Perioada 1821-1859, reprezinta epoca istorica a reorganizarii pe baze moderne a Tarii Românesti, iar revolutia condusa de Tudor Vladimirescu, a dus la înlaturarea regimului fanariot si la introducerea domniilor pamântene. 
Regulamentele Organice, adoptate în 1831 în Tara Româneasca si în 1832 în Moldova au definit si separat atributiile puterilor Statului, au reglemantat organizarea Bisericii, au reformat administratia, au impus necesitatea refacerii armatei nationale etc.

Autorul s-a aplecat cu responsabilitate asupra temei propuse si a conceput o lucrare foarte interesanta, de o înalta tinuta stiintifica folosind metode de cercetare, pe baza de dovezi istorice, selectând cu marinimie bibliografia.

Pr. Prof. Dr. Stefan Rasceanu (Universitatea din Craiova)

"Predicile lui Antim sunt unul dintre cele mai pretioase monumente in literatura noastra bisericeasca, nu numai pentru ca ele sunt singurele in felul lor, caci de la nici un alt prelat romanesc din trecut nu avem o lucrare in acest fel, dar si pentru valoarea lor reala, pentru caldurea elocintei care, adeseori, minuneaza, si pentru frumusetea, bogatia si cateodata chiar eleganta limbii in care sunt scrise...

In acest mode credem ca predicile Mitropolitului Antim Ivireanul vor putea sa fi cetite si intelese cu usurinta in aceasta editiune nu numai de oamenii de litere, dar si de preotime."

Conform programelor scolare in vigoare

Bibliografie scolara clasele I-VIII

Face parte din seria "Clasici romani"

"Printul fericit" da titlul unei lucrari deosebite a lui Oscar Wilde, renumit scriitor si dramaturg englez. Alaturi de celelalte patru povestiri, "Privighetoarea si Trandafirul", "Uriasul egoist", "Prieten devotat" si "Remarcabila racheta", s-a alcatuit o scriere remarcabila care, prin continutul ei, aduce în prim-plan opinia autorului despre viata si, în general, despre societatea în care a trait. 

Personajele sunt inspirate din realitate, dar sunt transpuse în imaginea unor reprezentanti ai regnului animal si al celui vegetal. Randunelul îsi sacrifica viata pentru a-i ajuta pe cei sarmani, în timp ce municipalitatea era nepasatoare, Privighetoarea îsi da sangele pentru a crea un trandafir rosu, în timp ce domnisoara careia îi era destinat îl dispretuieste din trufie s.a.m.d. 

O carte destinata copiilor, ca lectura literara, dar care poate fi citita si de catre adulti, cu acelasi interes.

Conform programei scolare in vigoare.

Elena Farago s-a nascut pe 29 martie 1878 la Barlad. Ramasa orfana de mama, in 1890, a fost nevoita sa aiba grija de surorile mai mici. Tatal decedeaza, in 1895, iar ea pleaca la Bucuresti, unde locuieste la un frate mai mare. Se angajeaza ca guvernanta la familia lui I.L. Caragiale, ceea ce ii favorizeaza contactul cu literatura clasicilor. Aici il cunoaste pe Francisc Farago, viitorul sot. Debuteaza in 1898 cu un reportaj, iar in 1902 publica prima poezie in ziarul "Romania muncitoare".

In 1906 publica primul sau volum de poezii, "Versuri", la indemnul lui Nicolae Iorga. Se stabileste la Craiova, din 1907. Aici o vor gasi evenimentele sangeroase din acest an. Afiliata fiind la miscarea taraneasca, este arestata si va fi pusa in libertate doar la interventiile lui Nicolae Iorga. In aceasta perioada adopta un baiat, pe Mihnea. In 1913, se naste Cocuta, fiica sa.

Primestee din partea Academiei Romane Premiul "Adamachi" pentru volumele "Soapte din umbra" (1908) si "Traduceri libere" (1908), iar apoi pentru volumele "Soaptele amurgului" si "Din traista lui Mos Craciun", aparute in 1920. In 1921 primeste postul de director al Fundatiei "Alexandru si Aristia Aman", din Craiova. Va conduce timp de 30 de ani aceasta fundatie. A contribuit in mod deosebit la stabilirea regulamentului de organizare si e functionare a bibliotecii, de completare a colectiilor prin achizitii si donatii, la fisarea cartilor. Impreuna cu I.B. Georgescu, C. Georta, C.D. Fortunescu, in 1922 fondeaza, la Craiova, revista literara "Nazuinta", la care au colaborat: Simion Mehedinti, Ion Barbu, Perpessicius, Victor Eftimiu, Camil Petrescu s.a. A patronat si revista educativa pentru copii si tineret "Prietenul copiilor" intre anii 1943-1946.

