Ion Heliade-Radulescu, Alexandru Donici, dar mai ales pentru Grigore Alexandrescu. 

Jean de La Fontaine (n. 8 iulie 1621, Château-Thierry d. 13 aprilie, 1695, Paris) a fost cel mai cunoscut fabulist francez si unul dintre cei mai cititi poeti francezi ai secolului al XVII-lea. 

Cele mai multe lucrari ale sale se încadreaza în trei directii traditionale: fabule, povesti si lucrari diverse. Dintre acestea, despre prima se poate spune ca este cunoscuta pe plan universal si ca expune versatilitatea si fecunditatea de talent a autorului...

"Printul fericit" da titlul unei lucrari deosebite a lui Oscar Wilde, renumit scriitor si dramaturg englez. Alaturi de celelalte patru povestiri, "Privighetoarea si Trandafirul", "Uriasul egoist", "Prieten devotat" si "Remarcabila racheta", s-a alcatuit o scriere remarcabila care, prin continutul ei, aduce în prim-plan opinia autorului despre viata si, în general, despre societatea în care a trait. 

Personajele sunt inspirate din realitate, dar sunt transpuse în imaginea unor reprezentanti ai regnului animal si al celui vegetal. Randunelul îsi sacrifica viata pentru a-i ajuta pe cei sarmani, în timp ce municipalitatea era nepasatoare, Privighetoarea îsi da sangele pentru a crea un trandafir rosu, în timp ce domnisoara careia îi era destinat îl dispretuieste din trufie s.a.m.d. 

O carte destinata copiilor, ca lectura literara, dar care poate fi citita si de catre adulti, cu acelasi interes.

Conform programei scolare in vigoare.

"Ion Creanga a inceput a scrie povesti in vara anului 1875, publicandu-le succesiv in «Convorbiri literare». Povestile propriu-zise sunt unsprezece (toate sunt incluse in aceasta carte - n. r.)... si au fost scrise intr-un interval de trei ani, ceea ce vine cam trei-patru pe fiecare an.
Creanga n-a fost un culegator de basme, ca P. Ispirescu, Fundescu, N. D. Popescu si altii. Lui i se datoreste crearea prototipului basmului romanesc, prin alegerea variantelor celor mai apropiate noua, cu caracter mai original si specific rasei.
Graiul bogat si forma originala a povestirei au starnit pretutindeni emotie si entuziasm estetic. Povestile acestea nu sunt reproduceri gramofonice, ci creatiuni de arta, in care vibreaza pulsatia tanara a spontaneitatei...
In cadrul istoriei literare, Creanga poate fi socotit, cu drept cuvant, ca adevaratul parinte al poporanismului in literatura romana."