Dupa o lunga suferinta, Elena Farago se stinge din viata, in 1954, la Craiova.

"Privind la volumul de povesti poporale ce mi-ai trimis la tara, imi pare ca ma aflu in fata cu o comoara pe care asi fi pierdut-o de mult si am regasit-o într-o zi de noroc.

Un geniu fermecator iese din cuprinsul lui si vine de ma ia pe aripile sale ca sa ma transporte în timpul copilariei mele si în lumea aceea mult ademenitoare, locuita de zmei, de balauri, de pajuri, de cai nazdravani, de paseri maiestre, de strâmba-lemne, de sfarma-pietre, de feti-frumosi, de fete de împarati cu plete de aur etc, într-un cuvânt, de toate minunile ce-mi povestea manca (doica) în noptile de iarna la gura sobei".


Din cuprins:

"Tinerete fara batranete si viata fara de moarte"
"Aleodor imparat"
"Praslea cel voinic si merele de aur"
"Greuceanu"
"Sarea din bucate"
"Mazarel imparat"
"Zana muntilor"
"Fat-Frumos cu parul de aur"
"Cele douasprezece fete de imparat si palatul fermecat"
"Broasca testoasa cea fermecata"
"Ciobanasul cel istet sau turloaiele blendei"
"Pasarea maiastra"
"Ileana Simziana"
"Insir-te margaritari"
"Fata saracului cea isteata"
"Tapul si sarpele" s.a.

Scrierile lui Jules Verne si-au castigat valoarea datorita imbinarii elementelor specifice  operei literare - personaje, intamplari, descrieri etc., toate mergand pana la "desfiintarea acelui tarm dintre real si imaginar" - cu informatii cu caracter documentar, multe dintre ele unice si care au contribuit in mod evident la progresul civilizatiei, ele dovedindu-si viabilitatea o data cu descoperirile stiintifice importante ale omenirii. Cu exceptia unica a lui Victor Hugo, Jules Verne este considerat cel mai popular dintre scriitorii francezi.

"Copiii Capitanului Grant" este una din operele importante ale lui Jules Verne. Cartea descrie peripetiile cautarii capitanului Harry Grant - naufragiat intr-un loc necunoscut - de catre un grup condus de Lordul si Lady Glenarvan. Pornind in aceasta expeditie, la bordul iahtului Duncan, grupul exploreaza Patagonia, Insula Amsterdan, Australia, Noua Zeelanda...

Opera premiata de Academia Franceza.

EDITIE COMPLETA: 592 pagini

Grigore Băjenaru (1907-1986), prozator, fiul Anei (n. Grigoriade) si al lui Ion Popescu-Băjenaru (institutor, publicist si autor de manuale scolare). Viitorul scriitor încheie cursul primar la o scoală din Bucu­resti, frecventează apoi Liceul „Gh. Lazăr“, luând bacalaureatul în 1926. Licentiat în filosofie si litere. Sustine doctoratul în 1938. Debutează ca autor de basme; publică si snoave, amintiri, povesti, versuri în diferite reviste atractive pentru cei mici.

                                                                *

„Povestitor «născut» [...], cultivă dezinvolt un aliaj de haz destins, bo­nom, vervă surâzătoare ori ironie subversivă, iar ca revers, un gen de evocare agreabil, ce-i va atrage cititori fideli. Cartea care îi aduce recunoasterea e „Cismigiu et comp.“, o odisee de licean simpatic, sturlubatic premiant, aplaudat ori, după caz, temut de rivalii «lăzăristi», ire­zistibil umorist si mim.  Amestec de lirism si de umor, de stil co­locvial si anecdotică spumoasă, romanul din 1942, un best-seller pentru câteva promotii de adolescenti postbelici, a continuat  să fie editat (1946, 1947 s.u.)...

Trecerea timpului pune surdina, atenuand din exuberantele comice, in «Buna dimineata, baieti!» (1972), unde disputa ingenua clasa-catedra e ecou tarziu din «Cismigiu et comp.» (Academia Română, Dictionarul general al Literaturii Române)